Aproape 1400 de universitari și arhiviști din întreaga lume au semnat pînă astăzi o petiție lansată luna trecută cerînd guvernului Ungariei să renunțe la proiectul unei legi ce urmează să permită eliminarea și distrugerea documentelor originale păstrate în Arhivele Istorice ale Serviciului Ungar de Securitate. Un gest ce ar șterge memoria abuzurilor, suferințelor, pe scurt memoria epocii de regim comunist. Victor Eskenasy cu explicații suplimentare.
Ceea ce a tras semnalul de alarmă printre istoricii mai multor universități din lume, care studiază perioada comunismului în Ungaria, utilizînd între altele arhivele fostei Securități maghiare, a fost declarația făcută de Bence Rétvári, un secretar de stat la Ministerul de Justiție de la Budapesta, potrivit căruia „un stat constituțional nu poate păstra informație personală colectată prin mijloace neconstituționale, deoarece acestea sînt documente imorale ale unui regim imoral”.
După spusele demnitarului ungur, legislația ce ar urma să fie redactată și supusă Parlamentului pînă în noiembrie anul acesta, va permite victimelor fostei poliții politice comuniste să capete dosarele originale cu informații despre activitatea lor și să procedeze pe mai departe după buna lor dispoziție, inclusiv scoțîndu-le la vînzare pe internet sau distrugîndu-le.
In Ungaria, dosarele fostei Securități au fost puse la dispoziție cercetărilor și victimelor abuzurilor din anul 2003 dar, ca pretutindeni în lume, cu interdicția de a scoate altceva din arhive decît copii ale documentelor și cu restricții stricte de ordin etic în dezvăluirea numelor sau a informațiilor personale descoperite în dosarele cercetate.
Cum scrie în presa canadiană Christopher Adam, unul din cercetătorii universitari, aflați la originea lansării petiției de protest adresată guvernului ungar și unor instanțe internaționale, „propunînd o legislație ce ar conduce la distrugerea materialului de arhivă, guvernul ungar demonstrează nu numai completa lipsă de grijă pentru păstrarea și salvagardarea moștenirii naționale arhivistice, dar și completa lipsă de reper față de natura documentelor de care vrea să scape”. Cum numeroase dosare se referă la grupuri de oameni urmăriți și spionați de Securitatea comunistă, ar trebui să se pună întrebarea elementară în mîinile cui vor intra aceste documente cu date sensibile și esențiale pentru scrierea istoriei recente în cunoștință de cauză.
In ultime scrisori de protest adresate diplomației de la Budapesta, săptămîna trecută, președinții mai multor asociații de arhiviști contestă ferm ideea ce stă în spatele unei legislații ce amenință să distrugă o parte a memoriei istorice. „Sîntem ferm de opinia că arhivele constituie o piatră de fundație a democrației, justiției sociale și memoriei sociale - scrie președintele Societății canadiene a arhiviștilor. Respingem noțiune că un stat democratic nu poate «păstra documentele imorale ale unui regim imoral».
Dimpotrivă, informațiile care conțin dovezi ale nedreptăților i-au făcut să dea socoteală pe care care au comis abuzuri de ordin politic și furnizează documentația necesară unor acțiuni ale liderilor publici și pentru protecția drepturilor tuturor cetățenilor [...] Păstrarea dosarelor poliției secrete comuniste din Ungaria, ale Ministerului de interne și ale Securității statului, aflate al Arhivele istorice de stat ale Securității sprijină o evaluare corectă a trecutului și asigură că nu va prevala o amnezie colectivă”.
Protestele la adresa guvernului Fidesz-ului abundă în aceste zile, adăugîndu-se celor prilejuite de aplicarea noii legi a presei din Ungaria, iar toată lumea este de acord, după formula unui universitar american, că „distrugerea acestor documente are semnificația unei colaborări cu făptașii și criminalii, fiind ea însăși un act imoral în sine”.
