Linkuri accesibilitate

Jurnalul săptămînii: Un canadian la Chișinău


Lilian Negură
Lilian Negură

Universitarul Lilian Negură consemnează pulsul campaniei electorale într-un jurnal săptămînal

Luni

A trebuit să rezervez ziua pentru a pune punct cozilor care mi-au rămas, deși sunt nerăbdător să fac o plimbare pe străzile Chișinăului ca să văd cum s-a mai schimbat de când nu am fost acasă. Mă uit la știri și la dezbaterile electorale, ca să cunosc pulsul campaniei electorale. Sunt curios să știu dacă faptul că mă informez atunci cand ma aflu în Canada doar de pe Internet despre evenimentele din R. Moldova mă dezavantajează mult. Am constatat că nu prea mult, deoarece spectrul de opinii se regăsește și pe Internet. Am aflat datele unui nou sondaj efectuat de IPP. Ce m-a frapat mai mult este faptul că mesajul opoziției despre evenimentele din 7 aprilie nu era încă cunoscut de majoritatea respondenților și că jumătate din respondenți au atitudini pro-rusești. După ce am încărcat de pe Internet datele complete, am văzut o relație strânsă între aceste luări de poziție și sursele de informare pe care le folosesc respondenții în primul rând. Mi-am adus aminte că această relație am văzut-o și în Canada la ultimele alegeri parlamentare. La o emisiune de analiză de la televiziunea publică canadiană (CBC), un profesionist al relațiilor publice arăta cum reprezentativitatea mesajelor partidelor în opinia publică era direct proporțională de vizibilitatea lor în mass-media. Diferența este că în Canada vizibilitatea partidelor este asigurată de amploarea și pertinența evenimentelor pe care aceste partide le crează, iar în R. Moldova de controlul pe care partidele îl au asupra mijloacelor de informare. Diferență aceasta este substanțială.

Marți

Am decis să las treburile la o parte și să fac o plimbare pe străzile Chișinăului. Am mers pe jos pe bulevardul Moscovei după care am luat microbuzul până în Centru unde aveam o întâlnire cu un prieten vechi și foarte bun. Am avut și o peripeție. Am intrat din curiozitate într-un supermarket unde la intrare se vindea ceai. Exista cei drept, foarte multe soiuri de ceai și am fost impresionat. Vroiam însă să aflu dacă au și ceai din plante, tisane cum se spune în franceză. Vânzătoarea însă care era o tânără de vreo douăzeci de ani nu înțelegea limba română. M-am gândit mult la acest incident. După aproape douăzeci de ani de existență, statul Republica Moldova a eșuat dramatic în integrarea minorităților naționale în societatea moldovenească. Acest incident arată că toate politicile duse până acum în acest domeniul au fost ineficiente, deoarece nu și-au atins scopul – minoritățile etnice continuă să ducă o viață separată de viața majorității, să nu cunoască și să nu respecte limba, valorile și cultura tarii. Când am intrat însă la poștă, am fost servit de o persoană pentru care limba română nu părea să fie limba maternă. Totuși realitatea și în acest domeniu este mai nuanțată decât pare la prima vedere. M-am întâlnit cu prietenul meu la o terasă. Am vorbit și despre politică, dar mai puțin. M-au surprins prețurile pentru produsele comandate. Așa cum acum câțiva ani când plecam în străinătate calculam toate prețurile în lei, acum locuind în Canada calculez totul în dolari canadieni. Deși am fost la cea mai ordinară terasă, am plătit pentru o bere peste 4 dolari. Și prețurile din supermarketul pe care l-am vizitat nu erau mici. Nu cred că viața mea pe perioada șederii în Moldova o să fie mai ieftină decât în Canada. Noroc că am un salariu bun, acolo in strainatate.

Miercuri

Urmăresc reacția partidelor politice la un sondaj și nu pot să mă rețin să fac o paralelă cu Canada. Tendința moldovenilor este ca atunci când nu le convine ceva să caute un complot sau o problemă de onestitate. Astfel reacția naturală a politicienilor dezavantajați de sondaj a fost să învinuiască oamenii care l-au efectuat în mașinării partizane. S-a făcut imediat o legătură între un partid care a ieșit mai bine și o persoană din echipa de sociologi. Aceste reacții pot fi văzute ca un semn al lipsei de încredere din societate. În Canada, o societate unde gradul de încredere este unul din cele mai mari din lume, acest gen de reacție pare inimaginabil. Niciun politician nu poate să-și permită să aducă acuzații UNEI PERSOANE, toate criticile sunt aduse PRODUSULUI.

Un alt lucru pe care l-am urmărit este atitudinea partidelor liberale față de creșterea în sondaje a partidului lui Marian Lupu. Eu înțeleg și consider justă poziția de distanțare față de acest partid pentru ca în acest fel să nu se permită migrarea unei părți a electoratului liberal spre PDM. Din discuțiile cu un lider liberal am înțeles că aceasta este și strategia, dar nu înțeleg de ce e nevoie să se declare că nu se va face coaliție cu acest partid în viitorul parlament. Ce vor face partidele liberale dacă de poziția lui Lupu va depinde formarea unei coaliții democrate, vor refuza să discute cu Lupu și îl vor împinge să facă o coaliție cu comuniștii ? Sau este o minciună strategică ? În acest caz, ce facem cu alegerea unei căi morale în politică, anunțate de aceste partide și care eu o consider o premiză de bază pentru așezarea în normalitate a societății moldovenești.

Joi

M-am întâlnit cu un prieten care lucrează pentru un program american în domeniul reformei justiției. Am aflat de la el ceea ce bănuiam deja, dar nu eram sigur. Mi-a zis că de fapt practicile poliției față de tineri care s-au produs în perioada de după revolta din aprilie nu erau noi. Ele reproduceau niște paternuri de comportament (tortura, utilizarea violenței față de arestați, umilirea arestaților, utilizarea unui limbaj ofensator, violurile, etc.) prezente de ani buni în sistemul judiciar moldovenesc și care după 7 aprilie au fost aplicate și manifestanților politici. Cu alte cuvinte după 7 aprilie a ieșit la iveală o realitate care era prezentă și mai devreme, deși ascunsă de ochii opiniei publice. Aceasta mi-a confirmat și o altă ipoteză a mea despre teroarea polițienească de după 7 aprilie. Eu cred că instrumentalizarea manifestațiilor din 6 aprilie de către guvernare a fost planificată fără această fază de teroare, care a fost o inițiativă proprie a structurilor de forță fără coordonarea cu staful electoral al comuniștilor, căci aceste violențe au fost absolut gratuite și chiar dăunătoare din punctul de vedere al strategiei electorale.

Ocazional m-am întâlnit pe stradă și cu Mihai Fusu. Imi zice că după ce a lucrat mai mulți ani ca actor și regizor în mai multe teatre din Franța și Elveția, viața lui e cu mult mai interesantă în Moldova. Bineînțeles că e mai multă sărăcie, lucrurile nu sunt încă așezate, dar viața, mi-a spus, nu constă numai în consum material. E mult mai ușor în Moldova, zicea, să dai un sens vieții. Aici sunt atâtea lucruri de făcut ...

Vineri

Am mers într-un taxi cu un șofer care s-a întors anul ăsta definitiv în Moldova după ce a stat vreo 10 ani într-un oraș rusesc din Extremul Orient. Să fie asta un semn că a început valul de întoarcere acasă a moldovenilor din străinătate ? M-am întâlnit cu prietenul meu, Viorel Pâslaru, care este și el profesor în America de Nord la o universitate din Cincinati în Statele Unite. Am facut un schimb de impresii, din perspectiva unor moldoveni universitari care lucrează în Occident, despre campanie electorală, schimbările care au avut loc în perioada cât am lipsit dar și despre familie. Nu am putut să stăm mult de vorbă, trebuia să mă pregătesc de plecarea la țară. Vreau să vizitez buneii mei care au deja o vârstă înaintată. Am să profit de această ocazie ca să stau de vorbă cu mai multă lume din sat. Sunt curios să văd cum trăiește și mai ales ce crede despre ce se întâmplă la Chișinău. Ma bucur ca sunt in Moldova si ca voi putea merge la alegeri. In Canada, unde muncesc nu as fi avut aceasta posibilitate.

Pe aceeași temă

Previous Next

XS
SM
MD
LG