Expulzarea din Statele Unite a prezumtivului criminal de război ucrainian, John Demjanjuk a redeclanşat în Germania o discuţie mai veche. Şi anume în ce măsură au fost sprijiniţi naziştii germani de către aliaţi sau de cetăţeni ai ţărilor ocupate în timpul războiului. În centrul atenţiei se află nu atît sprijinul militar, ci în primul rînd complicitatea la exterminarea evreilor europeni.
Cazul Demjanjuk este simptomatic şi exemplar pentru ceea ce săptămînalul „Der Spiegel“ numeşte „susţinătorii europeni ai lui Hitler la uciderea evreilor“. Demjanjuk a făcut parte din echipele de voluntari ucrainieni - aşa numiţii „trawniki“ - care au participat direct la uciderea evreilor internaţi în lagărul de concentrare din Sobibor.
Revista „Der Spiegel“ publică sub titlul „Complicii“ un dosar în care trece în revistă contribuţia „naţională“ a diferitelor ţări la ceea ce istoricul Götz Aly a numit „proiectul european de distrugere a evreilor“. Aly este autorul unei cărţi de referinţă apărută în anul 2005 sub titlul „Statul popular al lui Hitler. Tîlhărire, război rasial şi socialism naţional“ („Hitlers Volksstaat. Raub, Rassenkrieg und nationaler Sozialismus“) în care demonstrează cum a profitat populaţia din Germania şi din ţările aliate în urma deposedării şi scoaterea în afara legii a evreilor supuşi persecuţiilor rasiale şi apoi distrugerii fizice.
În dosarul publicat de revista germană sunt citaţi şi alţi istorici, ca de pildă Armin Heinen (autorul unei cărţi despre fascismul românesc, „Legiunea Arhanghelului Mihail“, publicată la Bucureşti în 2006). Heinen sublinază faptul binecunoscut că regimul lui Ion Antonescu a acţionat contra evreilor din proprie iniţiativă. În urma acţiunilor ordonate şi coordonate de către autorităţile române şi-au pierdut viaţa între 200 000 şi 400 000 de evrei. Cifre similare apar şi în „Raportul Final“ al Comisiei Internaţionale pentru Studierea Holocaustului în România cît şi în lucrările unor istorici specializaţi pe tema Holocaustului.
Vorbind despre dosarul publicat în „Der Spiegel“, fără a-l fi consultat, mai multe ziare româneşti au răspîndit o ştire a unei agenţii de presă, inspirată dintr-o depeşă a unei agenţii italiene, creind impresia că publicaţia germană ar urmări indirect culpabilizarea unilaterală a României. Ca şi cu alte ocazii, cînd în presă apar articole dedicate Holocaustului, în forumurile electronice nu au întîrziat să apară reacţiile indignate ale unor cititori.
Oscilînd între trivializarea, bagatelizarea şi negarea Holocaustului comis de autorităţile antonesciene, activismul ignorant al unor forumişti s-a îndreptat de data aceasta asupra istoricilor germani, citaţi în „Der Spiegel“. Acestora li se reproşează, între altele, că ar încerca să diminueze vinovăţia Germaniei, aruncînd fapte imaginare asupra României condusă de Antonescu.
Întîmplător tocmai în ziua publicării „dosarului“ în „Der Spiegel“ s-a aflat că şi oraşul Piatra Neamţ şi-a rectificat decizia de a-i acorda lui Antonescu postmortem titlul de cetăţean de onoare. Retragerea acestui titlu poate fi înţeleasă şi ca un gest de pietate faţă de victimele Holocaustului din perioada antonesciană.
Cazul Demjanjuk este simptomatic şi exemplar pentru ceea ce săptămînalul „Der Spiegel“ numeşte „susţinătorii europeni ai lui Hitler la uciderea evreilor“. Demjanjuk a făcut parte din echipele de voluntari ucrainieni - aşa numiţii „trawniki“ - care au participat direct la uciderea evreilor internaţi în lagărul de concentrare din Sobibor.
Revista „Der Spiegel“ publică sub titlul „Complicii“ un dosar în care trece în revistă contribuţia „naţională“ a diferitelor ţări la ceea ce istoricul Götz Aly a numit „proiectul european de distrugere a evreilor“. Aly este autorul unei cărţi de referinţă apărută în anul 2005 sub titlul „Statul popular al lui Hitler. Tîlhărire, război rasial şi socialism naţional“ („Hitlers Volksstaat. Raub, Rassenkrieg und nationaler Sozialismus“) în care demonstrează cum a profitat populaţia din Germania şi din ţările aliate în urma deposedării şi scoaterea în afara legii a evreilor supuşi persecuţiilor rasiale şi apoi distrugerii fizice.
În dosarul publicat de revista germană sunt citaţi şi alţi istorici, ca de pildă Armin Heinen (autorul unei cărţi despre fascismul românesc, „Legiunea Arhanghelului Mihail“, publicată la Bucureşti în 2006). Heinen sublinază faptul binecunoscut că regimul lui Ion Antonescu a acţionat contra evreilor din proprie iniţiativă. În urma acţiunilor ordonate şi coordonate de către autorităţile române şi-au pierdut viaţa între 200 000 şi 400 000 de evrei. Cifre similare apar şi în „Raportul Final“ al Comisiei Internaţionale pentru Studierea Holocaustului în România cît şi în lucrările unor istorici specializaţi pe tema Holocaustului.
Vorbind despre dosarul publicat în „Der Spiegel“, fără a-l fi consultat, mai multe ziare româneşti au răspîndit o ştire a unei agenţii de presă, inspirată dintr-o depeşă a unei agenţii italiene, creind impresia că publicaţia germană ar urmări indirect culpabilizarea unilaterală a României. Ca şi cu alte ocazii, cînd în presă apar articole dedicate Holocaustului, în forumurile electronice nu au întîrziat să apară reacţiile indignate ale unor cititori.
Oscilînd între trivializarea, bagatelizarea şi negarea Holocaustului comis de autorităţile antonesciene, activismul ignorant al unor forumişti s-a îndreptat de data aceasta asupra istoricilor germani, citaţi în „Der Spiegel“. Acestora li se reproşează, între altele, că ar încerca să diminueze vinovăţia Germaniei, aruncînd fapte imaginare asupra României condusă de Antonescu.
Întîmplător tocmai în ziua publicării „dosarului“ în „Der Spiegel“ s-a aflat că şi oraşul Piatra Neamţ şi-a rectificat decizia de a-i acorda lui Antonescu postmortem titlul de cetăţean de onoare. Retragerea acestui titlu poate fi înţeleasă şi ca un gest de pietate faţă de victimele Holocaustului din perioada antonesciană.
