Se vorbeşte mult la noi despre drumurile proaste. Problema e endemică şi pare aproape insolubilă, date fiind circumstanţele specifice în care trăim aici. O analiză minuţioasă a stării drumurilor şi a cauzelor situaţiei deplorabile e făcută de colega noastră Cornelia Cozonac într-un articol recent, intitulat Despre drumurile proaste. Aflăm din acel articol că foarte puţini şoferi se încumetă să ceară despăgubiri pentru drumurile proaste, deşi plătesc taxe.
Aspectul despre care se vorbeşte mai puţin e starea proastă a trotuarelor din capitală şi de aiurea. Chestia e că drumurile sînt chipurile mai importante decît trotuarele, iar vocile nemulţumite ale şoferilor, tot mai numeroase, sînt mai răspicate şi mai ritoase decît ale pietonilor. Cum însă eu fac parte din grupuleţul naivilor fără maşini, sînt interesat şi de starea trotuarelor.
Acestea, nu de puţine ori, sînt mai catastrofale, mai hopuroase, mai văluroase decît şoselele pe care circulă automobilele. Trotuarele, spre deosebire de şosele, sînt cîrpite şi reparate rar. Uneori ele au de suferit din cauza unor ţevi care crapă din senin. Ţevile carpă şi sub şosele, fireşte. Dar şoseaua trebuie restabilită temeinic, căci pe ea merg maşinile, pe cînd trotuarele...
Mărturisesc, stimaţi ascultători, că de multe ori sînt impus să fac slalom printre maşinile care sînt parcate pe trotuar. Vasăzică, nu le ajunge acestor automobile spaţiu şi ele intră cu nonşalanţă pe teritoriul mult mai îngust al pietonilor. Mă uit deseori cum armada automobilistică se extinde pe trotuare şi îmi trece prin minte gîndul că pe aceşti şoferi îi cam doare-n cot de confortul pietonilor. Şi nu cumva printre şoferii care limitează brutal locul de trecere al pietonilor se numără şi nemulţumiţii care deplîng starea proastă a drumurilor?
„Dar aceşti bieţi şoferi nu au unde să-şi parcheze maşinile!” ar putea să-mi riposteze vreun omulean cu maşină. Le înţeleg suferinţa, dar ăsta nu e un motiv ca să sufăr eu în calitatea mea de pieton. O fi ei bieţi, dar nu într-o măsură mai mare decît mine de vreme ce au maşini.
A venit negreşit timpul să iasă şi pietonii la rampă aidoma şoferilor. A sosit demult vremea să cerem trotuare bune şi eliberate de maşinile impertinente. Au şoferii drama lor, desigur. Dar noi, pietonii, o avem pe a noastră...
