Linkuri accesibilitate

Între tradiție, liant social, și marketing...

Bucuroasă de apropierea sărbătorilor tradiționale ale primăverii, corespondenta noastră la Chișinău ne-a trimis o trecere în revistă a principalelor tradiții de Paști.

Sărbătorile de Paște deseori duc cu gândul la tradițiile creștin-ortodoxe, unele păstrate din străbuni, iar altele ajustate la moravurile curente. Însă această sărbătoare, alături de creștin-ortodocșii care sunt statistic majoritari în Republica Moldova, mai este sărbătorită și de reprezentanții altor confesiuni religioase, cum ar fi de exemplu catolicii.

Ekaterina Iajgunovici e o enoriașă a Bisericii Romano-Catolice de la Chișinău, care are origini poloneze. Mi-a explicat că din cauza calendarelor diferite, de obicei Ziua Învierii se sărbătorește în zile diferite la catolici și creștini-ortodocși. Însă în acest an este celebrat pe 16 aprilie. Ea spune că va începe pregătirile joi.

„Nu voi face multe copturi. Acum copiii nu sunt acasă, de asta în mare parte fac învârtite cu mac, fiindcă așa copturi cum fac eu nu se pot găsi la magazin. Cumpăr pasca de brânză și niște cozonaci mici ca să-i sfințesc la biserică. La catolici, macul se consideră simbolul belșugului, e numaidecât să-l ai pe masă de Paște. Boabele de mac și de grâu simbolizează învierea lui Hristos: el a murit, la fel cum a murit bobul de grâu, după care a înviat în spic, cum ar fi.”

Paștele, de rând cu Crăciunul, a devenit și prilej de a face un ban pentru antreprenorii care vor să prindă valul mărinimiei, trezit în sufletele cetățenilor după cel mai lung post din an. Panourile publicitare din Chișinău ilustrează iepurași cu coșulețe pline de ouă încondeiate și urări de „Paște Fericit!”. Pe rafturile din magazine au apărut primii miei, iepurași și ouă de ciocolată. Aceste simboluri pascale sunt mai puțin tradiționale și reprezintă un fel de șiretlic pentru a face mai multe vânzări, spune părintele Sergiu Aga din Orhei.

Părintele Sergiu Aga

Părintele Sergiu Aga

„Dacă ar fi să vorbim despre ou, într-adevăr, este un simbol care ar putea fi asociat cu anumite lucruri creștine. Cum ar fi oul poate semnifica mormântul mântuitorului Iisus Hristos și roșu care simbolizează sângele. Ar mai fi ideea că oul simbolizează infinitul, fertilitatea, pe când iepurașul, din păcate, nu este altceva decât un simbol păgân, care a fost preluat din mitologia germană, este chiar și o legendă în care se zice că ar fi transformat un iepuraș rănit într-o pasăre care ar fi putut după aceea să aducă ouă. Mai mult decât atât, germanii ne-au lăsat drept moștenire și tradiția aceasta de a face iepurași din ciocolată, unde prin sec. XIX a apărut această tradiție, a facerii iepurașilor din ciocolată. Așadar, nu putem spune decât simplul fapt că aceste nu sunt altceva decât niște strategii de marketing care iată dau bine acum în mod special, în perioada asta de vacanță, când oamenii încearcă să devină mai buni în temeiul acesta religios.”

Tradiția mai nouă de a oferi cadouri cu acest prilej nu ar fi una de urmat, deoarece de Paște trebuie să ajuți în primul rând nevoiașii, îndeamnă preotul Sergiu Aga.

Tradițiile care scot în evidență sărbătoarea Paștelui în calendarul creștin-ortodox sunt liturghia din noaptea Învierii, obiceiul de a aduce pasca, brânzeturi, cărnuri la biserică pentru a fi binecuvântate de preot printr-o rugăciune specială și sărbătorirea în sânul familiei.

Totuși, „câte bordeie, atâtea obiceie”, după cum spune o veche zicală. În România, bunăoară, Paștele se sărbătorește diferit de la zonă la zonă, în funcție de influențele istorice, a adăugat părintele Sergiu.

„Spre exemplu, ardelenii au influențe din partea maghiarilor. Sunt anumite tradiții în care merg tinerii la cimitir cu o toacă și le fură toaca, alții stropesc fetele cu parfum a doua zi… Deci astea sunt tradiții efectiv reieșite din influențele altor popoare, vorbim despre transilvăneni. Venit de acolo de la Transilvania, pe la din Câmpulung moldovenesc, observăm multe tradiții asemănătoare cu ale noastre, oamenii merg cu coșurile la biserică, în coșuri pun semințe de mac, pe care după aceea le aruncă în râu ca să aibă un an bogat în ploi, sare – ca simbol al sănătății, iarăși au cărnurile, brânzeturile și pasca pe care le-au sfințit.”

Virgil Pâslariuc

Virgil Pâslariuc

Pentru creștini, Paștele e sărbătoarea centrală a calendarului religios al anului, afirmă istoricul Virgil Pâslariuc. El spune că sărbătorile religioase au un rol important de ordin identitar, deoarece consfințesc apartenența la un grup.

„Noi știm că sărbătorile determină cumva ritmurile unei societăți. Pornind de la istoricul Paștelui noi știm foarte bine că în perioada sovietică Paștele era o sărbătoare prigonită de autorități, ideologică, știm că autoritățile făceau orice ca să împiedice sărbătorirea… deci era cumva cu caracter așa, semi-clandestin. Această sărbătoare interesantă și cumva unică la noi Paștele Blajinilor din perioada sovietică noi știm că se retrăgea lumea, pleca la cimitire… Era vorba ceea că „puterea sovietică se termină după gardul cimitirului”. Oamenii puteau atunci de fapt să-și manifeste cumva legătura cu strămoșii într-un spațiu mai necontrolat de către autorități. Și această legătură, comunitatea a dat această efervescență a sărbătorii pe care o vedem și astăzi.”

După părerea istoricului Virgil Pâslariuc, Paștele servește și astăzi drept un liant social, fiind inclusiv o sărbătoare care „aduce” acasă cetățenii de peste hotare, care vin să-și revadă familiile și să-și pomenească străbunii. El mai spune că tradițiile nu sunt bătute în piatră, și că devierea de la ele nu ar trebui privită sceptic. E un proces natural în care obiceiurile vechi sunt îmbogățite de unele noi, conchide Pâslariuc.

Opinia dvs.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG