Ziua Drepturilor Omului este în acest an una deosebită pentru că s-au împlinit 70 de ani de la semnarea Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, unul din cele mai importante documente ale secolului XX, care stabileşte valori universale şi un standard comun de urmat pentru toate popoarele şi toate naţiunile: demnitatea şi valoarea egală a fiecărei persoane.
Despre modul în care au evoluat de-a lungul existenței statului Republica Moldova drepturile omului, dar și despre problemele care persistă sau prioritățile care ar trebuie să stea în capul mesei atunci când guvernarea îşi face agenda, am discutat cu mai mulți apărători și experți în domeniul drepturilor omului. Iată ce ne-a spus Dumitru Sliusarenco, expert în cadrul Asociației Promo-LEX:
„Noi putem vorbi despre diferite etape în evoluția implementării prevederilor Declarației Universale a Drepturilor Omului în Republica Moldova. Prima ar fi ratificarea celor mai importante instrumente, convenții și pacte care formează mecanismul respectării drepturilor omului. Reformarea legislației naționale, adică implementarea acelor standarde, legea să ofere acel suport necesar pentru implementarea drepturilor. Faza la care Republica Moldova s-a dovedit a fi mai puțin pregătită, mai puțin eficientă, astăzi în fiecare zi avem noi încălcări ale drepturilor.
În fiecare an avem cazuri care șochează, cum ar fi cazul Brăguță, invalidare de alegeri, schimbare de sisteme electorale, încălcarea drepturilor la întruniri, discriminare. Asta arată că autoritățile încă se află într-o criză de implementare a acelor valori pe care le stabilește Declarația Universală a Drepturilor Omului”
Asociația Promo-LEX este de 15 ani în slujba drepturilor omului în Republica Moldova, singura care se ocupă constant de monitorizarea drepturilor omului în localitățile din stânga Nistrului, controlate de administrația nerecunoscută de la Tiraspol. Organizația a pledat în fața judecătorilor de la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului cauza deținuților politici de la Tiraspol și a școlilor cu predare în limba română din regiunea transnistreană, dar și în alte dosare în care a fost condamnată Federația Rusă pentru violare drepturilor omului în stânga Nistrului, regiune pe care autoritățile Republicii Moldova nu o controlează din anul 1992.
Olesea Perean, expertă în cadrul Oficiului ONU din Republica Moldova, susține că mecanismul de monitorizare a drepturilor omului a început să funcționeze la modul practic în Republica Moldova abia prin anii 2000.
„Există evoluții în ceea ce ține de conștientizarea drepturilor omului de către titularii de drepturi, dar și de către autorități. Acum nu mai trebuie să explici autorităților centrale și uneori celor locale ce înseamnă anumite drepturi. Oamenii, de asemenea, înțeleg că drepturile omului nu mai sunt doar declarații, dar reprezintă remedii pe care ei pot să le folosească pentru a-și îmbunătăți viața”.
Institutul pentru Drepturile Omului din Moldova, o altă organizație destul de activă în apărarea celor mai vulnerabile categorii de cetățeni, a reușit în acest an aniversar să repună în drepturi persoanele cu dizabilități mintale, lipsite anterior de capacitate de exercițiu, și, respectiv, de dreptul la luare deciziilor în chestiuni care le privesc.
Dumitru Rusu, expert în cadrul IDOM, susține că chiar dacă sunt progrese vizibile, mai rămân restanțe la nivel de politici, de punere în practică a prevederilor multor acte normative.
„A fost dezvoltat un set destul de mare de planuri de acțiuni și acte normative, care să introducă standarde noi, mult mai înalte, în asigurarea drepturilor. În iunie 2018 toate persoanele incapabile au fost repuse în drepturi, nu mai există în Republica Moldova persoane declarate incapabile. În anul 2017 au fost făcute modificări semnificative la codurile civil și de procedură civilă pe segmentul asigurării dreptului la justiție a persoanelor cu dizabilități, în sensul de recunoaștere a lor ca subiecți. Dar, cu toate acestea, Republica Moldova este rămasă în urmă cu cel puțin 10 ani față de țările din Vest la capitolul asigurarea drepturilor omului...”
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului a fost semnată de Republica Moldova la data de 2 martie 1992, când, prin Rezoluţia Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite, a fost admisă în rândurile statelor membre. Această decizie, pe lângă atribuirea calităţii de membru, a avut semnificaţia recunoaşterii pe plan internaţional a independenţei Republicii Moldova.
Materialul este realizat în cadrul Proiectului „Sărbătorirea drepturilor omului în Moldova în contextul celei de-a 70-a aniversări de la adoptarea Declarației Universale a Drepturilor Omului”, implementat de către Asociația Promo-LEX și susținut financiar de către Ambasada Britanică la Chișinău.
