Oleg Serebrian: „Discursul președintelui Putin e îngrijorător, pune în discuție siguranța zonei Mării Negre”

Vicepremierul pentru Reintegrare, Oleg Serebrian, a declarat Europei Libere că „R. Moldova și dosarul transnistrean sunt interconectate cu tot ce se întâmplă în regiune și la dosarul din Donbas”. El crede că decizia Rusiei în privința regiunilor separatiste ucrainene va „avea fără îndoială un impact” asupra problemei transnistrene, „măcar din simplu motiv că și Ucraina își va reseta poziția”.

Europa Liberă: Sunteți un diplomat de carieră, o personalitate cu trecere pe la cancelariile diplomatice ale țărilor unde ați activat în calitate de ambasador – mă refer și la Paris, și la Berlin –, dar ați luat în gestiunea Dvs. acum un dosar foarte complicat, dosarul transnistrean. O să discutăm despre ceea ce vă propuneți să obțineți până la finele acestui mandat, dar mai întâi ne interesează opinia Dvs. referitoare la ceea ce se întâmplă în regiune și dacă recunoașterea de către Federația Rusă a celor două entități separatiste din estul Ucrainei ar putea să aibă impact și asupra Republicii Moldova.

Oleg Serebrian: „Firește că are impact asupra situației din toată regiunea Mării Negre. Republica Moldova este interconectată cumva și, mai ales, dosarul transnistrean la tot ce se întâmplă în regiune și la dosarul din Donbas, la alte conflicte active sau pasive din zonă. Deci, fără îndoială că va avea un impact, chiar și din simplul motiv că poziția Ucrainei se va schimba față de acest conflict și mai mult, ea deja a suferit o schimbare...”

Europa Liberă: Ar putea să se schimbe în bine? În ce sens ar putea să se schimbe?

Oleg Serebrian: „Mi-e greu deocamdată să spun direcția schimbării, dar că Kievul își va reseta mesajul pe tot ce ține de conflictele din zonă și că va fi mult mai hotărât în a înainta pe aceste dosare, inclusiv pe dosarul transnistrean care este prin ricoșeu și o problemă de securitate a Ucrainei cumva fiind la hotar cu Ucraina. Și, bineînțeles, problema preocupă la Kiev, preocupă clasa politică ucraineană, preocupă armata ucraineană, fără îndoială, dar preocupă și cetățenii simpli și asta trebuie iarăși luat în calcul.

A fost tradițional întotdeauna un contact foarte intens între Republica Moldova, zona transnistreană, populația regiunii Odesa, deci fără îndoială că și la nivel societal se va produce o schimbare de optică. Toate aceste frici legate de escaladarea tensiunilor în zonă sper să nu se adeverească. Sigur că sunt foarte multe pronosticuri proaste, eu sper că totuși situația în Republica Moldova nu va fi afectată chiar atât de mult, adică să se producă o destabilizare a țării, o redeschidere a acestui dosar conflictual și aceasta este una din sarcinile mele, de altminteri, ca negociator-șef, ca vicepremier pentru reintegrare să mențin cumva lucrurile stabile.”

Europa Liberă: Dvs. ați spus că admiteți că ar putea să se schimbe poziția Ucrainei, dar poziția Rusiei nu ar putea la fel să se schimbe?

Oleg Serebrian: „Nu știu dacă în poziția Federației Ruse va interveni o schimbare semnificativă în legătură cu conflictul transnistrean, adică depinde de cum va evolua situația în Ucraina. Dacă lucrurile se vor opri, adică se va păstra un fel de status quo, recunoașterea acelor două entități de către Federația Rusă și introducerea trupelor ruse care a fost o veste extrem de îngrijorătoare, introducerea trupelor ruse în Donbas, dar dacă se va opri la asta, atunci evident că lucrurile nu se vor schimba, cel puțin pentru moment, prea mult pentru noi. Dacă se va produce o deteriorare a situației în Ucraina, dacă mișcările vor fi mult mai mari, mai complexe, dacă se va produce o ofensivă de amploare, cum era așteptată la un moment dat, firește că s-ar putea să fim, din păcate, afectați și noi.”

Europa Liberă: Ați ascultat discursul dlui Putin?

Oleg Serebrian: „Da, l-am ascultat.”

Europa Liberă: Și ce impresie v-a făcut?

Oleg Serebrian: „Aceeași impresie pe care au avut-o foarte mulți oameni politici de la noi. A fost, în general, un discurs îngrijorător, adică pentru siguranța statelor din zona Mării Negre, nu doar pentru Ucraina, pentru că, deși vizată era Ucraina, cumva indirect, prin ricoșeu și alte țări, inclusiv Republica Moldova se simțeau cumva vizate de acest discurs. Deci era pusă în discuție siguranța zonei Mării Negre în general, un status quo care s-a format timp de decenii.

Reconfigurarea hărții zonei Mării Negre este un lucru periculos în sine, e o zonă foarte turbulentă, un amalgam de conflicte, de jucători foarte diferiți, unii foarte importanți, Turcia, bunăoară, Ucraina este un jucător regional de asemenea foarte important și atingerea acestui echilibru, destabilizarea situației în zonă poate produce un foarte periculos efect al dominoului, încălzi sau aprinde dosare conflictuale închise, cum este și cel din Transnistria, sau provoca dosare conflictuale care sunt cumva văzute ca potențiale destabilizatoare în regiune. Și noi avem câteva dosare de genul acesta și pe teritoriul Republicii Moldova, care în cazul dezechilibrării situației pot fi niște provocări la siguranța noastră.”

Europa Liberă: Să vorbim despre dosarul transnistrean. Ați trecut Nistrul. De ce a trebuit să mergeți la Tiraspol?

Oleg Serebrian: „Sigur că o reuniune în format „1+1” virtuală e un lucru, în format pe viu este cu totul altceva. În realitate a fost prima reuniune „1+1” pe care am avut-o cu cei de la Tiraspol. Nu pot să zic că a fost o discuție ușoară, s-au adunat între timp foarte multe probleme, probleme tehnice aparent, dar care sunt prea multe și de o parte, și de alta, probleme care vizează uneori oameni concreți, cazuri concrete. Deci, eu cred că a fost nevoie de această discuție, și repet încă o dată, nu a fost o discuție plăcută, o ambianță plăcută, am convenit câteva lucruri importante, deși am spus că nu a fost un rezultat concret, că nu ne-am putut înțelege pe niciun dosar, totuși am convenit o întrevedere ulterioară în același format „1+1” cu participarea observatorilor și mediatorilor să aibă loc în zilele apropiate, am trimis un mesaj negociatorului-șef de la Tiraspol că noi am agreat ideea convocării unei reuniuni în format „1+1” în ziua de 10 martie, aici, la Chișinău, la oficiul OSCE.

Și, de asemenea, de principiu s-a convenit că o reuniune în formatul „5+2” axată pe aceleași dosare tehnice care persistă să aibă loc la mijlocul lunii mai, cel mai probabil în Polonia. Este un punct de vedere împărtășit și de mediatori, de observatori, dar, cel mai important, este împărtășit și de Chișinău, și de Tiraspol.”

Europa Liberă: După ce ați mers la Tiraspol imediat au fost anunțate acolo exerciții militare. Subiectele acestea le discutați cu partea tiraspoleană?

Oleg Serebrian: „Subiectele militare nu țin de competența vicepremierului pentru reintegrare, de fapt sunt competența altor instituții, inclusiv a Comisiei Unificate de Control (CUC), care, da, desigur a avut o reacție în acest sens. Din păcate, activitatea Comisiei Unificate de Control este deseori blocată de partea transnistreană, este un mecanism care are anumite defecte de funcționalitate și care se vor...”

Europa Liberă: Și dacă e depășit acest mecanism, el poate fi restructurat, pentru că depinde și de voința Tiraspolului, și de voința Moscovei?

Oleg Serebrian: „Pentru moment nu prea văd cum, care ar fi mecanismele reformatării acestuia. Deci trebuie să reieșim din protocoalele care au fost semnate încă în anii ‘90, au fost bune sau proaste, foarte multe lucruri s-au semnat pe parcursul acestor 30 de ani și revizuirea acelor acte care au fost semnate, acelor înțelegeri care au fost făcute este foarte complicată, implică și mai mulți actori. Nu știu dacă putem în momentul de față pune problema reformatării Comisiei Unificate de Control, găsi un alt mecanism, dar cert este că partea transnistreană, din păcate, și asta a fost specificat de mai multe ori în comunicatele Comisiei Unificate de Control, în luările de poziție ale colegilor de la CUC, este destul de intransigentă și necooperantă.”

Europa Liberă: Sunt semnate sute de acorduri între Chișinău și Tiraspol și se zice că Chișinăul a avut de pierdut după semnarea acestor acorduri bilaterale și acum, dacă ele sunt depășite de timp, dacă ele mai trebuie îmbunătățite, de ce să nu se recurgă la acest pas?

Oleg Serebrian: „A fost o astfel de idee să se revadă anumite lucruri care poate, mă rog, sunt obsolete, sunt acte depășite, este un lucru enorm, cred că platforma parlamentară ar fi un mecanism foarte util în acest sens, să revadă anumite lucruri sau să sugereze, pentru că asta trebuie făcut de comun acord, pentru că e implicat și OSCE, bineînțeles, adică nu putem noi unilateral să anunțăm anularea anumitor înțelegeri anterioare. Dar sunt convins că Comisia parlamentară pentru problema transnistreană poate fi un mecanism foarte util anume în acest sens, adică mai mult decât o instanță consultativă, poate fi foarte utilă în analiza unor înțelegeri care au fost în trecut.”

Europa Liberă: Ceea ce aud de la cetățenii de pe ambele maluri ale Nistrului e că poate ar trebui cele două părți sau chiar și în formatul „5+2” să se discute și despre numărul mare de posturi de control. Și cetățenii de pe un mal al Nistrului, și de pe celălalt mal al Nistrului spun că ele îngreunează doar circulația, dar știu că inclusiv acest subiect se regăsește pe agenda și bilaterală, și în formatul de negocieri „5+2”.

Oleg Serebrian: „Este una din preocupările mele majore. De fapt, problema liberei circulații, pe care am invocat-o și recent la Tiraspol, și voi insista anume pe acest dosar în mod deosebit, sigur că sunt multe alte dosare - problema drepturilor omului, problema deținuților pe care-i considerăm deținuți politici, dar problema liberei circulații este o problemă-cheie între Chișinău și Tiraspol. Nu putem vorbi despre o avansare serioasă pe toate dosarele tehnice inclusiv atâta timp cât acest dosar rămâne nesoluționat. Ori recurgem, cum sugerează unii, la un mecanism în oglindă, ceea ce nu ar conduce deloc la stabilitate și la îmbunătățirea situației, inclusiv a oamenilor de pe loc, care vor avea de suferit și unii, și alții, cetățenii noștri care sunt și de o parte, și de alta a Nistrului, dar în orice caz este foarte supărătoare această prezență a posturilor vamale, a posturilor de poliție și va trebui, până la urmă, să găsim o soluție anume în privința asta.

Adică multe din problemele despre care se discută și care se găsesc în pachetul de la Berlin inclusiv sau temele curente care apar deseori, problema terenurilor agricole în raionul Dubăsari sau problema podului de la Gura Bâcului, ele nu sunt teme independente, acestea sunt subiecte care decurg de fapt din această temă a liberei circulații în zonă.”

Europa Liberă: Dar partea tiraspoleană cum argumentează acum că e tot atât de îngreunată trecerea?

Oleg Serebrian: „O anumită perioadă se făcea trimitere la situația pandemică, adică, chipurile, aceste posturi au fost sau multiplicarea lor sau posturile mobile care au fost frecvent utilizate anul trecut și în 2020 sunt un rezultat al situației pandemice, chipurile, asta le-a generat. De fapt, acesta a fost un pretext, unele posturi au fost înlăturate între timp, foarte puține, și am observat acest lucru și la Varnița, și la Cocieri. Marea problemă a cetățenilor noștri de acolo este accesul, mai ales Cocieriul, care este în platou izolat și în momentul în care feribotul care leagă Molovata de Molovata Nouă nu funcționează apar probleme serioase în aprovizionarea platoului, apar probleme serioase în deplasarea lor spre Chișinău.

Mai mult decât atât, acest feribot în perioada de iarnă circulă, ultimul este la ora 18, cei care ajung la ora 18.30, bunăoară, de la Chișinău nu se mai pot deplasa, adică trebuie să înconjoare, să treacă aceste posturi ilegale stabilite de cei de la Tiraspol pe podul de la Dubăsari. Deci, încă o dată – și asta am semnalat tuturor partenerilor noștri, OSCE-ului, colegilor americani –, pentru noi este esențială o clarificare a poziției pe acest dosar al libertății circulației.”

Europa Liberă: Și situația cu podul de pe Bâc?

Oleg Serebrian: „Am invocat-o și data trecută. Eu cred că este un subiect pe care putem avansa mai repede, crea un fel de coridor verde, eliminarea, cel puțin pe acest tronson, a posturilor vamale, ceea ce ar facilita deplasarea între Chișinău și Odesa.”

Europa Liberă: Care sunt piedicile astăzi?

Oleg Serebrian: „Piedicile astăzi le reprezintă doar prezența postului vamal și a așa-zisei poliții transnistrene de partea cealaltă a podului, în partea stângă a Nistrului. Nu există nicio altă piedică, poziția părții transnistrene este – cum să spun? – есть мост, есть пост (există pod, există post), care din perspectiva noastră este una neconstructivă și sper că din această perspectivă suntem susținuți și de mediatori, și de observatori în proces.”

Europa Liberă: Tiraspolul cum își argumentează poziția, când e vorba ca aceste posturi de control să nu-și sisteze activitatea și să fie înlăturate?

Oleg Serebrian: „Ei nu argumentează nicicum, nu argumentează pur și simplu, nu am auzit argumente, cel puțin eu. Bun, eu sunt de o perioadă foarte scurtă și am avut o singură discuție la acest subiect, dar n-am auzit un argument.”

Europa Liberă: Eu de ce vă pun această întrebare? Pentru că cetățenii din stânga Nistrului nestingherit vin în partea dreaptă a Nistrului, dar când trebuie cineva să meargă la Tiraspol, la Grigoriopol, la Slobozia trebuie neapărat să fii documentat pe teritoriul Republicii Moldova și parcă nu arată bine.

Oleg Serebrian: „Asta este partea supărătoare și sunt absolut de acord cu Dvs. că acest lucru trebuie înlăturat, și anume este una din direcțiile prioritare asupra căreia vreau să mă concentrez.”

Europa Liberă: Vă mai propuneți să rezolvați problema fermierilor și accesului lor la terenurile lor din raionul Dubăsari.

Oleg Serebrian: „Da, dincolo de traseu, de autostradă...”

Europa Liberă: Bine, și Dvs. aveți argumentul că există înțelegerea inclusă în pachetul „Berlin plus” și că nu ar mai fi trebuit să se revină la ceea ce a fost convenit de bunăvoie?

Oleg Serebrian: „Da, convenit anterior.”

Europa Liberă: De ce ei acum o readuc iar ca problemă pe agenda bilaterală?

Oleg Serebrian: „Tiraspolul invocă faptul că noi am proceda incorect cumva cu așa-zișii magistrați de la Tiraspol, cărora le-au fost deschise dosare penale. Eu am încercat să explic partenerilor noștri de dialog nu doar de la Tiraspol că nu văd o legătură între dosarele deschise acestor cetățeni și problema terenurilor agricole. În primul rând, pentru că eu, în calitate de negociator, nu pot influența în niciun fel instanțele de judecată din Republica Moldova, în al doilea rând, conexiunea dintre terenurile agricole și dosare este una invalidă, trebuie să fie o problemă similară, o problemă oarecum identică.”

Europa Liberă: Și atunci, nu este un element de șantaj, dacă putem să-i spunem așa, din partea Tiraspolului?

Oleg Serebrian: „Din păcate, nu este singurul. Am văzut pe parcursul anilor că astfel de elemente sunt utilizate de cei de la Tiraspol foarte frecvent în adresa noastră. Deci, ei pretind și am citit recent interviuri ale oficialilor de la Tiraspol în care ni se spune contrariul, că, chipurile, noi avem o poziție dură, intransigentă, șantajăm Tiraspolul, încercăm să provocăm răni și, chipurile, da, de fapt, e o blocadă tacită a regiunii. Aceste învinuiri pe care le aud foarte des ambasadorii, reprezentanții misiunilor străine la Tiraspol sunt total nefondate, noi am demonstrat întotdeauna multă deschidere, poate chiar prea multă deschidere.”

Europa Liberă: Dar și acești proprietari de terenuri, ei vor anumite garanții ca să știe pe termen scurt, pe termen mediu, pe termen lung ce decid ei să facă cu aceste pământuri?

Oleg Serebrian: „Am avut o întâlnire cu producătorii agricoli de la Cocieri, am încercat să-i încurajez, să-i conving că, cel puțin din partea noastră, vom face tot posibilul ca să deblocăm situația, bun, pentru moment ea nu este blocată, dar există posibilitatea unui blocaj după 30 iunie. Nu pot să spun că am certitudinea, dar în mare parte am convingerea că totuși vom reuși să deblocăm, este una din sarcinile pe care o am în calitate de negociator și sper că vom avea succes pe aceste sarcini.”

Europa Liberă: Trebuie să aveți o poziție fermă ca să nu faceți cedări, inclusiv atunci când ei vă spun că e nevoie, de exemplu, să nu mai fie sancționați cei care au încălcat legea.

Oleg Serebrian: „Nu, asta nu poate fi, nu sunt dosare conexe, nu văd conexiunea, întâi de toate și, în al doilea rând, eu nu am capacitatea de a interveni în justiție de o asemenea manieră, adică în calitate de vicepremier nu pot indica procurorilor sau judecătorilor să sisteze o urmărire penală sau să-și modifice opinia față de un caz sau altul.”

Europa Liberă: Promo-LEX mediatizează pe larg acest caz care se referă la presupusul procuror general al regiunii transnistrene care a prezentat la Tiraspol o inițiativă privind sancționarea penală a persoanelor care vor depune către instituțiile constituționale și internaționale plângeri sau cereri referitoare la cazurile de abuz sau încălcarea drepturilor omului săvârșite de către reprezentanții structurilor și administrației de facto de acolo. Ce reacție aveți Dvs. la această situație?

Oleg Serebrian: „Noi am semnalat acest lucru. Deocamdată este doar o propunere și sper să rămână doar o propunere, să nu se materializeze, noi am semnalat acest lucru și OSCE, și mediatorilor, întâi de toate, și observatorilor în proces, exprimându-ne și nedumerirea, și solicitând o reacție din partea lor, celor care sunt implicați oarecum în procesul de negocieri.”

Europa Liberă: De ce acum?

Oleg Serebrian: „Este greu de ghicit de ce acum: sau că este un mecanism suplimentar de presiune, sau că sunt alte calcule. Îmi este foarte greu să înțeleg cronologia, adică de ce a fost aleasă anume această perioadă.”

Europa Liberă: Credeți că e posibilă o soluție?

Oleg Serebrian: „Eu sper că ea va fi blocată, adică nu va fi materializată și în cazul de față este foarte importantă o poziție intransigentă a mediatorilor, a observatorilor, sper că va fi o reacție și din partea OSCE-ului, și din partea Consiliului Europei. Noi am semnalat instituțiilor internaționale, mediatorilor această situație.”

Europa Liberă: Cu excepția acestor trei subiecte pe care le-ați discutat la Tiraspol și pe care vreți să continuați să le abordați și la Chișinău, care alte priorități ar trebui, iată, pe termen scurt să existe?

Oleg Serebrian: „Dincolo de problema liberei circulații, este problema drepturilor omului. Și problema drepturilor omului pentru mine personal este mult mai largă decât problema deținuților care este sigur că destul de importantă și vrem aici să avem o colaborare strânsă cu OSCE-ului, cu Consiliul Europei, cu diverse ONG-uri care sunt axate pe subiectul drepturilor deținuților, drepturilor omului în general. Dar drepturile omului mai înseamnă, dincolo de drepturi individuale, drepturi colective, inclusiv dreptul unor comunități, unor comunități cum ar fi populația de limbă română din Transnistria. De fapt se vorbește foarte puțin despre aceste drepturi.”

Europa Liberă: Se vorbește doar atunci când sunt afectate problemele școlilor cu predare în limba română...

Oleg Serebrian: „...problemele celor opt școli cu predare în limba română, dar problema este mult mai largă decât atât în realitate.”

Europa Liberă: Dar mai largă ce ar mai cuprinde?

Oleg Serebrian: „Mai largă este această deznaționalizare latentă care se produce în zona transnistreană. Dacă ne uităm pe recensăminte, în ‘89, și se opera foarte des, Dvs. care cunoașteți bine dosarul transnistrean, pentru că l-ați reflectat de ani de zile, încă din perioada conflictului, știți că se opera cu 42 la sută din populația zonei transnistrene sunt români/moldoveni. Acum, conform recensămintelor, această cifră a scăzut la 30 la sută. Dacă ne uităm pe situația lingvistică, aceasta este și mai proastă, adică cota parte a vorbitorilor de limbă română, moldovenească, cum o numesc ei, este în continuă scădere.

În Abhazia sau în Osetia de Sud s-a produs o epurare etnică, ca și în alte situații, aici se produce de fapt o politică latentă de asimilare, de deznaționalizare. Oficial, în așa-zisa „republică moldovenească nistreană” sunt trei limbi de stat – moldovenească, adică română cu grafie chirilică, rusă și ucraineană. Nu e un secret pentru nimeni că 99 la sută din toate actele care sunt emise în această zonă sunt în limba rusă. Deci, de facto, singura limbă este limba rusă, limba școlii este în cea mai mare parte limba rusă, limba română este exclusă din învățământul mediu de specialitate, din învățământul superior. Apropo, un dosar total uitat este cel al Universității de la Tiraspol, care de 30 de ani este aici, la Chișinău, secția de limbă română e evacuată și aceste instituții evacuate ar trebui să beneficieze de un anumit statut, să ne amintim măcar din când în când, este de datoria morală să ne amintim de prezența acestei universități de la Tiraspol aici. Dar revenind la școlile moldovenești, să zicem așa, din zona transnistreană, numărul lor scade continuu, sunt localități...”

Europa Liberă: Numărul copiilor care vin la aceste școli e în descreștere.

Oleg Serebrian: „Numărul copiilor, dar și numărul școlilor este în descreștere, 20 de școli din 200, deci doar 10 la sută.”

Europa Liberă: Eu îmi amintesc o declarație pe care o făcea fostul director al liceului de la Tiraspol, dl Iovcev, care spunea că va veni o perioadă când o să dispară de la sine această problemă a școlilor cu predare în grafie latină, pentru că s-ar putea să nu mai fie copii.

Oleg Serebrian: „Vedeți, noi atunci când vorbim de problema transnistreană invocăm inclusiv problema prezenței comunității românești/moldovenești în zonă, va veni un moment când nu o vom mai putea invoca de fapt. Și asta se produce timp de 30 de ani sub o tăcere totală inclusiv a organizațiilor care ar trebui să monitorizeze drepturile comunităților etnice și lingvistice. Or, în alte zone știm că unele organizații internaționale sunt foarte vocale la acest subiect și în cazul de față este trecută practic sub tăcere, adică o politică masivă de deznaționalizare care se produce în regiune. Deci, asta este iarăși o problemă a drepturilor omului, accesul la educație.

Aici leg de cele opt școli, care evident întrebați ce alte subiecte sunt în vizorul nostru. Sunt mai multe, problema celor opt școli românești firește că este în vizorul nostru, mai ales cele care au fost deposedate de bunuri, Liceul „Evrica” de la Râbnița, bunăoară. Intenționez să vizitez acest liceu, să mă deplasez acolo, adică la fața locului să discut cu profesorii și cu elevii. Am avut o discuție despre situația acestor școli și cu reprezentanții misiunilor diplomatice acreditate în Republica Moldova, este foarte important ca acea clădire care a fost sechestrată în 2004 să fie retrocedată și să găsim modalități de a o restaura. De altminteri, un lucru foarte curios pe care l-am observat în școlile din această zonă, e interesantă această evoluție, în școlile cu predare în limba română vin și foarte mulți copii de limbă rusă. E un interes pentru aceste școli, deci numărul de elevi scade în școlile moldovenești, este adevărat, ca și numărul școlilor moldovenești sau românești cu grafie chirilică, dar în școlile cu predare în limba română este mai mult sau mai puțin stabil, e un interes pentru aceste diplome, pentru predarea în limba română și acesta este un fapt îmbucurător.”

Europa Liberă: Am mai auzit și constatări de felul că totuși calitatea cărții e mai bună în aceste instituții de învățământ comparativ cu altele.

Oleg Serebrian: „Calitatea e mai bună, absolut.”

Europa Liberă: Să ne referim și la alte subiecte. Reunificarea sistemului bancar credeți că o să vă dea mari bătăi de cap?

Oleg Serebrian: „Este un subiect foarte sensibil, foarte complex. Sistemul bancar al Republicii Moldova a trecut printr-o perioadă turbulentă, înțeleg precauția celor din sistemul bancar de a avansa prea mult în această direcție. Sigur că vom discuta, este un subiect care a fost abordat în cadrul mai multor reuniuni. Vom vedea cât de repede ne vom deplasa pe subiectul telecomunicațiilor sau pe subiectul bancar; subiectul mediului este iarăși un subiect extrem de important pentru noi legat de subiectele economice, noi vom insista...”

Europa Liberă: Și aici s-ar părea că ar trebui mai ușor să găsiți limbaj comun?

Oleg Serebrian: „Ba nu, deloc. Există foarte multe probleme și, din păcate, pe dosare de ordin economic mai curând, sunt foarte multe subiecte sensibile de mediu, unele dintre ele transfrontaliere, pentru că implică și Ucraina, un subiect pe care noi îl avem în vizor, dar pe care mă tem că nu vom avansa prea repede, nu spun că nu vom avansa, dar nu vom avansa prea repede.”

Europa Liberă: Vă propuneți în acest mandat să ajungeți cumva și la Cobasna, să vedeți ce muniții sunt stocate acolo?

Oleg Serebrian: „Problema Cobasnei nu este, adică subiectele militare nu țin de competența Biroului pentru Reintegrare, este competența Ministerului Afacerilor Externe, el este cel care discută subiectul respectiv, pentru că este unul de natură bilaterală, Republica Moldova – Federația Rusă, noi discutăm cu cei de la Tiraspol.”

Europa Liberă: V-ați dori să vedeți cel puțin ce e acolo?

Oleg Serebrian: „Eu nu cred că, în calitate de vicepremier pentru reintegrare, voi avea posibilitate să vizitez vreodată depozitele de muniții de acolo.”

Europa Liberă: Până la finele mandatului credeți că ar putea să fie negociat și un statut pentru regiunea transnistreană?

Oleg Serebrian: „Îmi vine foarte greu să spun, pentru că în privința statutului politic știți foarte bine că au fost perioade când s-a vorbit foarte mult, după asta, perioade îndelungate de tăcere, proiecte au fost foarte multe, noi n-am dus lipsă vreodată de proiecte. Toți își amintesc de „planul Kozak”, dar înainte de „planul Kozak” a fost planul OSCE-ului în 2002 inclusiv, după acesta „planul Iușcenko”, au fost o mulțime de planuri oferite de vecini sau de instituții internaționale.”

Europa Liberă: Dar Republica Moldova are planul său?

Oleg Serebrian: „Sunt mai multe proiecte, adică cei care spun că nu există proiecte produse în Republica Moldova greșesc, de fapt au fost proiecte produse și în Republica Moldova. Cel mai cunoscut dintre ele este votat în 2005, legea votată în parlament.”

Europa Liberă: Când a fost consens în Parlamentul Republicii Moldova.

Oleg Serebrian: „În parlament a fost consens și eu cred că această lege este de fapt o temelie...”

Europa Liberă: Ați votat-o și Dvs., atunci erați deputat?

Oleg Serebrian: „Bineînțeles că am votat-o și sunt unul dintre autorii proiectului respectiv.”

Europa Liberă: Și în baza acestei legi se poate ajunge la deznodământul acestei probleme?

Oleg Serebrian: „Din punctul nostru de vedere... Legea este în vigoare, nimeni n-a abrogat-o, adică n-a anulat legea.”

Europa Liberă: Dar știți că mai sunt cerințe din partea Tiraspolului când spun că nu sunt de acord cu acele decizii din parlament?

Oleg Serebrian: „Cerințe sunt foarte multe. Apropo, revenind la ceea ce vrea Tiraspolul, asta este una din problemele noastre, pentru că direcția spre care ne îndreptăm noi și cea spre care cred că se îndreaptă ei mă tem că este diferită. Noi am adoptat această strategie a „pașilor mici”. În mod foarte surprinzător, unii văd în această strategie un drum spre separare, alții văd în ea un drum spre reintegrare. Ori cum să spun? Mergem în direcții opuse, dar parcă avem impresia că mergem în aceeași direcție. Deci, aici avem încă a clarifica anumite lucruri. Nu, legea din 2005 trebuie menținută ca fundament, ca principii generale pentru elaborarea unui statut...”

Europa Liberă: Dl Serebrian, dar totuși Republica Moldova are astăzi un proiect de statut pentru regiunea transnistreană?

Oleg Serebrian: „Da, există un proiect mai vechi, pregătit prin anul 2018. Era un proiect bun, era un proiect de lucru, n-a fost niciodată mai mult decât un proiect de lucru, dar exista un astfel de proiect și cred că nu a fost singurul, am impresia că au fost și proiecte mai vechi, care au fost cumva discutate cu partenerii externi, dar n-au fost dezbătute public sau n-au devenit obiect de negocieri, de asta despre aceste proiecte se cunoaște mai puțin.”

Europa Liberă: Dar vorba Dvs., dacă ambele părți, Chișinăul și Tiraspolul își pun semnătura pe aceleași documente și merg pe contrasens, atunci e foarte greu de crezut că se apropie ziua când șansa reunificării devine realitate?

Oleg Serebrian: „Foarte mult depinde de conjunctura regională la acest dosar mai exact, pentru că la momentul de față nu este un conflict activ, dar este un dosar destul de dureros pentru noi. Se va rezolva în contextul unei soluții regionale, când va fi găsită o soluție regională. Nu pot să spun că sunt încrezut că acest lucru se va produce foarte repede, dar niciodată nu știi, lucrurile evoluează neașteptat și în direcții neașteptate.”

Europa Liberă: Noi nu cunoaștem dedesubturile atunci când se negociază acolo, în culise, dar după asta deseori auzim de la autoritățile de la Tiraspol că ei vor insista până în pânzele albe să obțină independența regiunii transnistrene.

Oleg Serebrian: „Este o declarație frecventă de la Tiraspol, adică nu este ceva nou. Dacă ne amintim, s-a mai vorbit despre o confederație. Bine, o confederație este o uniune între două state practic independente, aceasta este același lucru, o confederație practic este Uniunea Europeană la momentul de față și aceste țări își păstrează totuși independența, sunt națiuni suverane.”

Europa Liberă: Despre evacuarea armatei ruse de pe teritoriul Republicii Moldova se discută mult, succese sunt puține, dar despre o posibilă transformare a celor care sunt numite forțe pacificatoare, e cu putință acest lucru?

Oleg Serebrian: „Asta ar trebui să fie un element de discuție deja atunci când se negociază politic, noi n-am ajuns încă la discuții despre statut, pentru că, evident, va fi nevoie de o reformatare a forțelor de pacificare. De altfel au răsunat deseori astfel de idei, în diferite proiecte de soluționare găsim tema reformatării forțelor de menținere a păcii, garanților, să spun așa, erau proiecte...”

Europa Liberă: Despre acest lucru s-a discutat inclusiv de la tribuna Organizației Națiunilor Unite.

Oleg Serebrian: „Absolut. S-a discutat de la tribuna Organizației Națiunilor Unite, au fost și alte proiecte încă la începutul anilor 2000, Jaap de Hopp Scheffer, dacă ne amintim, în 2002 sau 2003 propunea un anumit mecanism european de prezență, monitorizarea civil-militară mixtă în zona transnistreană. Deci nu este deloc ceva nou și, firește, atunci când se va discuta despre statutul regiunii, adică atunci când se va ajunge la deblocarea acestor discuții politice, e o temă care nu va putea să fie evitată.”

Europa Liberă: Și dacă am reținut corect, pe 10 martie ziceți că ar trebui să vă întâlniți cu negociatorul-șef de la Tiraspol?

Oleg Serebrian: „Da, următoarea reuniune..., solicitarea noastră a fost ca să ne întâlnim pe 10 martie.”