O emisiune moderată de Lina Grâu.
Din sumarul ediţiei:
În pragul începerii noului an de studii, practic al treilea în condiții de pandemie, părinții se întreabă de ce ar fi obligați să cumpere uniforme școlare, când copiii au stat mai mult acasă. Cum ar trebui să se raporteze Uniunea Europeană la problema conflictelor înghețate din vecinătatea sa? Reacții și așteptări la Tiraspol de la noua putere de la Chişinău. Și... regiunea transnistreană este zona cea mai nefavorabilă din Republica Moldova în privința exodului populației.
***
Pentru început, o sinteză a principalelor evenimente ale săptămânii trecute.
Președinta Republicii Moldova, Maia Sandu, participă la summitul de lansare a Platformei Crimeea care are loc luni, 23 august, la Kiev, anunță un comunicat de presă al Președinției. La summitul de constituire a Platformei Crimeea vor fi prezente 44 de delegații străine, 14 dintre acestea vor fi conduse de șefi de stat și de guvern. Evenimentul are loc în ajunul Zilei Independenței Ucrainei - pe 24 august țara vecină marchează 30 de ani de la separarea de URSS. Portalul Zona de Securitate notează că, potrivit autorităților ucrainene, Platforma Crimeea este un nou format consultativ și de coordonare inițiat de Ucraina pentru a spori eficiența răspunsului internațional la ocuparea Crimeii, „pentru a răspunde provocărilor de securitate în creștere și a restabili suveranitatea Ucrainei asupra peninsulei”, se arată într-un comunicat emis de diplomația ucraineană.
O comisie parlamentară a avizat miercuri un acord guvernamental moldo-ucrainean privind construcția unui pod rutier peste Nistru la Cosăuți. Podul și traseul terestru, parte a podului, vor avea o lungime totală de 1,6 km, iar astfel drumul dintre Chișinău și Kiev va fi scurtat la cinci ore de mers cu mașina, prin ocolirea Transnistriei. Costul total al proiectului este estimat la 100 de milioane de euro, iar lucrările, finanțate de Ucraina, urmează să fie date în exploatare la sfârșitul anului 2022. Memorandumul privind cooperarea în sectorul infrastructurii dintre Ucraina și Republica Moldova a fost semnat în cadrul vizitei din 12 ianuarie a președintei Maia Sandu în Ucraina.
Iar Guvernul de la Chișinău a dat undă verde unor negocieri cu România pentru construcția unui pod rutier nou peste Prut, între localitățile Ungheni de pe cele două maluri, și pentru consolidarea podului rutier existent între localitățile Giurgiulești și Galați.
Prim-ministra Natalia Gavrilița s-a întâlnit cu ambasadorul rus Oleg Vasnețov pentru a lua în discuție „impulsionarea cooperării bilaterale”. Un comunicat guvernamental o citează pe Gavrilița spunându-i lui Vasnețov că ea pledează pentru „menținerea și consolidarea unui dialog pragmatic și activ” pentru a găsi „soluții fezabile la problemele existente”.
O întâlnire cu ambasadorul rus a avut și liderul de la Tiraspol, Vadim Krasnoselski. Ambasadorul rus a mers la Tiraspol, unde, potrivit presei locale, a discutat inclusiv despre activitatea „consulatului rusesc la Tiraspol”. Autoritățile moldovene s-au opus constant prin declarații activității punctelor consulare ale Federaţiei Ruse în regiunea transnistreană, dar Moscova a neglijat aceste apeluri ale Chişinăului. Rusia a mai anunțat și că va deschide în regiunea transnistreană 27 de secții de votare, cu cinci mai multe decât în trecut, pentru alegerile în Duma de Stat din 19 septembrie. Niciun alt stat nu a deschis vreodată secții de votare în regiunea separatistă a Republicii Moldova. La Chişinău nu există încă o reacție oficială în legătură cu intenția Rusiei de a deschide secții de votare în regiunea separatistă.
Președintele Joe Biden s-a angajat, vineri, să-i scoată pe toți americanii din Afganistan, întrucât administrația sa s-a confruntat cu critici în țară și în străinătate pentru gestionarea haotică a retragerii americane și după ce talibanii au preluat controlul Kabulului weekendul trecut. „Acesta este unul dintre cele mai mari și mai dificile transporturi aeriene din istorie”, a spus președintele american, adăugând că există o strânsă cooperare cu aliații și partenerii Americii din Alianța Nord Atlantica.
„Misiunea de evacuare este una periculoasă. Cu riscuri pentru forțele noastre armate și este condusă în condiții extrem de dificile. Nu pot să promit care va fi rezultatul final sau dacă va fi fără pierderi. Dar, în calitate de comandat-șef pot să vă asigur că voi mobiliza toate resursele necesare”, a spus Joe Biden. Președintele Biden a mai spus că toți americanii vor fi evacuați și și-a luat angajamentul de a-i scoate din Afganistan pe mii de afgani care au lucrat cu forțele internaționale, precum și alte persoane vulnerabile, cum ar fi femeile, jurnaliștii, lideri ai societății civile și ai fostului guvern pro occidental de la Kabul.
În ultima sa vizită de lucru la Moscova, cancelarul german Angela Merkel i-a cerut vineri președintelui rus Vladimir Putin să-și elibereze criticul întemnițat, pe Alexei Navalnîi, la aniversarea atacului cu agent Noviciok asupra politicianului de opoziție. Putin - care neagă că ar fi ordonat atacul și refuză să pronunțe numele lui Navalnîi în public - a negat că acesta ar fi fost închis pentru activitatea sa politică. Cei doi lideri au discutat, de asemenea, despre Afganistan și Ucraina, în timpul vizitei cu valoare simbolică, ultima a lui Merkel în Rusia înainte de a pleca din post luna viitoare. După Moscova, Angela Merkel merge la Kiev pentru discuții cu președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski.
Conducerea de vârf a talibanilor se întâlnește la Kabul pentru a planifica un viitor guvern după revenirea la putere a grupului islamist în aproape întreg Afganistanul. Comunitatea internațională și-a exprimat îngrijorările profunde cu privire la viața în Afghanistan sub talibani a femeilor și minorităților religioase. Talibanii au promis o amnistie generală pentru oricine a lucrat cu guvernul susținut de Statele Unite, dar au existat relatări despre militanții Taliban care îi vânează pe jurnaliști, pe foștii militari din trupele afgane și pe oficiali guvernamentali. Statele occidentale depun eforturi de a-și evacua cetățenii din Afganistan, dar toată săptămâna trecută s-a relatat despre haos și îmbulzeală la aeroportul din Kabul, unde mii de afgani încearcă cu disperare să prindă un avion pentru a pleca din țara controlată de Talibani.
***
Un pic mai mult de o săptămână a rămas până la începutul anului școlar, însă până în acest moment nu se știe în ce format vor începe elevii anul de studii. Cazurile de îmbolnăvire cu noua variantă a coronavirusului sunt în creștere, specialiștii sunt alarmați, iar autoritățile suplimentează numărul de paturi în spitalele Covid.
Una din problemele pe care o ridică al treilea an de studii în condiții de pandemie este și cea a uniformei școlare – un element scump, dar dovedit a fi practic inutil în condițiile în care elevii au învățat mai mult la distanță, de acasă. Uniformele au rămas în dulap practic nefolosite, iar copiii care între timp au crescut ar avea acum nevoie de haine de școală noi.
Și în regiunea transnistreană părinții discută intens despre obligativitatea de a purta uniformă școlară.
Corespondenții noștri la Tiraspol și Bender au ieșit pe străzile orașelor și au întrebat trecătorii dacă elevii chiar au nevoie de uniformă școlară în această perioadă de pandemie.
Vox:
Uniformele sunt foarte scumpe...
- Cred că nu trebuie. Pentru că atunci când exista o uniformă unică, pe tipul URSS, era una. Dar acum, mai bine să umble așa cum se îmbracă în mod normal. Pentru că nu oricine are acum posibilitatea să cumpere ceea ce trebuie. Uniformele sunt foarte scumpe și sunt copii care sunt din familii cu mulți copii, ei nu au posibilitatea să-și cumpere uniformă.
- Nimeni nu are nevoie de uniformă. Mai bine fără – e liber și comod, și fiecare decide singur cum să se îmbrace.
- Eu cred că nu este nevoie – nu se știe încă cum va fi anul acesta. Nepotul meu are uniformă, așa că, pentru noi, nu se pune problema.
- Trebuie uniformă – este o tradiție.
- Nu este nevoie. Pentru că nu știm cum vom învăța – on-line sau fizic. Poate că în clasele primare ar avea sens, dar deocamdată nu cred că merită, nu văd sensul.
- Nu. Eu cred că copiii s-ar simți mai liber și părinții ar fi mai bucuroși dacă nu ar fi nevoiți să umble să caute să cumpere uniformă în iulie-august. Dacă copiii și adolescenții s-ar îmbrăca așa cum vor cred că ar fi mai bine pentru toți și nu ar trebui de cheltuit atâția bani la sfârșitul verii.
- Eu cred că este nevoie de uniformă școlară, întotdeauna. Noi înainte așa am fost educați, și eu așa am fost. Eu nu mai am elevi, toți copiii mei sunt la facultate, dar cred că uniforma școlară, da, este necesară.
- Dacă vom sta acasă, ce sens are această uniformă? Dar dacă vom merge la școală cu prezență fizică, eu cred că da, este nevoie neapărat. Uniforma școlară, în primul rând, disciplinează - și pe părinți, și pe copii. Plus că este frumos.
***
Uniunea Europeană ar trebui să se implice mai activ şi poate chiar să elaboreze o viziune comună în privința conflictelor înghețate, declanșate și menținute mocnind de Rusia în regiunea Mării Negre, în state din Parteneriatul Estic, conflictul din regiunea transnistreană a Republicii Moldova, alături de cele din Donbas, Nagorno-Karabah, Abhazia şi Osetia de Sud. Este concluzia mai multor analişti formulată la o dezbatere pe această temă organizată la Chişinău de Agenţia de presă IPN. Potrivit experților, demersul pentru o implicare sporită a UE în soluționarea acestor conflicte din vecinătatea sa estică revine periodic în actualitate, mai ales după lansarea în 2009 a Parteneriatului Estic, dar deocamdată lipsește o viziune europeană complexă în privința acestor conflicte care mențin întreaga regiune în instabilitate permanentă. Alla Ceapai are detalii:
În interiorul UE, o poziţie mai activă în privința conflictelor îngheţate din regiunea Mării Negre a adoptat-o România, care a lansat de curând o iniţiativă menită să implice mai mult Uniunea continentală în gestionarea şi eventuala soluţionare a acestor conflicte. Demersul lansat de România şi sprijinit de alte zece state din comunitatea europeană se referă la conflictele din R. Moldova, Georgia, Ucraina şi Azerbaidjan – țări cuprinse în proiectul european Parteneriatul Estic. De altfel, România face referinţă la conflictele din Transnistria, Donbas, Abhazia, Osetia de Sud și Nagorno-Karabah inclusiv în proiectul noii sale strategii militare, publicată recent, care acordă atenție deosebită bazinului Mării Negre şi menţionează printre provocările strategice „perspectivele limitate de soluţionare a conflictelor îngheţate din regiunea extinsă a Mării Negre. Experta Angela Grămadă, președinta Asociației Experți pentru Securitate și Afaceri Globale de la Bucureşti, precizează că viziunea pe care România o propune UE presupune, între altele, crearea unui format de coordonare pe subiectul conflictelor teritoriale din Georgia, Moldova și Ucraina, ţări care au semnat acorduri de asociere cu UE, şi, la nivel mai larg, fondarea instituţiei Reprezentantului Special al UE responsabil de conflictele prelungite din bazinul Mării Negre:
„Formula pe care o propune România este foarte simplă prin paşii care ar trebui să urmeze, dar este foarte complicată prin faptul că trebuie să se ajungă la acea coeziune internă în cadrul statelor UE. Ştim cu toţii că este dificil să ieşi cu o asemenea decizie finală pe care să o poţi prezenta ca fiind una unitară şi care să includă interesele tuturor statelor europene, fără excepţie, pentru că doar în aşa mod, UE poate să demonstreze calitate între discurs politic şi acţiune pe teren. Trebuie să ne gândim mai mult la cum se poate crea o viziune şi o coeziune la nivel european pentru că fără această coeziune şi politicile pe care le va aborda UE în relaţiile cu partenerii săi din Parteneriatul Estic sau din bazinul Mării Negre ar putea să eșueze lamentabil pentru că nu ar putea să propună instrumente sau soluţii mai bune şi nu ar putea să demonstreze că are acea voinţă internă pentru a deveni acel partener de încredere pentru aceste state.”
Există cel puţin trei provocări...
Politologul Dionis Cenuşă salută demersul României şi optează pentru o viziune unică europeană centrată pe soluționarea conflictelor din statele din vecinătatea estică a UE. El precizează că, în prezent, Uniunea se implică prin diverse instrumente în încercarea de a aplana conflicte menţionate. Între altele, participă în calitate de observator în cel din regiunea transnistreană a R. Moldova, are o misiune de monitorizare în Georgia, iar în cazul Ucrainei recurge la sancţiuni economice împotriva Rusiei. În pofida tuturor instrumentelor de care dispune, UE nu joacă totuşi un rol destul de activ în gestionarea conflictelor prelungite din regiunea extinsă a Mării Negre și nici în conturarea condițiilor de rezolvare a acestora, crede politologul:
„Ceea ce trebuie să facă UE este probabil să vină cu o viziune care să includă toate instrumentele de care dispune şi pe care le utilizează ici acolo pentru a avea o viziune clară vizavi de care este instrumentarul la care poate apela UE în condiţiile în care există o necesitate. UE trebuie să răspundă la trei provocări: stabilizarea regiunii; tentativa de a reintegra teritoriile separate; şi a treia provocare la care UE poate veni cu un răspuns este cea de a media conflictele. Deci, există cel puţin trei provocări pe care UE ar putea să le adreseze, dacă într-adevăr pune bazele unei viziuni comune.”
Diplomatul Vlad Lupan, ex-negociator al conflictului transnistrean și al retragerii trupelor ruse din Republica Moldova, fost ambasador și Reprezentant Permanent al Republicii Moldova la ONU e de părere că dezbaterile trebuie centrate nu doar pe ce poate face UE în ecuația dificilă a conflictelor înghețate şi cât de mult vrea şi poate să se implice:
„Cred că este nevoie de o discuţie pe cea vrea UE în interior să facă, în spaţiul estic, şi există oare interes al statelor din Europa de Est ca UE să se implice. Nu poate UE să se implice singură. Tradiţional vorbind, UE se uită la faptul că Federaţia Rusă are un interes foarte puternic în aceste conflicte şi deseori încearcă să minimalizeze activitatea UE pe care o vede ostilă”.
***
La Tiraspol, numirea la Chişinău a noului guvern a fost tratată cu prudență – administrația de acolo nu a comentat prea mult subiectul.
Corespondentul nostru în regiunea transnistreană, Serghei Ursul, a stat de vorbă cu directorul Școlii de Studii Politice de la Tiraspol, Anatoli Dirun, și l-a întrebat cum vede el evoluția de mai departe a relației dintre Chişinău și Tiraspol. Ce așteptări are Tiraspolul de la noile autorități moldovene?
Anatoli Dirun: „Ca de obicei, vreau să subliniez la începutul discuției noastre că îmi exprim propriul punct de vedere. Ca să aflați reacția oficială a conducerii Transnistriei este suficient să intrați pe site-ul ministerului de externe sau să faceți un demers la serviciul de presă al președintelui.
Dar, în mare, dacă e să sintetizez ce se vorbește și ce se scrie în Transnistria despre noua conducere de la Chişinău, pot spune că nu există niciun fel de așteptări ieșite din comun, toată lumea înțelege că trebuie să treacă un pic de timp ca noii membri ai guvernului să-și intre pe deplin în funcție și să preia dosarele. Echipa Nataliei Gavrilița are foarte puțin timp pentru a face aceste lucruri și va trebui foarte repede să-și intre în atribuții. Dar așteptăm să vedem care vor fi primele inițiative cu care va ieși noul guvern pe dimensiunea transnistreană, și atunci vom putea comenta mai concret.”
Europa Liberă: Din 1 septembrie, Ucraina a anunțat că nu va mai permite intrarea pe teritoriul său a mașinilor cu numere transnistrene, iar Chişinăul a amintit că șoferii transnistreni mai au o lună ca să-și facă plăcuțe neutre și să-și schimbe permisele de conducere. Chişinăul a cerut de mai multe ori în trecut Kievului amânarea intrării în vigoare a acestei măsuri. Tiraspolul a protestat de mai multe ori împotriva deciziei respective, calificând-o drept sugrumare economică a regiunii. Va avea acest lucru vreun impact asupra dialogului?
Anatoli Dirun: „Pentru noul vicepremier pentru Reintegrare, Vladislav Kulminski, care cunoaște foarte bine situația, nu este un secret atitudinea Tiraspolului față de această problemă complexă. Din perspectiva noastră, ar fi logic și corect ca noua conducere să înceapă cu un dialog, și nu cu strângerea șuruburilor. Această inițiativă nu este una exclusiv a Kievului, este una comună a Chişinăului și a autorităților ucrainene.
Și aici depinde de cât de mult partenerii noștri moldoveni vor dori să clarifice această situație și să elimine tensiunile care cresc în jurul acestei situații care se va crea după 1 septembrie. Eu cred că nu va fi nicio înfrângere politică a Chişinăului dacă autoritățile de acolo vor cere amânarea acestei date, ci va fi pusă o bază bună de lucru, una constructivă, dintre Tiraspol și Chişinău pentru discutarea acestei probleme, dar și a altora, la fel de acute.
Eu cred că trebuie să se înceapă cu gesturi constructive și nu cu strângerea șuruburilor. Acestea sunt speranțele noastre, dar în curând vom vedea cum va fi.”
Să înceapă cu gesturi constructive și nu cu strângerea șuruburilor, acestea sunt speranțele noastre...
Europa Liberă: Natalia Gavrilița a declarat că printre prioritățile sale este lupta cu corupția și contrabanda, unde un rol aparte îl are și regiunea transnistreană. Cum vedeți această nouă abordare a Chişinăului?
Anatoli Dirun: „Eu sper că Natalia Gavrilița are la bază măcar ceva fapte concrete atunci când spune aceste lucruri. În acest context, aș vrea să le doresc partenerilor noștri moldoveni să înceapă cu ei. Eu, de când mă țin minte, tot aud aceste discuții despre contrabandă, despre corupție. Ar fi o prostie să negi existența acestor lucruri. Atunci când există frontieră de stat, există și contrabandă, este un fenomen general, nu doar în Transnistria, dar și în Ucraina, Europa și așa mai departe.
Accentul cred că trebuie pus altfel. Alegătorul moldovean a acordat un credit de încredere foarte serios noului guvern, noii conduceri a Republicii Moldova exact pentru soluționarea problemelor legate de corupție din interiorul Republicii Moldova. Și abia după ce lupta Guvernului cu aceste fenomene negative în interiorul Republicii Moldova își va arăta eficiența, abia atunci acesta va avea dreptul moral să vorbească și să extindă aceste noțiuni și asupra Transnistriei. Faptul că în Transnistria există corupție este ceva firesc și logic, ca în oricare alt sistem economic. Chişinăul trebuie să-și curățe propriile „grajduri ale lui Augias” și abia apoi să se apuce de alte „vitejii ale lui Hercule”.”
Europa Liberă: Ce așteptări are Tiraspolul de la noile autorități de la Chişinău?
Anatoli Dirun: „Există o mapă întreaga de inițiative și chestiuni nesoluționate între Tiraspol și Chişinău. Aceste chestiuni sunt deja pe agenda negocierilor, așa că aici nu trebuie să inventăm nimic. Voi repeta doar ce am mai spus: dacă noua echipă moldovenească va începe cu o poziție dură legată de blocarea circulației mașinilor transnistrene în Ucraina din 1 septembrie, acest lucru nu va aduce o atmosferă de constructivism și bună înțelegere. Pentru că - în această chestiune a numerelor de înmatriculare transnistrene și a permiselor de conducere - sunt nuanțe care în principiu pot fi soluționate. Să aduci situația la un blocaj, intenționat, pentru a demonstra o poziție principială, dacă Chişinăul va face acest lucru, nu va ieși nimic bun, în sensul dinamicii înțelegerii, al relațiilor dintre părți. Așa că mizăm foarte mult pe faptul că se va da dovadă de luciditate. Dacă luciditatea va triumfa, atunci vom putea spera că va exista un proces pozitiv în viitor.”
Europa Liberă: În această toamnă în regiunea transnistreană urmează să aibă loc alegeri numite prezidențiale. Deocamdată nu există figuri vizibile care să constituie o alternativă pentru actualul lider Vadim Krasnoselski. Vor fi alegeri fără alternativă sau mai este timp pentru apariția unor noi concurenți?
Anatoli Dirun: „În Transnistria, în mod tradițional, înaintarea candidaților se face cam în a doua jumătate a lunii septembrie. Așa că acum este încă devreme să afirmăm categoric că alegerile vor fi fără alternativă.
Este încă devreme să afirmăm categoric că alegerile vor fi fără alternativă...
Pe de altă parte, nu putem să nu recunoaștem că, pentru prima dată, în Codul electoral a fost introdusă o reglementare, în urma unor modificări, care prevede posibilitatea votării pentru un singur candidat. Din punct de vedere politic și al legitimității viitoarelor alegeri, astfel de modificări care deschid calea către putere fără o luptă politică reală vor ridica semne importante de întrebare din perspectiva încrederii cetățenilor în viitoarea campanie electorală. Până la începerea campaniei a rămas mai puțin de o lună și cel mai probabil că în perioada următoare vom vedea posibilii candidați și felul în care vor evolua lucrurile”.
Europa Liberă: Unele canale de mesagerie au scris că dvs, Anatoli Dirun, ați crea o nouă forță politică. În contextul acestor alegeri din regiune, s-ar putea crea impresia că faceți jocul puterii, simulând opoziția și procese democratice. Care e adevărul, până la urmă?
Anatoli Dirun: „Este foarte simplu. În calitatea mea de conducător al Mișcării de unitate civică, am făcut un apel către cetățeni cu privire la necesitatea unirii eforturilor pentru elaborarea unui program de demonopolizare, cu scopul modernizării Transnistriei, al dezvoltării ei și desfășurării reformelor necesare în domeniul economic și al instituțiilor politice.
Astăzi, avem semnale din societate că oamenilor nu le este indiferent ce se întâmplă în Transnistria. Dar este greu de spus în ce măsură discuțiile vor trece în lucruri mai concrete, în acțiuni sau într-o structură organizată. Este încă devreme. Acum suntem la etapa la care discutăm despre faptul că este nevoie de unificarea eforturilor pentru elaborarea unui program comun de modernizare a republicii.”
***
Republica Moldova este „campionul absolut” al migrației pe continentul european, iar regiunea transnistreană este partea țării cu evoluțiile cele mai nefavorabile, spune expertul IDIS Viitorul Veaceslav Ioniță. Potrivit estimărilor expertului, de pe malul drept al Republicii Moldova a plecat 26% din populație, adică fiecare al patrulea, iar din regiunea transnistreană – aproape 33%, adică o persoană din trei. Expertul notează că regiunea transnistreană se confruntă cu toate problemele economice pe care le are Republica Moldova, la care se adaugă dificultățile legate de abuzurile regimului politic de la Tiraspol.
Veaceslav Ioniță: „În regiunea din stânga Nistrului situația este mai proastă decât la noi. La noi situația e proastă, dar la ei e și mai proastă. Ca să înțelegeți despre ce vorbim, la noi fiecare al patrulea cetățean se află peste hotare, în Transnistria – fiecare al treilea. Deci, numărul cetățenilor din stânga Nistrului care se află peste hotarele țării este cu mult mai mare decât al celor din dreapta Nistrului.
Pe noi ne salvează Chișinăul, că noi, de fapt, în partea dreaptă a Nistrului avem două tipuri de migrație: avem migrație externă, când populația pleacă peste hotarele țării și avem o migrație destul de puternică internă. Deci, la noi populația din sate, din centrele raionale vine la Chișinău. Și Chișinăul este unica localitate care înregistrează creșterea numărului populației foarte activ. Și nu este o creștere naturală, este o creștere bazată pe migrație.
Altfel spus, cetățenii din dreapta Nistrului au o oportunitate în plus unde să lucreze sau unde să se realizeze față de cei din stânga Nistrului. Oamenii din sate știu că primul lucru pe care îl pot face este să meargă la Chișinău și după asta peste hotare.
În stânga Nistrului, Tiraspolul nu este acel centru care ar permite soluționarea problemelor cetățenilor. De aceea la ei situația cu numărul populației sau numărul celor plecați este cu mult, mult mai dramatică, decât la noi, în dreapta Nistrului.”
Europa Liberă: Dle Ioniță, dar se poate spune în contextul acesta că există și un flux de migrație internă dinspre regiunile estice ale Republicii Moldova spre malul drept, spre Chișinău?
Veaceslav Ioniță: „Da, desigur! Noi în Chișinău avem migrație internă și ea este din interiorul țării, dar cu certitudine avem și din stânga Nistrului. Nu există studii care să spună exact câți din stânga Nistrului se află la Chișinău, dar ei cu certitudine sunt – sunt studenți la facultate, sunt angajați.
Din stânga Nistrului, unul vine la Chișinău, 20 pleacă peste hotare…
Evident, migrația din stânga Nistrului este mai mică decât migrația din Găgăuzia, spre exemplu, la Chișinău sau migrația din Soroca, Ialoveni. Deci, este mai mică, dar cu certitudine există. Pentru cei din stânga Nistrului este și o oportunitate de a veni aici, în dreapta Nistrului, și de a-și găsi o soluție. Dar totuși pentru ei este mai ușor să plece peste hotare. Să zicem așa, unul vine la Chișinău, 20 pleacă peste hotare, cam acesta este raportul.”
Europa Liberă: Dle Ioniță, în studiul Dvs. ați constatat că regiunea transnistreană are practic cel mai mare declin demografic de pe teritoriul european.
Veaceslav Ioniță: „Din Europa cu certitudine, nu știu care este situația Republicii Georgiene, poate acolo situația este mai dramatică. Dar Republica Moldova are cea mai dramatică situație din Europa și pot spune că și din lume. Greu găsești în lume o țară unde numărul de lucrători de peste hotare să fie de două ori mai mare decât numărul de lucrători din sectorul real al economiei din țară.”
Europa Liberă: Aici excludem zonele de conflict în care migrația este masivă din alte motive.
Veaceslav Ioniță: „Da. Dar în stânga Nistrului, deci dacă în Republica Moldova situația este cea mai dramatică, atunci în stânga Nistrului situația este și mai dramatică. Trebuie să recunosc că noi avem raioane unde situația este tot atât de dramatică ca în stânga Nistrului, că noi vorbim de Republica Moldova în întregime. Dacă luăm sudul Republicii Moldova, cum ar fi Găgăuzia sau Cahulul, sau Taraclia, acolo nivelul de migrațiune este comparabil sau chiar mai mare decât în stânga Nistrului.”
Europa Liberă: Dvs., probabil, v-ați uitat și pe cauzele acestor fenomene. În câteva cuvinte, care ar fi cele mai importante?
Veaceslav Ioniță: „E foarte clar, eu public o dată în an așa un grafic unde public salariul real al moldovenilor, cum ar fi transform rubla sovietică, leul de prin anii 1990 la salariul zilei de astăzi și, totodată, public salariul din stânga Nistrului raportat la leul moldovenesc. Și aici se întâmplă câteva drame prin care a trecut poporul nostru și o dramă prin care trec cei din stânga Nistrului acum.
Drama este legată de faptul că, după prăbușirea Uniunii Sovietice, salariul real al moldovenilor a scăzut de circa trei ori și oamenii s-au aflat într-o sărăcie lucie timp de 10 ani de zile. În anii 1996-1997 au apărut primele licăriri de speranță, bunăstarea populației a început lent să-și revină, însă a venit criza din 1998, care ne-a ruinat toate speranțele și în 1998 cetățenii noștri au devenit mai săraci decât au fost în 1995-1996 și fiind de trei ori mai săraci decât pe timpul Uniunii Sovietice.
Deci, oamenii și-au epuizat puterea de a răbda, oamenii nu mai aveau de unde, oamenii nu făceau investiții în infrastructura casei, nu cumpărau frigidere, nu cumpărau mașini de spălat, nu cumpărau nimic, oamenii pur și simplu supraviețuiau. Și atunci, după criza din 1998, s-a început marea migrație.
La noi, migrația s-a produs în două valuri mari și două mici. Cel mai mare val a fost în 2001-2005, când au plecat peste 200 de mii de oameni. După aceasta, lucrurile s-au temperat și în 2006-2010, apoi în 2011-2015 am avut o migrație mai mică de 100 de mii. Deci la începutul anilor 2000 a fost marea răbufnire, oamenii au plecat să-și rezolve problema de existență.
Cu al doilea val puternic de migrație noi ne-am confruntat în 2016-2017 și acesta a continuat până în 2020, a fost provocat de criza din 2015, de jaful bancar. Oamenii și-au pierdut orice speranța și au plecat. În doi ani de zile este cea mai mare migrație, în 2016-2017.
Dacă în primul val au plecat oamenii ca să supraviețuiască, în al doilea val pleacă pentru calitatea vieții…
Și noi atunci am identificat ceea ce am numit al doilea val de migrațiune sub alt aspect. Dacă până atunci plecau tinerii, atunci au început să plece oamenii cu vârsta de 30-45 de ani, au început să plece oameni cu bunăstare, care aveau casă, aveau mașină, aveau copii, aveau familie, deci, oameni care aveau un statut social destul de mare. Dacă în primul val au plecat oamenii ca să supraviețuiască, în al doilea val pleacă oamenii pentru calitatea vieții.
Ce s-a întâmplat în stânga Nistrului? În stânga Nistrului iarăși este o dramă. În stânga Nistrului este o economie de semi-comandă ca pe timpul Uniunii Sovietice. Deci, ei au menținut artificial cursul rublei lor. Dacă vă uitați când noi am avut criza din 1998 și s-a depreciat leul, s-au depreciat banii, oamenii au sărăcit, în stânga Nistrului au menținut artificial valuta, au menținut artificial salariul și ei au dus-o mai bine un an de zile, după care s-au prăbușit până la noi.
După aceasta, în 2010, după criza din 2008, în Republica Moldova tot s-a depreciat valuta, s-au scăzut salariile și bunăstarea noastră a scăzut. Până în 2016, fiindcă au menținut artificial rubla aceasta transnistreană, cumva bunăstarea populației menținută artificial era mai bună. Dar asta nu poți veșnic, cum comunismul nu-i veșnic. Acest lucru se făcea din contul agenților economici și la urmă a răbufnit.
La Tiraspol, un târg de produse locale ca pe vremea sovietelor
Transnistria, din 2016, nu mai publică datele privind rezervele valutare, deoarece ei nu au rezerve valutare, au terminat rezervele valutare. În realitate, rubla lor e fantik, e o hârtiuță care nu costă nimic și ea se menține doar prin pârghii administrative: agenții economici sunt obligați să vândă valută, banca lor centrală menține artificial rubla. Însă ei au fost nevoiți până la urmă să deprecieze rubla, au fost nevoiți să intervină, din cauză că povara cade pe agenții economici, exporturile nu cresc, activitatea economică scade și bunăstarea populației din Transnistria scade.
Dacă până în 2016 salariul real în stânga Nistrului era mai mare ca în dreapta Nistrului, din 2016 crește decalajul și el a ajuns deja la 50 la sută. Deci, în prezent un cetățean din Republica Moldova are un salariu cu 50 la sută mai mare decât un cetățean din stânga Nistrului.
Un cetățean din Republica Moldova are un salariu cu 50 la sută mai mare decât un cetățean din stânga Nistrului…
La noi tot nu-i raiul pe pământ. Dar stânga Nistrului pe lângă crizele prin care am trecut noi împreună și au dus la mobilizarea și emigrația populației, stânga Nistrului mai are și criza ei, prin această economie centralizată de comandă, prin care autoritățile de acolo încearcă să facă minuni cu economia, dar aceasta nu-i posibil.”
Europa Liberă: Dle Ioniță, încă un aspect, Dvs. ați vorbit despre aceste probleme economice. Eu am vorbit recent cu un politolog de la Tiraspol care spunea că unul din aspectele foarte interesante pentru care oamenii din stânga Nistrului preferă să plece din regiune este și sentimentul de lipsă de control asupra propriei vieți și asupra propriei securități. Deci, lucruri care s-au materializat în aceste arestări sau acuzații de a fi publicat ceva pe Twitter sau de a fi încălcat un regim de carantină printr-o petrecere sau alte lucruri care vizează direct sentimentul de securitate al omului. Dvs. vedeți cumva și aspectul acesta de presiune politică asupra oamenilor sau de disconfort din punctul acesta de vedere?
Veaceslav Ioniță: „Sunt sigur că este, din păcate, nu am instrumentarul prin care l-aș putea măsura, sunt sigur că și factorii politici influențează această migrație. Știu că asta este, dar ca economist și ca expert nu am datele necesare ca să vă demonstrez până în ultima zecime câți au plecat. Cu certitudine acest lucru se întâmplă.
Cu certitudine, dacă m-ați întreba acum din ce cauză migrația din stânga Nistrului este mai mare decât în dreapta Nistrului, aș putea spune că este condiționată de criza economică comună, dar și de contextul specific din stânga Nistrului, care îi face pe ei mai vulnerabili și, respectiv, mai dornici de a migra.
Deci, am putea spune că, din stânga Nistrului, dintre cei 160 de mii de oameni plecați, undeva 30 de mii sunt în plus față de cât ar fi normal, dacă ar fi situația ca în Moldova. Ei la problemele economice plătesc și un tribut suplimentar, care am putea spune că este tributul politic care este în stânga Nistrului. Cred că am putea face această afirmație și nu va fi departe de adevăr.
Salariul acum la noi a ajuns cu 50 la sută mai mare decât în stânga Nistrului. Deci, ei se confruntă cu toate problemele noastre economice, plus mai adăugați la problemele noastre și dificultățile politice care la ei.
La noi populația te fugărește, te dă jos și te presează. Ceea ce nu e valabil în regiunea transnistreană…
Haideți s-o spunem cum este: în Moldova, cu toate cele bune și cu cele rele, noi avem un sistem politic mai bun ca la ei. La noi puterea se schimbă în mod normal, avem anumite probleme la alegeri, dar nu sunt substanțiale, cetățeanul nostru are o voce, ea este auzită și se întâmplă așa cum votează cetățenii și nu există mari manipulări sau mari lucruri urâte. Și atunci, influența socialului asupra clasei politice din Moldova este incomparabil mai mare decât în stânga Nistrului. Deci, la noi populația te fugărește, te dă jos și te presează. Deci, la noi politicienii, trebuie să vă spun, se tem de populație, la noi politicienii pe bune se tem de populație, fiindcă populația noastră foarte ușor îți demonstrează ce face ea cu tine dacă tu nu ești cum trebuie.”
Europa Liberă: Ceea ce nu-i valabil în stânga Nistrului?
Veaceslav Ioniță: „Ceea ce nu-i valabil în stânga Nistrului, da.”
