Linkuri accesibilitate

UE confruntată cu un al doilea val de imigranţi din nordul Africii


Imigranți tunisieni așteptînd să fie transferați de pe insula Lampedusa

Imigranți tunisieni așteptînd să fie transferați de pe insula Lampedusa

Națiunile Unite sunt îngrijorate de soarta refugiaților somalezi și etiopieni din Libia care încearcă acum să părăsească țara care le-a îngăduit șederea.

În vreme ce guvernele europene salută mişcările pro-democraţie din lumea arabă, Uniunea Europeană se pregăteşte să facă faţă unui nou val de imigranţi, mai ales din nordul Africii.

În unele cazuri, cum este cel al Libiei, cei care iau calea mării nu sunt localnici ci într-o majoritate covârşitoare africani din alte ţări, care trăiau în Libia ca refugiaţi. Numărul lor era estimat înaintea războiului la cel puţin o jumătate de milion.

Într-o relatare de la Bruxelles corespondentul EL Rikard Jozwiak scrie că primele ambarcaţiuni din Libia au sosit săptămâna trecută în Malta şi aveau la bord cam 800 de refugiaţi, majoritatea somalezi, etiopieni şi eritreeni.

Iar la sfârşitul săptămânii, Naţiunile Unite au informat că două ambarcaţiuni cu refugiaţi din Libia ar fi dispărut şi este foarte probabil că pasagerii au murit înecaţi. Acesta ar putea fi începutul celui de-al doilea val de imigranţi din nordul Africii având ca ţintă litoralul mediteraneean al UE. În primele luni ale anului, aproximativ 20.000 de tunisieni au sosit în insula italiană Lampedusa.

Ţările din sudul Uniunii fac presiuni asupra Bruxelles-ului, cerîndu-i să le ajute cu paza frontierelor maritime. Săptămâna trecută ministrul italian de externe Franco Frattini a deplâns ceea ce a numit lipsa de sprijin din partea altor state membre şi a cerut ca fugarii să fie repatriaţi printr-un efort colectiv al UE.

Frustrarea Italiei este împărtăşită şi de maltezi. Simon Busuttil, un europarlamentar din Malta, a declarat că mulţi dintre compatrioţii lui se întreabă de ce trebuie să rezolve problema refugiaţilor singuri şi aşteaptă un mesaj de solidaritate din partea Europei.

Deocamdată, răspunsul Bruxelles-ului la asemenea plângeri a fost extinderea ariei de acţiune a unei agenţii de frontieră numită Frontex. În februarie, ea a lansat operaţiunea “Hermes”, de verificare a refugiaţilor tunisieni ajunşi pe insula italiană Lampedusa. Corespondentul nostru la Bruxelles spune că de acum, operaţiunea va acoperi o arie mai întinsă din Mediterana şi se va prelungi cel puţin până în luna septembrie.
Frontex ar urma să ajute Malta, dar şi Grecia, după relatări că mulţi libieni şi-ar fi ales ca destinaţie cea mai sudică insulă elenă, Creta.

Corespondentul nostru scrie că crizele din nordul Africii aduc europenilor nu doar probleme sporite cu paza apelor teritoriale, ci şi cu politica imigraţiei. Înainte de izbucnirea revoltelor, refugiaţii erau de cele mai multe ori întorşi din drum.
Italia, de exemplu, a acceptat în trecut foarte puţini azilanţi din Africa de nord. În 2009 guvernul de la Roma a încheiat chiar un acord cu Libia lui Gaddafi, în baza căruia italienii urmau să trimită refugiaţii înapoi spre casă fără să le analizeze cererile de azil.

Acum, această politică este criticată aspru de organizaţiile pentru drepturile omului.
Naţiunile Unite se declară îngrijorate mai ales de soarta celor care au sosit în Libia din ţări ca Somalia sau Etiopia şi care fug acum din prima ţară adoptivă.

Johannes Van Der Klaauw, coordonator la agenţia ONU pentru refugiaţi, a declarat EL că africanii nelibieni nu au nici o şansă să fie primiţi în ţările vecine, ca Tunisia sau Egipt şi că va fi nevoie ca ei să fie acceptaţi de ţările europene.

În finalul relatării sale de la Bruxelles, corespondentul nostru scrie că mesajele la solidaritate cu africanii nu sunt ascultate cu mare plăcere de politicienii din UE. Mai ales în vreme de criză economică, ei se feresc să le ceară alegătorilor să primească cu braţele deschide noi valuri de imigranţi.
XS
SM
MD
LG