„E un război teribil, aici în fiecare zi au loc atât crime terifiante împotriva umanității, cât și acte de adevărată jertfire de sine și eroism.” În nordul Irakului continuă lupta pentru orașul strategic Mosul, care deja este considerată a fi cea mai amplă operațiune militară pe teritoriul țării din 2003 încoace, de când a fost debarcat dictatorul Saddam Hussein.
Mai multe forțe luptă simultan pentru a elibera Mosulul de gruparea Statul Islamic – trupele guvernamentale, formațiunile kurde Pashmerga, detașamentele șiite susținute de Iran și alte formațiuni militare locale mici. Luptele pentru Mosul se pare că vor mai continua încă multă vreme – amploarea acestora crește, islamiștii radicali refuză să cedeze și se pregătesc să apere fiecare cartier al orașului pe care l-au capturat și unde încă mai rămân sute de mii de civili. Din spusele celor care au reușit să fugă de jihadiști, viața oamenilor în teritoriile controlate de Statul Islamic s-a transformat într-o tortură permanentă, în sensul direct al cuvântului. Acest lucru este confirmat și de jurnalistul ucrainean Iuri Mațarski, revenit recent din zona unde se dau luptele pentru Mosul. Într-un interviu pentru Radio Svoboda, pentru colegul nostru Alexand Gostev, Iuri Mațarski și-a împărtășit impresiile despre acest război.
Iuri Mațarski: „Ultima dată am fost în Kurdistanul irakian acum mai puțin de un an și am putut vedea ce schimbări imense s-au produs între timp. Cea mai importantă este că acum un an gruparea Statul Islamic avansa în permanență, acapara teritorii și se afla într-o permanentă consolidare, acum însă pe zi ce trece aceasta pierde din teritorii, se retrage, suferă noi și noi înfrângeri.”
Radio Svoboda: Împotriva militanților grupării Statul Islamic la Mosul luptă forțe dintre cele mai diferite. Care este diferența dintre acestea?
Iuri Mațarski: „Da, sunt forțe foarte diferite. Sunt militanții kurzi, armata irakiană, aliații occidentali. Principalul moment discutabil este cui va aparține Mosul după eliberare. Avansarea militanților kurzi, a armatei irakiene și a milițiilor șiite se face în paralel, adică nu se merge cu un front comun – fiecare dintre aceste forțe are segmentul său de front unde duce lupte. Toată coordonarea, după cum mi-a povestit unul dintre comandanți, are loc la nivelul administrației președintelui Kurdistanului irakian, care menține legătura cu Bagdadul, cu Washingtonul și cu alte capitale care trimit în nordul Irakului forțe pentru a învinge Statul Islamic.”
Radio Svoboda: Cât de mari sunt distrugerile? După ce acțiunile militare se vor termina, acolo vor mai rămâne locuri unde se va putea locui?
Iuri Mațarski: „De fapt, asta și este una dintre problemele cele mai mari. Pentru că locațiile unde au fost militații Statului Islamic de cele mai multe ori au fost bombardate, inclusiv cu folosirea artileriei, ceea ce în sine a adus pagube mari orașelor și satelor. În plus, jihadiștii îi alungau pe localnici, ceea ce dădea mână liberă forțelor de autoapărare locală, dar și coaliției occidentale care ataca foarte activ aceste raioane. În multe regiuni în general nu au mai rămas niciun fel de clădiri locuibile. În plus, există pericolul ca zonele să fie minate, sunt multe clădiri minate sau unde mai sunt muniții neexplodate. Militanții locali spun că cel mai probabil vor trebui construite locuințe în alte zone și nu deminate localitățile actuale și construite case noi acolo. Și, într-adevăr, numărul de muniții neexplodate e colosal și, în al doilea rând, în nordul Irakului sunt foarte puțini specialiști care se pot ocupa la modul profesionist de deminare.”
Radio Svoboda: Ce se va întâmpla cu zecile de mii de oameni care fug din localitățile lor? Deocamdată aceștia stau în lagăre pentru refugiai, dar mai târziu ce va fi cu ei?
Iuri Mațarski: Sunt câteva categorii de oameni care se află în lagărele pentru refugiați. În primul rând trebuie menționați chiar cei care au avut legături directe cu Statul Islamic și acum încearcă să iasă din încercuirea forțelor care luptă împotriva acestuia. Sunt în număr foarte mare, se pare că este vorba despre mii de oameni. Cei care fug acum de pe fostele sau încă actualele teritorii ocupate nu sunt lăsați să meargă direct în orașe, aceștia rămân în lagăre. Sunt localități temporare improvizate unde locuiesc zeci de mii de oameni – de la o linie la alta a orizontului stau corturi sau case improvizate.
Cu oamenii care ar fi putut avea legături cu islamiștii radicali acum lucrează o mulțime de servicii secrete, inclusiv occidentale, pentru a-i filtra, a afla toate contactele posibile și a nu admite pătrunderea lor în orașele pașnice sau în cele eliberate.
În al doilea rând, sunt locuitori pașnici de pe teritoriile care sunt acum eliberate de sub gruparea Statul Islamic. După ce trec verificările și devine clar că nu au nicio legătură cu grupările criminale, aceștia sunt lăsați să plece acasă, iar de multe ori chiar primesc ceva ajutoare pentru prima perioadă de la organizațiile internaționale – alimente, medicamente și altele.
Există și o altă categorie de oameni care sunt mai puțin protejați și care au nevoie de ajutor urgent. Sunt foștii sclavi al Statului Islamic, în primul rând femei. Sunt femei nefericite care au petrecut câte 2-2,5 ani în sclavie, adesea era vorba despre sclavie sexuală. Acestea au fost răpite împreună cu soții și copii lor, apoi soții le-au fost uciși, casele distruse. Acum ele locuiesc în lagăre și nu înțeleg unde se vor putea întoarce, cu ce se vor putea ocupa în satele și orașele lor de baștină. Ele nu mai au soți care să le întrețină, nu au case unde să se poată întoarce. E o problemă imensă.”
Radio Svoboda: Cine sunt islamiștii luați prizonieri, ce fel de oameni sunt?
Iuri Mațarski: Sunt printre ei, bineînțeles, și oameni care sunt siguri că îndeplinesc o misiune divină. Acum câțiva ani am vorbit cu un om în Siria – era născut în Turkmenia, a învățat încă în școala sovietică, eram cam de o vârstă, chiar am vorbit cu el în rusă. Și el era convins de caracterul divin al misiunii sale, de faptul că ceea ce fac ei acum în acest deșert este scris de Allah! A venit acolo cu propriii lui copii ca se participe la jihad. Băiatul mai mic avea 4-5 ani și pe el l-a învățat că facă bombe artizanale. Și copilul făcea aceste bombe, cu care apoi erau minate drumurile. În cazurile cele mai nefericite copii de 14-16 ani puneau aceste bombe artizanale în camioane, mașini sau motociclete, urcau la volan și deveneau sinucigași – mergeau cu aceste mașini către ținta stabilită și se aruncau în aer.
Mai există un anumit număr de oameni care au venit „după doza de adrenalină”, și sunt destui. Acum se spune că un număr mare dintre aceștia pleacă. Când gruparea Statul Islamic era în ascensiune și acapara noi și noi teritorii, astfel de oameni veneau într-un număr foarte mare, dar acum, când jihadiștii se retrag, aceștia încearcă să părăsească teritoriul Irakului și Siriei, să plece acasă și să aștepte până lucrurile se vor liniști.”
Radio Svoboda: Ași scris de asemenea despre faptul că în nordul Irakului răpirea de persoane este practic o afacere…
Iuri Mațarski: „Este vorba despre răpirea de oameni de pe teritoriile ocupate, luarea de ostatici care sunt transformați apoi în sclavi. Este terifiant ce se întâmplă de exemplu în orașul sirian Rakka, care este acum „capitala” Statului Islamic. Acolo există o adevărată piață de sclavi, sunt vânduți în primul rând femei și copii din populația iazidi, dar sunt și creștini, de asemenea femei și copii. Este o adevărată piață, acolo femeile și copiii stau cu prețul pe cap și se poate și negocia! Militanții Statului Islamic își aleg sclavi, în primul rând, sclavi sexuali”, mai povestește jurnalistul ucrainean Iuri Mațarski.
---------------------
Traducere de Lina Grâu
