În loc de încă o voce pe tema alegerilor din Republica Moldova, un link. Analiza lui Nicu Popescu e clară, simplă și foarte plauzibilă.
Mai puțin dezbătută, dar calomniată temeinic, e problema votului popular la alegerile prezidențiale din Statele Unite. Așa cum se știe, Donald Trump a cîștigat alegerile și va deveni Președinte, deși a pierdut votul popular. Mai exact, Donald Trump e Președinte pentru că a cîștigat categoric așa numitele voturi ale electorilor. Însă numărul voturilor exprimate de cetățenii americani pentru Trump e mai mic decît numărul voturilor pentru Hillary Clinton. Diferența e minusuculă, dar Hillary Clinton a fost votată de mai mulți oameni. Multă lume, mai ales în Europa, unde Președintele e ales direct, pe baza votului popular, se va întreba de ce în America e altfel și de ce nu cîștigă cel ce a obținut mai multe voturi? Confuzia a fost mărită de un număr însemnat de profesori și specialiști în drept care au explicat în presa americană că mecanismul e greșit sau depășit, că a fost inventat pentru a ține departe voința poporului și că, de fapt, Hillary Clinton ar trebui să fie declarată cîștigătoare și Președinte.
Oricît de tentantă ar fi această interpretare, adevărul e diferit. Să pornim de la datele de bază. Statele Unite sînt o federație compusă din 52 de state. Nu județe sau regiuni, ci state în toată puterea cuvîntului. Cînd statele americane au decis să se unească și să formeze o federație, au fost cîntărite argumente foarte numeroase și complicate. Înțelegerea finală e parte a Constituției Statelor Unite și nimeni nu s-a atins de ea. Care a fost înțelegerea pusă în Constituție, în 1789? La nivel de bază, înțelegerea a recunoscut că toți cetățenii americani trebuie să beneficieze egal de puterea statului în care s-au născut și de puterea statului federal.
Același echilibru a fost transpus la nivel general. Cu alte cuvinte, statele locale au acceptat să cedeze statului federal o parte din suveranitate. Mai precis, dreptul de a face toată politica externă, o parte din legislație și o parte din atribuțiile executive. În schimb, statele componente au primit dreptul de a încasa impozite, dreptul de a avea Parlamente locale și dreptul de a decide cine conduce Federația. Adică de a decide cine e Președinte. Cum? Prin alegeri în fiecare stat.
Puțină lume o mai remarcă, dar Președintele Statelor Unite nu e ales de votul direct al cetățenilor, ci de statele membre. Procesul se desfășoară în felul următor: în toată America au loc, de fapt, 52 de alegeri simultane, în 52 de state separate. De pildă, oamenii din Nebraska votează pe cine vrea Nebraska Președinte al Statelor Unite. Cîștigătorul primește votul electorilor din Nebraska. Fiecare stat are un număr de electori. Egal cu numărul senatorilor și deputaților din statul respectiv, dar nu mai mic de trei. În total, există 538 de electori. Cine cîștigă cel puțin 270 e Președintele Statelor Unite.
Anul acesta, Trump a cîștigat, pînă acum, 290 de electori, iar Clinton 232. Pînă acum, pentru că numărătoarea nu s-a încheiat. Pe 16 decembrie, electorii din toată America se vor reuni și vor declara cîștigătorul. Electorii sînt aleși sau mumiți de state. În unele state, ei nu sînt obligați să țină cont de rezultatul alegerilor din statul lor, în alte state ei sînt obligați prin lege să confirme rezultatul. Cert e că nimeni nu va nesocoti votul din statul pe care îl reprezintă. Ce sens ar, pînă la urmă, acest mecanism complicat și, în aparență, injust? Cum se face, totuși, că Statele Unite, cea mai faimoasă și mai puternică democrație a lumii, nu ține cont de votul popular?
Opiniile exprimate în acest blog nu coincid neapărat cu opiniile Radio Europa Liberă.