Linkuri accesibilitate

Jurnalul săptămînal al Eugeniei Halus.

Nascuta la 28 noiembrie 1956 in satul Busila, raionul Ungheni. A facut studii la Universitatea Pedagogica „Ion Creanga” din Chisinau. A activat mai multi ani in cadrul administratiei locale din orasul Râbniţa. Din 1989 este directorea Liceului Teoretic „Evrika” din Râbniţa.


Luni

La ieşirea din scara blocului am auzit cum mă cheamă un glas de copil, alergînd după mine: doamnă director, doamnă director! Întorcînd privirea am zărit-o pe Beti, o fetiţă de cinci ani care frecventează grupa preşcolară din liceu. Am aşteptat-o. Ne-am salutat, am luat-o de mîinuţă, am avut o conversaţie pînă la liceu, după care a mers la grupă.

Discuţia cu această fetiţă în limba română în drum spre şcoală mi-a ridicat dispoziţia şi am început munca cu gîndul la copii.

Prioritar pentru această zi era cum să fac să ajungă la liceu manualele si produsele alimentare pentru elevi, din cauza barierelor vamale.

Autobuzele şcolare au ajuns la timp, orele au început organizat la 830 . Am verificat prezenţa elevilor, copiilor în grupele preşcolare. Lipsea doar un elev motivat, ceilalţi 136 de copii sunt ochi si urechi. Ma bucur.

Urma să rezolv o problemă cu administratia uzinei metalurgice din Rîbniţa, de la care arendăm sediul în care învăţăm. Trebuie să implementam un proiect. Sper să reusească.

Am predat două ore de istorie. Tema: „Un popor care nu-şi cunoaşte istoria e ca un copil, care nu-şi cunoaşte părinţii”. Sunt cuvintele istoricului Nicolae Iorga. Am discutat despre rolul familiei în viaţa copiilor şi rolul istoriei pentru popor. Am ascultat cîntece despre copilărie, patriotice, despre conducătorii geto-dacilor Burebista, Decebal. Elevii mi-au mulţumit pentru ore.

După amiază am avut o întrevedere cu responsabili de la uzina metalurgică, de unde am luat un demers din partea uzinei scris la adresa şefului administraţiei locale de a ni se elibera o permisiune pentru a începe lucrările de construcţie a unui teren de sport şi două terenuri de joacă pentru copii. Încă odată m-am convins că oamenii se pot înţelege, dacă nu ar fi influenţaţi de cei de sus.

Marți

M-am interesat de nişte piese auto care în cel mai apropiat timp ar putea să fie necesare la autobuzele şcolare. Intre timp au venit musafiri. Sunt mai mulţi reprezentanţi din şcolile ruse care verifica elevii noştri care trăiesc în microraioanele lor. Am prezenat şi un raport statistic Direcţiei locale de învăţământ Râbniţa. Mă revoltă faptul că autorităţile locale nu fac nimic pentru noi, dar ne numără de cîteva ori pe an.

Comisariatul militar a solicitat lista băieţilor născuţi în anul 2001, pentru a-i lua la evidenţă militară. Eu le sugerez tinerilor să se pună la evidenţă militară pe partea dreaptă a Nistrului, pentru a nu face serviciul la Tiraspol şi a da jurămîntul pentru o armată straină.

Miercuri

La intrare în scoala ne-am salutat cu un tătic care însoţea doi copii: băieţelul în clasa I şi fetiţa în grupa preşcolară. M-am bucurat sa aflu ca vin cu plăcere la liceu.

Astăzi sînt administrator de serviciu. Întîlnesc autobuzele şcolare. Verific frecvenţa elevilor şi cadrelor didactice. Am avut şi două lecţii: „Introducere în studiul istoriei românilor şi universale”.

M-am bucurat, că mai mulţi copii mi-au mulţumit pentru posibilitatea de a bea apă la cantina şcolară din butelii în baza unui contract încheiat cu CC „Aqua Trade”.

Joi

Aproape toată ziua împreună cu contabila am recalculat salariul cadrelor didactice. Era neclara această mărire de 8,6 %, dar s-a rezolvat, am îndeplinit tarificaţia cu salariul mărit.

Am verificat şi am semnat mai multe liste pentru elevi din familii monoparientale, familii numeroase, cu ambii părinţi plecaţi peste hotare la muncă, cu un părinte aflat în străinătate.

Am constatat că 30 de copii au un părinte sau ambii plecaţi la muncă în afara ţării, ceea ce constituie aproximat 23% din numărul elevilor. Ar fi fost mult mai bine dacă copiii ar fi alături de părinţi; şi viaţa şcolară ar decurge mai uşor.

Vineri

Venind la şcoală am observat un băieţel din clasa V care este primul an în liceu si care nu stia de transportul şcolar. Am stat de vorbă cu el, i-am lamurit de la ce statie poate astepta, cine din copii mai urcă de acolo, i-am făcut cunoştinţă cu şoferul. Am convenit că de luni va circula cu transportul şcolar.

Am felicitat şi o elevă foarte bună cu ocazia zilei de naştere, împlineşte o frumoasă vîrstă de 17 ani. Mi-am amintit si de anii mei din tinerete. Diferite sunt generatiile noastre. Dar sunt si multe lucruri care ne aseamănă.

Am mai verificat încă odată cu bibliotecara asigurarea elevilor cu manuale şi agende şcolare. In sfarsit, toţi au agenda în limba română. Nu vom mai vedea agende cu diferite coperte şi imagini dintre cele mai banale. Dar pană la urmă reusita contează, iar pentru asta încercăm să motivăm copii să facă carte.

XS
SM
MD
LG