O colegă de breaslă întoarsă recent din provincie a tras următoarea concluzie: „E jale. Oamenii sînt mai decepţionaţi ca oricînd şi nu vor vota pe 30 octombrie…” Colega de breaslă a vorbit cu mult regret despre această probabilitate, ba chiar o consideră un soi de catastrofă.
Ce să spun? Aş zice că decepţia a intrat în mase mult mai devreme. Şi cu toate acestea, masele au tot votat cumincioare de-a lungul anilor. E o chestie care trebuie remarcată. Moldova e o ţară ciudată în care masele decepţionate mereu votează, deşi votarea nu le schimbă mai deloc existenţa. De aceea, eu nu aş fi atît de întristat ca ziarista sus-pomenită. Da, oamenii sînt decepţionaţi, dar vor vota cum au facut-o pînă acum.
Pe de altă parte, mai mult decît posibilul absenteism ar trebui să ne intereseze iată ce. Dar cum se explică faptul misterios că oamenii votează în ciuda prestaţiei lamentabile a clasei politice? Păi, în atari condiţii, tocmai neparticiparea oamenilor la alegeri ar fi fost logică şi firească. Mă miră că atîţia analişti cu plete dalbe nu iau în discuţie bizareria asta, anume votarea fără de folos, votarea care nu schimbă nimic, adică inutilitatea votului în RM. La rigoare, s-ar putea constata că aici tocmai participarea la alegeri a oamenilor e ceea ce perpetuează situaţia tristă.
A răsunat răspicat zilele astea şi vocea fostului preşedinte, Vladimir Voronin. Fostul şef al statului a îndemnat cetăţenii să boicoteze alegerile prezidenţiale din 30 octombrie pe motiv că ar încălca legea şi ar face jocul actualei guvernări. Dacă mesajul acesta era rostit de gura unui simplu muritor, nu aş fi avut nici o nedumerire. Cum însă mesajul aparţine unui fost preşedinte, sînt un pic mirat. Păi, n-ar trebui anume un fost preşedinte să susţină alegerile prezidenţiale? Păi, nu s-a făcut alegerea în funcţie a lui Voronin în parlament tot după modificarea legii? Nu era şi alegerea sa în folosul guvernării de atunci?
