Iulia Mihailova, născută la 3 iulie 1976 în orașul Chișinău, este absolventă a Facultății de Psihologie de la US „Ion Creanga”. Psiholog de profesie, nu a lucrat, practic, nicio zi conform calificării. La radio a ajuns acum 13 ani, mai mult din întâmplare, ca urmare a unor coincidențe fericite, datorită unor oameni minunați, care au crezut în ea și i-au oferit această șansă. A urmat așa-zisa perioadă „universitară”, timp în care a predat la Facultatea de ziaristică de la USM. Munca în calitate de editor de știri la unul dintre posturile TV din Chișinău a fost alt moment important în viața ei. În tot acest răstimp nu a renunțat pentru nicio zi la radio. Prezintă buletine de știri la un post local. Între timp, au mai apărut două emisiuni săptămânale la Radio Europa Liberă. În varianta de limbă rusă a proiectului televizat „Pur și Simplu”, majoritatea personajelor „vorbesc”, practic, cu vocea Iuliei. Și, da, fotografia! Una din pasiuni fără de care îi este greu să-și imagineze viața.
Luni
Cea mai lungă zi a acestui an bisect a trecut în meditații și amintiri despre cele întâmplate în ajun. Am cutreierat Moldova și am reuși să fac în trei zile cam 960 km la volan. Momentul culminant a fost furtuna!
Fulgerele spintecând amurgul, ploaia transformată într-un perete de apă, grindina... Impresii de neuitat! Nu m-am întrebat niciodată până în acel moment cum e să conduci pe timp de grindină. În mașină - trei fetițe, care mi-au acordat înalta încrederea în reușita aventurii, iar la volan - eu, cel mai profesionist șofer din tot... habitaclul!
Așa cum nici nu găseam un loc de parcare, am luat-o încet, când mi/am dat seama că am făcut deja câțiva kilometri buni, iar, deodată, cerul deasupra noastră s-a luminat, iar drumul din față s-a „uscat” instantaneu. Mare minune!
Fiica mea își face studiile la Facultatea de Biologie. La o margine de țară, pe un mal de Prut, copilul meu „trăiește” zilele acestea prima sa „practică științifică”. Dacă vă amintiți colhozurile studențești din perioada sovietică, lucrurile nu s-au schimbat prea mult, chiar dacă suntem în secolul 21. Adăugați doar două decenii „de uzură” și veți înțelege cum arata WC-ul sau baia, rătăcite undeva prin curte, paturile „blindate”, camerele sufocante în care dorm 10 persoane...
Care Internet, când până și legătura telefonică „șchiopătează”? Nu, nu e vorba aici de snobism de orășean. Această realitate este o oglindă a învățământului moldovenesc, o concentrare a mizeriei, sărăciei și înapoierii sistemului.
Asta cu toate că menținerea acestui sistem ne costă 7% din PIB, cam cât se alocă pentru educație în țările civilizate. Asta dacă e să vorbim la modul teoretic, întrucât, la modul practic, lucrurile stau cam ca în lumea a treia.
A mai trecut o zi. Tot astăzi a fost dată în emisie varianta rusă a documentarului dedicat Jocurilor Olimpice din 1980, film difuzat la televiziunea națională în cadrul proiectului TV „Pur și Simplu” al Europei Libere. Filmările pentru acest documentar au fost o adevărată distracție. Am cutreierat țara în lung și în lat în căutarea unui ursuleț olimpic moștenit de la sovietici. Și ce bucurie când l-am găsit!
Marți
E marți și e luna plină. Faptul că a coincis cu solstițiul de vară este un fenomen care, spune lumea, are loc o dată la jumătate de secol.
Este o dimineață fierbinte și umedă. La fel e și noaptea de ajun. Am ieșit să plimb câinele odată cu zorii. E prea cald până și pentru el.
Măturătorii de stradă s-au activizat inexplicabil în ultimul timp. Se matură cu grijă în cele două parcuri centrale. Și iarba a fost tunsă recent.
Privesc străzile tot mai aglomerate și mă gândesc cu compasiune la orășenii care își încep ziua în transportul public, în microbuzele sufocante... nici șoferii nu o duc mai bine – ambuteiaje, nervi...
Mă gândesc la orașele care reușesc să fie la fel de prietenoase și cu oameni, și cu patrupezii. Cât n-aș compara, Chișinăul nu prea „încape” însă în această listă. Am constatat mai demult. Atitudinea oamenilor față de animale poate fi considerată un indicator al dezvoltării sociale. Undeva, într-o lume paralelă, în țările normale, toate ființele vii par să aibă parte de suficient loc, bunătate și dragoste. În cazul nostru, istoria omeniei pare să fie abia în fază incipientă.
Ziua se încheie la fel cum a început, cu o plimbare cu câinele pe aleele centrale. Parfumul fermecat al teilor în floare mă îmbie să uit mai multe din ceea ce nu aș vrea să țin minte.
Miercuri
Dimineața începe cu aventuri. Mama, care locuiește în suburbie, vine din când în când să facă piața la Chișinău. Ne-am înțeles să ne sunăm. Dimineața, culeg numărul ei de câteva ori, dar nu-mi răspunde nimeni. Mama a uitat telefonul acasă! E în plin proces de „shopping” la Piața Centrală, iar afară sunt nici mai mult nici mai puțin - 35 grade!
Mai târziu, m-a sunat de la telefonul unui trecător. Am stabilit unde și când ne întâlnim, dar... „pauză” din nou. Sunt în așteptare, dau drumul la aer condiționat, răcesc mașina, încep să „mă răcesc” și eu deja, dar mama – ia-o de unde nu-i! Îmi fac griji. Înconjor piața de câteva ori. Peste ceva timp apare și mama. Abia vie, în schimb cu torbele pline!
Mama își revine încet, iar odată cu asta îi revine și simțul umorului. Râdem și glumit tot drumul spre casă. Insist să-i luăm „o sforicică” la gât, ca să nu-și mai piardă mobilul. Nu-i telefon, nu-i nici shopping! Ne amintim de primul său telefon mobil, pe care și l-a luat acum 15 ani ca să țină legătura cu noi, copii, atunci când părinții decid să părăsească orașul. Cred că a fost o decizie foarte bună. Departe de oraș se respiră mai ușor, e frumos, luna face o cărăruie fermecată pe oglinda lacului, iar în aer - miros îmbătător de trandafiri.
Joi
Din cauza aerului fierbinte și vâscos, viața pare să fi încetinit. S-a împuținat oarecum și volumul de lucru. S-au înmulțit, în schimb, gândurile și planurile de viitor.
Site-ul meu preferat în acest iunie este Google Maps. „În orice situație neclară, schițează-ți ruta”, îmi sugerează bunul meu prieten, Ivan. „Aceasta va deveni realitate grație voinței tale!", spune el.
N-aș putea să vă explic mai mult. Dar, urmând instrucțiunile, în curând, voi putea cu siguranță! Nu-mi prea stă în obișnuință să fac mărturisiri publice. Nici nu vreau să mă gândesc la câți oameni vor citi sau asculta aceste rânduri la radio. Pentru orice eventualitate, îmi cer scuze pentru româna mea...
Vineri
Ziua a început cu răsturnarea ordinii politice europene. Marea Britanie părăsește UE. Vocea intelectualilor nu a fost auzită. Sute de artiști au cerut: „Haideți să nu devenim outsider-i !...”. „Despre monștrii și ticăloși ...” a scris, în ajun, J. K. Rowling. Celebru fizician, Stephen Hawking, la rândul său, s-a declarat încrezător că părăsirea UE ar fi un dezastru pentru știință în Marea Britanie. A învins populismul xenofob. Potrivit analiștilor, pentru ieșirea din UE și-au dat votul, în special, locuitorii satelor și orașelor provinciale, clasa muncitoare și pensionarii.
Săptămâna a trecut în meditații și griji pentru cei apropiați. Nici ziua de azi nu e o excepție! Cine ar fi crezut? Sora mea și soțul său s-au decis să se cunune astăzi, după 20 de ani de căsătorie și doi copii mari deja. - Foarte bine! – m-am gândit la rându-mi. Locul ales e deosebit de pitoresc, pozele trebuie să iasă frumoase. - Mult noroc tinerilor însurăței!
Mă pregătesc de o nouă călătorie în nordul Moldovei, la „cel mai bun copil din lume”. O aduc acasă pentru zilele de weekend, să se sature de somn, să facă un duș normal, să se mai destindă un pic și să petrecem timpul împreună.
Mâine e și ziua mamei. Spune că nu vrea să serbeze în mod special, dar poate reușesc cumva să-i „înfrumusețez” planurile. - Mamă, te iubesc!