Linkuri accesibilitate

Iulian Chifu: „R. Moldova are nevoie de finanțări externe și nu își poate permite să nu facă reformele necesare”


Partea a doua a interviului acordat Europei Libere de expertul român, fost consilier prezidențial la București.

Republica Moldova nu-și poate permite în acest an să nu facă reforme, pentru că are nevoie de finanţări externe. De această părere este analistul român Iulian Chifu, fost consilier al preşedintelui Traian Băsescu. Într-un interviu la Europa Liberă, analistul mai spune că numirea guvernatorului deschide calea către venirea FMI pentru negocieri, dar nu asigură şi succesul acestor negocieri.

Europa Liberă: Cu 61 de voturi pro, Sergiu Cioclea a fost numit vineri guvernator la Banca Naţională a Republicii Moldova. Vor porni odată cu asta finanțările externe?

Iulian Chifu

Iulian Chifu

Iulian Chifu: „Nu. Condiționalitatea pentru finanțările externe este mult mai largă. Cu numirea guvernatorului și calitatea acelui ales se creează doar o garanție pentru ca Fondul Monetar Internațional să poată veni pentru a începe negocierile, evident odată ce Republica Moldova își face temele. Pentru că ea mai are niște restanțe din fostul acord. Ca să pleci la drum cu un nou acord ar trebui în primul și în primul rând să dai garanții că pe acesta îl vei respecta până la capăt. Republica Moldova nu are niciun acord cu FMI dus la capăt.

În al doilea rând, până la încheierea acordului cu FMI, unde condiționalitățile sunt dure, există condiționalitățile pentru ajutorul rambursabil din România, pentru care lista de condiții a fost dată în mare măsură și Guvernul și-a asumat acea listă. Multe din aceste capitole deja au fost trecute prin Guvern, însă trebuie să vedem voința politică ca ele să devină legi în Parlament, apoi ca cele devenite legi, vezi legea Procuraturii, să aibă și normele de aplicare și chiar să înceapă să funcționeze. În egală măsură trebuie să vedem odată în plus faptul că nu ne trezim cu surprize cum era să ne trezim la Legea Procuraturii cu acele amendamente și modificări care, de fapt, aduceau legea întru totul și cu totul altă formă decât cea care era așteptată - e valabil și pentru alte categorii de legi. Deci, voința politică se reflectă în momentul în care legea respectivă iese în forma în care trebuie să iasă și când ea începe să fie aplicată. Când avem și legislația secundară și când vedem funcționând niște instituții care au fost formate putem merge mai departe. În momentul de față nu am niciun motiv ca să consider că un asemenea drum nu poate fi parcurs. Dar el nu este unul care se întâmplă foarte repede.

Am un singur motiv pentru a vedea că un asemenea drum poate fi blocat și am văzut acele porniri în Parlament cu amendamentele la legea procuraturii. E adevărat că parlamentul e un spațiu democratic şi oricine poate veni cu amendamente, dar nu e neapărat cu un amendament care schimbă natura legii să și treacă. Pe de altă parte, am și un motiv pentru care aș spune că în acest an trebuie făcută alegerea între a face şi a nu face reforme și motivul este exact acesta - Republica Moldova are nevoie de finanțări externe. Republica Moldova a primit prima tranșă din ajutorul românesc umanitar şi vor veni și celelalte tranşe spre a fi distribuite populației cele mai vulnerabile, celei mai expuse, celei mai sărace.

În al doilea rând, vine din urmă ajutorul acela rambursabil, dar care intră odată ce condițiile au fost îndeplinite. Să nu uităm că una din condițiile pachetului de ajutor, dincolo de cele ale reformei, este și începerea negocierilor cu FMI pentru prima tranșă. Pentru a doua deja încheierea acordului cu FMI ar trebui să se producă. Pentru prima tranșă de 60 milioane de euro este necesar ca Republica Moldova să declanșeze aceste negocieri cu Fondul Monetar Internațional, respectiv acum având guvernator al Băncii Naționale, având un ministru al finanțelor, având un prim-ministru va trebuie probabil să se intre în consultări, va trebui să se adopte un buget, deoarece suntem în luna martie și nu există un buget al anului 2016, după care să se treacă evident la negocierile cu FMI, să se solicite sosirea unei delegații gata și cu mandat pentru a putea negocia. În acel moment cred că dacă și la nivelul Parlamentului trec acele legi și încep să se aplice, acele legi care au fost adoptate la nivelul Guvernului în mare măsură, în momentul respectiv vom putea fi în situația în care vor fi îndeplinite acele criterii. Însă repet, Republica Moldova nu-și permite în acest an să nu facă reforme, pentru că există această condiționalitate și nu cred că vine nimeni cu banii de acasă pentru a acoperi deficitul bugetar al Republicii Moldovei.”

Europa Liberă: O întrebare politică acum. În paralel cu numirea unui nou guvernator, s-a produs această decizie a Curții Constituționale care a redat cetăţenilor dreptul de a-şi alege în mod direct preşedintele. În principiu Curtea a reușit într-un fel ceea ce nu au reușit câteva Parlamente până acum, în câteva crize în care nu s-a găsit această soluție, şi câteva Curți Constituționale în altă componență. Dar asta aș lăsa asta la o parte și v-aș întreba cum vedeți consecințele acestei decizii: cine și ce câștigă și unde duce ea?

Iulian Chifu: „Eu nu am făcut o evaluare completă în privința spectrului politic cine câștigă și cine nu câștigă. În mare măsură vreau să vă spun că există foarte multe formațiuni care nu știu foarte exact dacă vor câștiga sau nu vor câștiga. Depinde cum se vor poziționa, ce candidaturi ar putea angaja ș.a.m.d. Suntem încă în primii pași. În primul rând e clar că a fost dată satisfacție pieței și majorității cetățenilor Republicii Moldova care și-au dorit alegeri generale directe - votul universal. În ceea ce privește consecințele, de aici puteam începe să vorbim.

A pune sub semnul întrebării sau între paranteze legitimitatea unei modificări a Constituției ridică semne de întrebări asupra întregii legislații din acea perioadă care, într-o formă oarecare, evident din nou cu decizia Curții Constituționale ar poate fi revizuită, chiar anulată. E foarte dificil să iei o decizie prin care ștergi 16 din istoria unui stat care va împlini 25 mai acuși. Cam asta este părerea mea personală despre această evoluție. Înțeleg că ea s-a făcut dintr-o necesitate și nu a fost neapărat varianta cea mai bună, cea mai favorabilă. În momentul de față s-a găsit soluția, am ajuns la această situație.

Problemă majoră este să vedem cum va arăta acea lege de alegere a președintelui, să vedem stabilită data și lansate noile alegeri prezidențiale directe. Și, avem două luni din momentul expirării mandatului președintelui Timofti – 23 martie este ultima zi, din 24 martie avem două luni - ca să vedem această lege care ne va anunța când vor fi şi cum vor arăta alegerile.”

Europa Liberă: Dacă ne uităm la sondaje, președinte va fi Igor Dodon.

Iulian Chifu: „Da, este adevărat în formă relativă. Igor Dodon nu a trecut niciodată din 50% din câte am văzut eu în sondaje, chiar dacă este evident că el se califică în mod automat în turul doi la cum arată sondajele astăzi. E drum lung de parcurs totuşi până acolo. Mai e un element asupra căruia aș vrea să insist: este un element pozitiv faptul că președintele Timofti, potrivit vechii Constituții, asigură interimatul funcției până la depunerea jurământului viitorului președinte.

Cu această ocazie este evitată preluarea mandatului prezidențial de către Andrian Candu, ceea ce crea acea dificultate de imagine a monopolului unui singur partid sau, eventual, al controlului unui singur om - acea temă clasică a statului captiv. Cred că este un avantaj substanțial al actualei situații. Ba chiar eu aștept mai mult: Andrian Candu a promis că își dă demisia din poziția de președinte al Parlamentului la un moment dat, tocmai pentru că Guvernul aparține PDM și mă aștept ca președinția Parlamentului să fie oferită evident unui partid pro-european, încă legislația de reformă trebuie să meargă înainte. Dar eventual m-aș aștepta să fie oferit unui partid de opoziție tocmai pentru a arăta echilibru dintre puterile în stat în contextul în care încrederea în instituția Parlamentului, în partide politice, în instituția Guvernului este una extrem de redusă.”

Europa Liberă: Un partid de opoziţie precum care?

Iulian Chifu: „Un partid pro-european de opoziție din care aveți două în momentul de față în Parlament: fie PLDM, prima opțiune, fie PPRM, deși cred că PLDM, pentru că un partid cu doi sau cu trei, sau cu patru parlamentari e mai dificil să poată da un președinte al Parlamentului care să fie credibil.”

Europa Liberă: Interesantă ideea, dar nu cred că merge.

Iulian Chifu: „Eu am făcut o speculație, mi-ați cerut o speculație asta am făcut, nu înseamnă neapărat acest lucru că se va întâmpla. Dar să nu uităm că Andrian Candu a anunțat că își dă demisia și că acea poziție nu va mai fi a aceluiași partid.

Revenind la întrebarea Dvs., eu nu cred în Igor Dodon președinte. Dar chiar dacă ar ajunge președinte, o asemenea situație l-ar aduce în postura de președinte după ce va trebui să negocieze foarte serios și să se repoziționeze pe spațiul politic. În momentul de față cred că dl Dodon are mult mai multe alte probleme. Va trebuie să se uite foarte atent în curtea sa, numai e vorba de președinte în Parlament, ci e vorba de alegeri directe și trebuie să se aștepte că în perioada până la momentul alegerilor foarte multe din elementele care țin de activitatea sa trecută - de ministru al economiei, de comunist, a relațiilor sale externe, a relației cu Rusia vor fi expuse. Și atunci, populația Republicii Moldova va trebuie să analizeze dacă îi convine un asemenea președinte. Eu cred că nu.

Cred că Republica Moldova în continuare este alcătuită dintr-o parte pro-europeană evidentă și afirmată solid, dintr-o parte naționalistă, autohtonistă, moldovenistă care nici ea nu ea nu va priza foarte simplu orientarea pro-rusă și revenirea în siajul acesta al fostei Uniuni Sovietice într-o altă formă și partea care îl susține pe dl Dodon. Cred că o campanie electorală substanțială va schimba radical pozițiile. E hazardat să ne uităm la sondajele de astăzi și la probabilii candidați de astăzi. Nu avem candidați lansați, nu știm cum se vor poziționa partidele. Eu mă aștept la un candidat eventual al străzii, al opoziției din stradă într-o formă, mă aștept la un candidat al puterii într-o formă și mă aștept la un candidat al Social-democraților care iată s-a retras cumva din stradă și este și reprezentantul stângii pro-ruse.

Până la urmă dacă formulele se reașează, evident că există șanse foarte mari să ne trezim într-o cu totul altă realitate. În momentul de față este hazardat de făcut prognoze. Și din nou, dacă partidele de dreapta pe care le cunoaștem își pun fiecare câte un candidat vom avea un Igor Dodon cu 20%-32%, poate 40% din voturi în primul tur și un noian de 43 de partide înregistrate. Îl scădem pe Renato Usatîi și veți avea alți 42, minus Dodon, 41 de candidați care vor lua fiecare câte 2%, 3%,5%,7% și va fi mult mai greu de coagulat, de altfel este și contraproductiv. Un Guvern ca să fie coerent ar trebui să nu fie supus unei campanii electorale în care partidele componente se atacă între ele, candidații prezidențiali nereușind evident să-și promoveze imaginea. Deci, vor trebui să gândească o formulă și va trebui să existe o formulă pro-europeană coerentă a unui singur candidat pentru a avea o șansă reală.”

XS
SM
MD
LG