Linkuri accesibilitate

Daniela Misail-Nichitin: „Pe lângă stereotipuri și prejudecăți, avem foarte mari lacune în sistemul judecătoresc și social”


Directoarea de proiect a ONG-ului „La Strada” despre dimensiunea violenței sexuale în R. Moldova.

Centrul Internațional „La Strada” care este specializat în apărarea drepturilor femeilor a lansat ieri la Chișinău un studiu despre situația violenței sexuale din Republica Moldova. Este o primă încercare de a arăta dimensiunea și gravitatea infracțiunilor sexuale din țară, au spus autorii. Statistica organelor de poliție prezintă peste 300 de cazuri de viol și peste 250 de cazuri de violență sexuală în 2014. Însă datele nu reflectă cu exactitate realitatea, afirmă directoarea de proiect a organizației neguvernamentale „La Strada”, Daniela Misail-Nichitin, cu care a stat de vorbă corespondenta noastră.

Europa Liberă: De ce în Republica Moldova subiectul violenței sexuale este atât de tabuizat?

Daniela Misail-Nichitin

Daniela Misail-Nichitin

Daniela Misail-Nichitin: „Dintr-o multitudine de factori. Voi porni de la stereotipuri și prejudecăți a societății în general, pentru că la moment în Republica Moldova, din păcate, atunci când vorbim de infracțiuni cu caracter sexual, toată responsabilitatea e lăsată pe seama părții vătămate. Trebuie să se protejeze de victimizare și de blamare persoana care a fost nemijlocit afectată, pe când persona care comite asemenea infracțiuni într-un fel este, să zic așa, tratată mai indulgent, inclusiv de către reprezentanții organelor de drept.

Pe lângă stereotipuri și prejudecăți, avem foarte mari lacune în sistemul de drept, judecătoresc, sistemul social. Atunci când vorbim de colaborarea sau consolidarea eforturilor acestor sisteme este foarte important cum se documentează aceste cazuri. Din păcate, la moment, o persoană care a trecut printr-o experiență de viol sau alte infracțiuni cu caracter sexual trebuie să povestească și să repovestească experiența traumatică de nenumărate ori chiar la etapa inițială, atunci când se adresează la organele de poliție. Ulterior, această experiență traumatică se repetă în prezența procurorului, apoi în instanța de judecată. Avem situația în care o victimă a violenței sexuale trebuie să repovestească cele întâmplate de nenumărate ori.

Soluția ar fi organizarea sau aplicarea măsurilor speciale de protecție în audierea victimelor infracțiunilor sexuale, și pentru adulți, și pentru copiii care au depășit vârsta de 14 ani. Aceasta ar permite sistemului de drept, utilizând înregistrările audio și video, să documenteze și să evolueze în judecarea cauzei penale, fără a o implica de fiecare dată în audiere nemijlocit pe persoana afectată.

Lipsa serviciilor specializate iarăși este o problemă în Republica Moldova pentru că la moment persoanele care au suferit de viol pot beneficia doar de anumite servicii și doar în centrele specializate care oferă servicii pentru victimele violenței în familie sau victime și potențiale victime ale traficului de ființe umane. Standardele internaționale insistă ca fiecare stat membru al Consiliului Europei să aibă servicii specializate inclusiv pentru victimele violenței sexuale și victime ale violului.”

Europa Liberă: Cât de pregătite sunt autoritățile și legislația Republicii Moldova pentru a face față situației?

Daniela Misail-Nichitin: „Cred că atunci când vorbim de ce ar trebui de revăzut, ar trebui să începem cu cadrul legal, pentru că inclusiv în articolul 171 al Codului penal despre viol, accentul se pune pe constrângerea fizică sau psihologică. Or, convenția de la Istanbul schimbă în totalitate sintagma. Atunci când vorbim de infracțiuni cu caracter sexual, accentul ar trebui să se pună pe consimțământul viciat, indiferent de vârsta persoanei, indiferent că a fost un act sexual cu penetrare sau fără.

Bineînțeles, sistemul judecătoresc care ar trebui să fie mai insistent atunci când este vorba de protecția acestor persoane. Din păcate, sunt foarte rare, ca să nu zicem că excluzive, cazurile când victima violului este luată sub protecție. Totodată, infractorii foarte mult abuzează de libertatea pe care o au atunci când nu sunt arestați chiar de la prima declarație a victimei, deoarece încearcă să o manipuleze, încearcă să folosească diferite metode de presiune, astfel încât victima își retrage plângerea.

Mai dramatic este că în cazurile de violență sexuală este posibilă împăcarea părților. Sunt situații în care chiar se ajunge la căsătorie ca rezultat al unui viol. În mod normal, asemenea prevederi ar trebui excluse. Posibilitatea împăcării părților în cazurile de infracțiuni cu caracter sexual ar trebui în general exclusă din legislație.”

Europa Liberă: În cadrul studiului ați vorbit și de fenomenul în care asupra victimei violenței sexuale sunt depuse presiuni. Cine le depune și în ce mod?

Daniela Misail-Nichitin: „Primele presiuni vin din partea agresorului și rudelor acestora, pentru că vă dați bine seama, în momentul în care există aceste posibilități de împăcare sau de mediere, aceștia încearcă să excludă din start posibilitatea că se va ajunge la un dosar penal. Bineînțeles că și comunitatea influențează indirect asupra acestei decizii, deoarece la moment femeia sau fata care a fost abuzată sexual este tratată de comunitate ca și o persoană care a provocat violul prin comportament, prin faptul că s-a aflat la o oră prea târzie la un loc nepotrivit, prin faptul că încearcă să aibă o atitudine mai imparțială față de cel care a comis această infracțiune.

Organele de drept au și ele o parte în această decizie. Polițiștii încearcă mai întâi să vadă care este perspectiva acestui caz, dacă se va ajunge la un câștig de cauză sau nu, și doar ulterior înregistrează această plângere sau declarație din partea victimei. Ca să nu mai zicem că, de multe ori, persoana care a suferit de un viol întâi este îndreptată să facă expertiza medico-legală, ca să aibă un certificat de la medicul legist prin care se descriu leziunile, și ulterior se documentează un caz.”

Europa Liberă: Ce măsuri sunt întreprinse pentru terapia și prevenirea recidivei în cazul agresorilor?

Daniela Misail-Nichitin: „La moment, în Republica Moldova asta este una dintre marele lacune pentru că nu există niște servicii specializate pentru agresorii care comit infracțiuni cu caracter sexual. Dacă există anumite servicii și programe pentru agresorii familiali, păi agresorii sexuali practic nu au unde să meargă pentru a solicita servicii specializate de terapie. La fel, o altă problemă la acest capitol este lipsa unor sisteme de monitorizare a persoanelor care au comis infracțiuni cu caracter sexual. Experiența altor state arată că pentru a preveni cazurile de recidivă este foarte important ca aceste persoane să fie monitorizate chiar și după ce își ispășesc pedeapsa în locurile de detenție. Moldova astăzi la acest capitol este practic la etapa zero. Asemenea programe în general nu se regăsesc pe agenda factorilor de decizie.”

XS
SM
MD
LG