Linkuri accesibilitate

Barometrul Opiniei Publice ne arată un popor care este „produsul” politicilor aplicate asupra lui în ultimul sfert de secol și în speță după 2009.

În contextul trenantelor discuții pentru formarea unei majorități de guvernare a apărut un nou sondaj de opinie, așteptat de toată lumea: Barometrul Opiniei Publice, comandat de IPP. Această investigație, desfășurată pe parcursul lunii noiembrie curent, reprezintă o „fotografie” cu un grad înalt de fidelitate a stărilor de spirit din Moldova, chiar dacă nu au lipsit o serie de critici pe marginea acestei măsurători, critici marcate de destul subiectivism.

Cifra cea mai izbitoare a sondajului sunt cele 88% de moldoveni convinși că țara merge într-o direcție greșită. Avem în continuare o societate divizată pe criterii geopolitice, iar asta se reflectă și în intențiile de vot. Astfel, în cazul unor alegeri anticipate, partidele pro-ruse ar acumula cele mai multe sufragii, în timp ce formațiunile care au guvernat în ultimii șase ani nu ar mai fi sigure că ar accede în viitorul parlament.

Se prefigurează o dispariție șocantă de pe scena politică. E vorba de PLDM, care a dat atâtea speranțe și a cules numeroase adeziuni după 2009. Liberal-democrații decontează, pe drept sau nedrept, cele mai multe nemulțumiri ale cetățenilor față de calitatea guvernării și acest rezultat, atestat de Barometru, a fost stimulat, neîndoios, de arestarea lui Vlad Filat, acuzat de corupție. Cetățeanul obișnuit atribuie apriori vina celui încarcerat.

Barometrul Opiniei Publice confirmă speranțele pe care mulți moldoveni și le pun în figuri politice integre, necompromise, și în formațiuni politice noi, care au avut un discurs critic la adresa guvernării și au organizat proteste masive pe parcursul anului curent. În acest sens relevantă este urcarea Platformei Civice „Demnitate și Adevăr”, care se află abia la începutul constituirii unui partid. Scorul de 18% ar situa-o pe locul doi în ierarhia politică, după partidul lui Renato Usatîi, care ar acumula 24%, în timp ce PSRM coboară pe locul 3, având 15%. Acest reflux în preferințele alegătorilor n-ar trebui să-l mire pe Dodon: și el, și Usatîi sunt bănuți de „legături primejdioase” cu oligarhul Plahotniuc, cu care colaborează subteran și spornic la subminarea partidelor de dreapta și în general a parcursului pro-european al Moldovei.

La capitolul personalități, Maia Sandu este numele cel mai popular și cel mai puțin contestat. Majoritatea moldovenilor ar dori-o ca prim-ministru, tot ea având un plasament foarte bun și în cursa pentru președinție, dacă șeful statului ar fi ales prin vot direct. Marile așteptări populare aproape o obligă pe fosta ministră a Educației să ia o decizie cu privire la viitorul său politic. Domnia sa dispune de o prețioasă rezervă de încredere care ar fi păcat să se irosească. Capitalul său simbolic, bine investit, ar aduce profit atât Maiei Sandu ca om politic, cât și Republicii Moldova.

Sondajul ne mai arată și nivelul de încredere în instituțiile statului. Aici la vârf se situează Biserica Ortodoxă, în special Mitropolia arondată Moscovei, cea care domină spațiul ecleziastic de la noi. Deși nu este o structură electivă și politică, Biserica Ortodoxă a făcut politică de partid și chiar propagandă pro-rusă și antieuropeană prin anumiți clerici ai săi, în timp ce problemele sociale par să nu o intereseze (bătrânii rămași singuri, copiii abandonați, alcoolismul, sărăcia, violența din familie ș.a.m.d.)

La celălalt pol, instituția cu cea mai joasă credibilitate – după ce listăm rapid partidele, parlamentul, guvernul, sindicatele căzute și ele în dizgrație – se află președinția, care mai degrabă a lipsit din spațiul public, iar această abdicare, cum bine se știe, a fost folosită de oligarhi pentru a menține Moldova într-un status quo favorabil devalizărilor bancare și acaparării instituțiilor de drept. De ce s-a prăbușit imaginea președinției? E o întrebare pe care ar trebui să și-o pună domnul Nicolae Timofti, aflat în ultimele luni de mandat, dar și succesorul său. Presupunem că de aceea 91% dintre cetățeni, potrivit sondajului, vor să-și aleagă șeful statului prin vot direct. Se poate comenta ironic despre obișnuința moldovenilor de a avea un „tătuc”, dar deocamdată aceasta este opțiunea de vot și, dacă nu propunem o alternativă mai bună, ea trebuie respectată.

La fel de semnificative în sondajul IPP sunt percepțiile legate de lupta anticorupție, lansată în ultimele luni, pe care majoritatea moldovenilor o consideră mimată, o simplă reglare de conturi între grupuri oligarhice. Tot ei sunt de părere că șefii de la Procuratura Generală și CNA trebuie destituiți. Prin urmare, revendicările înaintate de societatea civilă sunt susținute de populație și aruncă o lumină proastă asupra partidelor care se opun acestor demisii.

Un alt aspect evidențiat de BOP e vechea, eterna problemă a propagandei prin televiziunile rusești, care sabotează aspirațiile europene ale Republicii Moldova. O mare parte a moldovenilor – 63%, ne spune sondajul – se informează de la TV și doar 23% din Internet. Asta explică popularitatea cvasi-identică, de 64%, a lui Vladimir Putin, la mare distanță de Klaus Iohannis, situat pe locul doi cu 48%. Alți lideri din Vest stau și mai jos, întrucât viziunea moldovenilor asupra lumii este formată de televiziunile rusești care tună și fulgeră împotriva sancțiunilor occidentale impuse Rusiei după agresiunea sa în Ucraina. Și pentru că această „furtună mediatică” otrăvită li s-o fi părut unora prea slabă, recent Consiliul Coordonator al Audiovizualului de la Chișinău a eliberat unui SRL conectat la partidul lui Dodon o licență pentru transmiterea postului NTV de la Moscova – sprijin clar pentru socialiști înaintea alegerilor anticipate.

Despre cât de nocivă și manipulatoare este propaganda rusească vorbește indirect și un alt fapt, consemnat în sondaj. Și anume: moldovenii pledează în majoritatea lor pentru valorile democratice, ei nu vor ca în numele rezolvării unor probleme ale statului un lider autoritar să anuleze alegerile, să interzică mitingurile și demonstrațiile de protest, să dizolve parlamentul, cabinetul de miniștri și să guverneze prin decrete. De asemenea, cetățenii noștri nu acceptă cenzura în mass-media și țin foarte mult la dreptul lor de a călători peste hotare. Tocmai aceste libertăți democratice le-a anulat sau restricționat Putin în țara lui, dar despre aceste abuzuri televiziunile rusești nu scot o vorbă, ci prezintă în schimb imaginea unei Rusii „mărețe” și „eroice”, ușor de vândut unei populații debusolate.

Pentru prima dată un sondaj de opinie în Republica Moldova relevă cota opțiunilor unioniste: 21% dintre moldoveni își doresc Unirea cu România și numărul lor va crește pe măsură ce criza politică, sărăcia, sentimentul de insecuritate și insolvabilitate se adâncesc...

În concluzie, putem afirma că Barometrul Opiniei Publice ne arată un popor care este „produsul” politicilor aplicate asupra lui în ultimul sfert de secol și în speță după 2009. Această proiecție a stărilor de spirit, deloc măgulitoare, din Republica Moldova solicită un program de reforme sub semnul urgenței. Exasperați de lipsa de progrese, partenerii noștri occidentali ne recomandă în ultimul timp să încetăm să vorbim despre „un guvern pro-european”, deoarece expresia a ajuns să nu mai însemne nimic în gura unor politicieni mincinoși și hrăpăreți. E o problemă de terminologie, dar și de conținut.

O guvernare care ar dori să se dedice în mod onest interesului public va fi în mod implicit și o guvernare pro-europeană. Și ca să reușească, va trebui să trateze cu seriozitate rezultatele acestui sondaj.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG