Pentru mulţi ucraineni Holodomorul sau foametea forțată ipusă de de autoritățile sovietice în anii 1932-1933 a însemnat pierderea celor apropiaţi, povesteşte preşedinta Comunității femeilor ucrainene din Republica Moldova, Valentina Moraru, originară din regiunea Zaporojie, Ucraina.
„Mama mea a avut o soră, Valentina se numea. În 1932, a fost o foamete mare, organizată de autorități, şi această fetiţă de 9 ani nu a supraviețuit. În familia noastră întotdeauna s-a vorbit despre asta. Pentru noi, ca pentru multe familii care au trecut prin astfel de situații, Holodomorul înseamnă aceste jertfe nevinovate. Astfel de evenimente nu au avut loc numai în Ucraina, ci şi pe teritoriul Moldovei, în regiunea Volga şi în alte locuri, unde a fost aplicat, nu mă tem să spun, un act de genocid Holodomor, adică o foamete organizată”.
Valentina Moraru, alături de alţi etnici ucraineni au venit astăzi la Gara Chişinău, pentru a comemora victimele foametei organizate din 1932-1933. Ea îşi aminteşte că în anii puterii sovietice se spunea că această foamete, ca şi cea din 1946-1947, a fost cauzată de secetă, chiar dacă toţi cunoșteau că a fost organizată, că s-a colectat forţat de la ţărani până la ultimul bob de grâu. Acum, zice ea, arhivele sunt deschise şi oamenii pot vorbi liber şi, poate, aşa este mersul istoriei - să treacă mulţi ani până popoarele să-şi revizuiască istoria, s-o conștientizeze şi să o povestească generațiilor următoare.
Holodomorul a inclus şi raioanele din stânga Nistrului, iar foametea din 1946-1947 a avut loc în toată fosta RSS Moldovenească. Cu toate acestea, prea puţini oameni îşi amintesc de aceste momente triste din istorie, spune Mihail Bagas, preşedintele Asociaţiei ucrainenilor din Republica Moldova, unul dintre organizatorul acţiunii de la gară.
„În anii propagandei sovietici, s-a încercat activ să se arate că Holodomorul nu a avut loc. Astăzi, pe mulţi tineri nu-i interesează trecutul. Cei mai în vârstă s-au temut toată viaţa să vorbească despre acţiunea specială a NKVD din acei ani şi nici astăzi nu au scăpat de această frică. În altă ordine de idei, noi astăzi vedem, în context politic, că ucrainenii din Republica Moldova, mai ales cei din Transistria îşi leagă speranţele de Rusia, iar Rusia este urmaşul Uniunii Sovietice”.
O altă explicaţie a lui Mihail Bagas pentru faptul că puţini oameni îşi aduc aminte de momentele triste din istorie e că în ultimii 20 de ani nici diaspora ucraineană din Republica Moldova nu a organizat evenimente dedicate, abia după Euromaidanul de la Kiev s-a dat un nou impuls – etnicii ucraineni au început a fi mândri de identitatea şi tradiţiile lor şi să comemoreze evenimentele triste.
