Linkuri accesibilitate

Interviul dimineții cu experta în politici de sănătate.

Din lipsă de bani, zeci de spitale din ţară riscă să nu mai poată primi pacienţi spre sfârşitul acestui an, iar managerii instituţiilor medicale se plâng că întâmpină probleme la achitarea serviciilor pentru întreţinere sau procurări de medicamente. Ministerul Finanţelor susţine că datoria faţă de spitale s-ar ridica la aproape jumătate de miliard de lei, iar bani la buget nu sunt.

Ala Nemerenco

Ala Nemerenco

Analizăm situaţia din sănătate alături de Ala Nemerenco, doctor în medicină, conferenţiar universitar, expertă în politici de sănătate.

Europa Liberă: Doamnă Nemerenco, Ministerul Finanţelor susţine că datoria faţă de instituţiile medicale s-ar ridica la aproape jumătate de miliard de lei. Pentru început, vă rugăm să ne explicaţi cum a fost posibil să se fi adunat o asemenea datorie pe care Ministerul Finanţelor spune că nu o poate onora.

Ala Nemerenco: „Situaţia înregistrată nu e una chiar simplă şi nu e creată de o singură cauză. Ziariştii bat în gong că „sistemul de asigurări în medicină nu s-a confruntat cu probleme atât de grave în ultimii zece ani”. Şi este un adevăr. Fiind şi director al unei instituţii medicale şi cunoscând această bucătărie pe interior şi pe exterior, pot să confirm că pentru prima dată instituţiile au înregistrate datorii atât de mari.

După cum s-a discutat ieri şi în Parlament, Ministerul Finanţelor are datorii de peste jumătate de miliard de lei către Compania Naţională de Asigurări în Medicină. La rândul său, compania se află în imposibilitate deja de a plăti spitalelor aceşti bani, aşa cum prevăd contractele încheiate între ei. Şi este vorba iarăşi de o sumă destul de impunătoare de 440 de milioane de lei. Şi din această cauză deja instituţiile medicale au şi ele, la rândul lor, datorii în sumă de peste 600 de milioane de lei faţă de cei care le prestează servicii.

Întrebarea este desigur firească: cum s-a ajuns să avem un deficit atât de mare şi care ar fi soluţiile? De unde vine acest deficit mare?

Unu, vine din datoriile pe care le are Ministerul Finanţelor către Compania Naţională de Asigurări în Medicină. Eu mă refer la transferurile de la bugetul de stat pentru asigurarea medicală a categoriilor de persoane asigurate de guvern, aceştia sunt copiii, studenţii, pensionarii, persoanele cu dizabilităţi, femei gravide şi alte grupuri, ce de fapt ca pondere acest tip de venit constituie aproape jumătate din totalul acumulării fondurilor asigurărilor obligatorii. În 2014 aceasta a fost aproximativ 47%.

Doi, din datorii pe care le-au înregistrat instituţiile medicale faţă de alţi subiecţi, deja economici, de la care se procură cele necesare – medicamente, consumabile, agent termic, apă, alimentaţie în spitale. Cunoaştem vociferarea Ministerului Sănătăţii, unele cifre destul de impunătoare la unele spitale de rang înalt, care ajung să fie de zeci de milioane de lei, nu numai din cauza că Compania Naţională de Asigurări în Medicină a avut datorii faţă de aceste spitale, dar şi în urma unui management defectuos. Deci, exemple pe care le cunoaştem cu stocuri de medicamente cu termen care se află pe linie de expirare în sumă de multe milioane de datorii, creşterea datoriilor din an în an ş.a.m.d.

O altă cauză este o planificare şi o gestionare aş zice eu ineficientă a surselor publice de către însăşi Compania Naţională de Asigurări în Medicină pe parcursul ultimilor ani. Mă refer la fondul de rezervă pe care îl au ei, un fond de investiţii pentru dezvoltarea instituţiilor, fond de profilaxie, depozitarea banilor în bănci comerciale nesigure, pe care o cunoaştem deja iarăşi toţi. Şi diferite chestii la care de fapt Curtea de Conturi a atras atenţia în rapoartele sale pe parcursul mai multor ani, dar, din păcate, nimic nu s-a schimbat.”

Europa Liberă: Şi ce soluţii există? Este Ministerul Finanţelor singura sursă financiară pe care se bazează instituţia?

Ala Nemerenco: „În primul rând, vreau să spun că încă la 9 iunie, când s-a format bugetul cu întârziere pentru acest an, eu personal am făcut o declaraţie, o puteţi găsi pe e-sanatate.md, care s-a bazat pe vreo zece argumente foarte concrete în care am estimat acest risc de a avea o situaţie incertă în toamnă. În Parlament este învinuit doar Ministerul Finanţelor, precum că nu există aceste transferuri. De unde să le ia Ministerul Finanţelor, dacă colectările la buget sunt mult mai joase decât cele care au fost planificate? Şi aceasta era vizibil încă cu jumătate de an în urmă. Fiindcă mai mulţi experţi în economie au relatat că deficitul bugetar de casă ar putea să atingă un record în ultimii ani, că deficitul în bază de angajamente ar putea atinge până la 10-14% din PIB şi deficitul bugetului, dacă vă aduceţi aminte, atunci, la acea oră era de patru miliarde de lei pe ţară, cheltuielile fiind mai mari decât veniturile. În acest deficit de atunci intra şi deficitul care urma să fie al sistemului de sănătate.

În această situaţie Ministerul Sănătăţii era obligat să elaboreze un plan foarte urgent de acţiuni anticriză, care ar permite să nu se perturbeze prea vizibil activitatea instituţiilor medicale. Şi mă refer în special la direcţiile prioritare, ca urgenţa, reanimarea, chirurgia acută, maternităţile, sănătatea copiilor, aş zice eu, domenii strategice.

Şi care ar fi soluţiile? Dacă deschideţi aceleaşi fonduri de care vorbesc, dar din care s-a şi mai cheltuit în acest an, fiindcă dacă deschideţi pagina Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină, veţi vedea că problema cea mai importantă acum la Compania de Asigurări nu este această criză, nu este problema instituţiilor, de fapt este promovarea modului sănătos de viaţă, cu care se ocupă, şi campania „Spune DA pentru SĂNĂTATEA TA”. Eu nu aş fi împotriva campaniilor de informare, fiindcă este foarte important să avem un mod sănătos de viaţă, dar în ani de criză trebuie să prioritizăm acţiunile. Şi era normal să se redirecţioneze nişte bani din unele fonduri către alte fonduri. De exemplu, în 2014 fondul de rezervă al Compania Naţională de Asigurări în Medicină a constituit 50 de milioane din lei. Din care ştiţi cât s-a executat? Doar 5%. Acest fond stă aşa.”

Europa Liberă: Iarăşi e vorba de management ineficient în cazul acesta sau cum?

Ala Nemerenco: „Da, aş zice şi aceasta. De asemenea, fondul măsurilor de profilaxie. De fapt Compania de Asigurări este o companie intermediară între stat, fiindcă noi avem sistem de asigurări și funcţia sa, conform întregului pachet legislativ, este să procure servicii medicale de la instituţiile medicale şi nicidecum să promoveze campanii de informare, să se ocupe cu promovarea modului sănătos de viaţă şi alte chestiuni de acestea, fiindcă avem Institutul de Sănătate Publică, este scopul lor, obiectivul lor. Pe când dumnealor au în acest fond de profilaxie o sumă destul de bunişoară, 37 de milioane de lei şi anul trecut a fost executat mai mult de jumătate.”

Europa Liberă: Aş vrea să revenim la ce aţi spus dumneavoastră anterior. Mulţi dintre noi plătesc ani de zile contribuţii pentru asigurări medicale, dar din ce aţi spus dumneavoastră iese cumva că sistemul nu este perfect. Noi am putea să plătim mai mult, nu patru sau cinci procente din salariu, dar opt sau zece, dar nici aceasta se pare că nu este o soluţie dacă managementul este ineficient. Care până la urmă este soluţia? Cum ar trebui acest sistem de acumulare a banilor în medicină să lucreze mai bine?

Ala Nemerenco: „Eu aş zice că situația acumulării banilor nu este una rea, fiindcă până la moment noi avem o acoperire nu atât de rea în sistemul de asigurări medicale a locuitorilor ţării. Un procent mai mic nu-şi procură poliţe, fiindcă ar trebui să le procure din bani proprii, nu se fac aceste defalcări, aceste contribuţii într-un mod automat prin instituţiile în care activează.

Problema este cum aceşti bani care se acumulează, prima parte despre care aţi spus, pe care noi toți îi plătim, sunt jumătate din fondurile CNAM, altă jumătate este cea pe care o defalchează Ministerul Finanţelor pentru aceste categorii pentru care şi-a asumat responsabilitatea, problema este mai departe, cum aceşti bani se direcţionează către spitale, care sunt contractele, pe ce se bazează formarea liniilor de buget ale Companiei Naționale de Asigurări în Medicină, cum supraveghează superiorii Companiei de Asigurări realizarea acestor bugete, cum se implică Ministerul Sănătăţii în scrierea, elaborarea politicilor de sănătate pentru care sunt cheltuiţi aceşti bani.

Eu, personal, aş putea să confirm că în ultimii ani nu s-a văzut o colaborare armonioasă pe interior. Iar Ministerul Sănătăţii încă de foarte mult timp în urmă, încă din primăvară trebuia să estimeze în baza tuturor prognozelor care existau, a acelui buget confirmat mult prea târziu, într-o primăvară târzie, nişte măsuri anticriză, astfel ca să ţină spitalele, cele mai importante, şi medicina pe o linie de plutire. Desigur, noi nu putem evita unele evenimente care sunt legate de foarte multe probleme economice din ţară, dar un sistem, când este pregătit, trece mai uşor prin aceasta.

Trebuiau oprite, în primul rând, procurările de echipament care nu sunt vitale, de făcut o regulă în procurările de consumabile, medicamente ş.a.m.d. Cunoaştem chiar la începutul anului câte probleme erau la procurările de medicamente. Sunt mult mai multe lucruri care vin să compună un buchet întreg de probleme care astăzi ne-a creat o situaţie de acest gen. Și cred că încă nu este târziu măcar pentru lunile rămase ca să asigure o activitate mai reuşită a domeniilor care sunt vitale şi foarte importante ce ţin de viaţa oamenilor, să existe acest plan anticriză pe care să-l vedem şi noi din instituţie. Fiindcă până la momentul de faţă ni se cer doar nişte rapoarte cu datoriile pe care le avem, dar nu am primit nişte indicaţii că aceasta ar fi bine să facem, aceasta nu ni se recomandă, aceasta ni se interzice. Fiindcă fiecare instituţie este autonomă şi fiecare manager conduce instituţia cum ştie el mai bine.

Dar în perioade de crize ar trebui să existe un stat major, cum ar trebui să existe şi în întreaga ţară, care ar ajuta instituţiile şi ar găsi nişte soluţii. Pentru aceasta există Minister, autorităţi, experţi în politici. Din păcate, lucrurile merg mai greu. Se fac la Minister nişte încercări, dar, din câte vedem, datoriile nu s-au micşorat prea mult în comparaţie cu o lună în urmă, când se vorbea de 700 de milioane, pare-mi-se că aceasta era cifra.”

Europa Liberă: Doamnă Nemerenco, în ceasul al 12-lea, am stabilit, există fonduri, dorinţă să fie. Să sperăm că guvernanţii totuşi vor reuşi să pună la punct un plan anticriză. Vă mulţumim mult pentru amabilitatea de a fi alături de noi în această dimineaţă.

XS
SM
MD
LG