Linkuri accesibilitate

Moștenirea împovărătoare a trecutului a dat pretextul pentru a se vorbi despre povara independenței


Cu prilejul Zilei Independenței, puncte de vedere în dialog între istoricul Gh. Cojocaru și Vasile Botnaru.

Gheorghe Cojocaru: „S-a spus uneori că independența, proclamată de Parlamentul Republicii Moldova la 27 august 1991, ar fi căzut ca „din pod” pentru o clasă politică și o societate care nu erau pregătite pentru o asemenea provocare de anvergură. Alteori s-a mai afirmat că desprinderea de fosta Uniune Sovietică și declararea independenței de stat a fost un adevărat „miracol istoric”. Ca orice judecată pe teme istorice, iar proclamarea independenței de stat a Republicii Moldova este una dintre paginile de vârf ale istoriei recente, și aceste afirmații nu pot avea decât un caracter relativ.”

Europa Liberă: Cine va fi să judece peste 50 sau 100 de ani, poate, se vor lămuri. Și totuși, avem și noi sarcina să discernem între „miracol istoric”, așa cum ați zis dumneavoastră, sau totuși o povară, așa cum spun unii care nu sunt mulțumiți de proclamarea independenței?

Gheorghe Cojocaru: „Poate că a fost și una, și alta, un miracol pentru că totul se întâmpla cu o viteză halucinantă: se prăbușea o supraputere mondială, să năruia un sistem politic și ideologic, un tip de economie de stat și în același timp să năștea ceva nou, nemaiîntâlnit, sufla puternic un vânt al libertății pe care câteva generații de oameni nu au avut cum s-o cunoască. Se prăbușea întreg trecutul și, ca prin miracol, prindea contur un viitor plin de speranțe. Numai că după aceasta a urmat o perioadă grea și lungă de tranziție, adică o perioadă în care trecutul adeseori a învins prezentul și germenii unui viitor democratic. Moștenirea împovărătoare a trecutului a dat pretextul pentru a se vorbi despre acea povară a independenței, pe care trebuie să o ducă pe spatele său întreaga societate din Republica Moldova.”

Europa Liberă: Cert este că pe durata acestor 24 de ani, s-a dat lupta între trecut și prezent. Întrebarea firească, care rezultă de aici, ar fi cum de a supraviețuit totuși Republica Moldova ca stat independent?

Gheorghe Cojocaru: „Cu siguranță, nu ar fi supraviețuit dacă independența de stat, proclamată 24 de ani în urmă de primul Parlament al Republicii Moldova la unison cu aspirațiile profunde populare, ar fi căzut „din pod”, după cum se afirmă uneori. Încercările la care a fost supusă independența Republicii Moldova au fost dintre cele mai grele. La nicio jumătate de an de la proclamarea independenței, forțele separatiste provocau un război pe malurile Nistrului, ale cărui răni încă nu s-au cicatrizat. Colapsul economic care a urmat a lovit necruțător, generând o criză social-economică permanentă și exodul masiv al oamenilor, cu efecte sociale și demografice, practic, intratabile. Nici forțele politice cu reflexe autoritare, care s-au perindat la putere, n-au putut să rescrie istoria independenței. După cum se vede, temeliile independenței, statuate în Declarația de Independență din 27 august 1991, sunt viguroase, rezistând intemperiilor, deși pierderile suportate pe parcurs costă scump societatea.”

Europa Liberă: Când vorbiți de pierderi, probabil, aveți în vedere mai multe nelegiuiri care au cariat independența. Și iată, după 24 de ani de la proclamarea independenței, deja e un termen atestat, e o realitate pe care o recunoaște mai multă lume, statul moldovenesc este unul capturat?

Gheorghe Cojocaru: „Capturarea statului este un atentat la independența Republicii Moldova, unul care a reușit pe neprins de veste, fără ca autorii să fie prinși în flagrant delict. Din acest unghi, ceea ce se poate spune la acest ceas aniversar este că independența va trebui să susțină din nou un examen, extrem de greu și de solicitant, mai ales că nu există certitudinea unei note de trecere.”

XS
SM
MD
LG