Linkuri accesibilitate

Default suveran: eșec sau strategie?


O pensionară la Atena, primind numărul de rând pentru ridicarea pensiei, la o filială a Băncii Naţionale a Greciei, 1 iulie 2016.

O pensionară la Atena, primind numărul de rând pentru ridicarea pensiei, la o filială a Băncii Naţionale a Greciei, 1 iulie 2016.

În ultimele luni, refrenul preferat al editorialiștilor la Chişinău este stare extrem de șubreda a guvernului care ar fi în prag de default.

Economiștii insistă mult pe diferența între default și insolvență. Default este incapacitatea de a plăti la un moment dat; insolvența este capacitatea de a plăti constatată juridic.

Insolvența duce la faliment, care e lichidarea sub control juridic. Default, însă, e o situație care se mai poate repara sau redresa. In ultimele decenii, situațiile de default la nivelul unor state suverane s-au numărat cu zecile. Agenția de rating Standard and Poor’s a numărat aproape 100 de situații de default suveran. Majoritatea au fost țări din America de sud, începând cu Mexicul și până la cazul clasic al Argentinei în 2002.

O țară cum e Peru s-a aflat în nu mai puțin de cinci ori în situație de default.

Deși pare a atrage după sine un foarte mare oprobriu, starea de default nu apare așadar ca o foarte mare rușine internațională. Coreea de sud a fost în default în 1997, în mijlocul unei crize asiatice care s-a extins, atingând în cele din urmă și Rusia.

Intr-adevăr, până și Rusia lui Ielțîn a trecut prin asta, un an mai târziu, în 1998, atinsă de criza obligațiilor de stat, acele GKO (de la: Государственное краткосрочное обязательство), obligații de stat pe termen scurt. Rubla s-a prăbușit atunci, inflația fiind în acel an de 85%.

Rusia a tras multe învăţăminte în acel an, luând de pildă decizia devaluării rublei, în ciuda avizului Fondului Monetar Internațional.

Cazul de manual rămâne însă Argentina, al cărei model ar putea să fie urmat de cel al Greciei. Criza argentiniană s-a întins pe patru ani, între 1998-2002, când Argentina a fost atinsă la rândul ei de același val de situații de default care lovise Coreea de sud, Rusia și Brazilia. Argentina a trebuit să se retragă de pe toate bursele și să-și devalueze moneda, suprimând temporar plata datoriilor. Deși între timp Argentina a plătit grosul datoriilor, ea rămâne încă exclusă de pe principalele piețe financiare.

Există însă și ceea ce a fost numit default strategic, când o țară nu își plătește la timp datoriile și restanțele, deși ar putea să o facă, în condițiile în care urmările nu sunt neapărat negative pe termen scurt, iar fondurile disponibile pot fi folosite pentru nevoi mai urgente.

In majoritatea cazurilor, însă, și cu atât mai mult în cazul unui default strategic, datoria poate fi renegociată iar datoriile reeșalonate. In cazul Greciei și al împotmolirii negocierilor, nu trebuie pierdut din vedere factorul ideologic, conflictul a două lumi și a două mentalități socio-culturale diferite între Grecia și creditorii săi occidentali.

***

În ultimele luni, refrenul preferat al editorialiștilor este stare extrem de șubreda a Guvernului Republicii Moldova care ar fi în prag de default. Un prilej pentru asemenea deducții a servit așa numitul „jaf al secolului”, mai exact trecerea la datoria publică a creditelor oferite de BNM celor trei bănci intoxicate de zisele credite neperformante. Mulți experți au făcut atunci confuzie între datoria internă şi cea externă a Republicii Moldova şi au prezis incapacitatea de plată a acestei datorii. Un alt prilej a servit recentul anunț al Guvernului în exercițiu despre reducerea cheltuielilor exclusiv la cele strict necesare care să asigure funcționalitatea instituțiilor bugetare şi anume salarii, prestații sociale şi plata datoriilor de stat.

Guvernul Moldovei a intrat temporar în incapacitate de plată a anumitor cheltuieli pe palierul intern. Nu e vorba de default care ţine de plăți pe perimetrul extern, a explicat ieri fostul ministru de finanțe Veaceslav Negruţă într-un interviu pentru Europa Liberă:

„Blocarea cheltuielilor este un instrument la dispoziția executivului în cazul în care anumite venituri sunt sub așteptări încasate la buget, unele finanțări inițial incluse în buget nu vor fi și atunci pentru ajustarea veniturilor și respectiv a cheltuielilor se aplică această formulă de blocare a cheltuielilor. Prin rectificare, ulterior, va avea loc realocare de cheltuieli de pe un articol sau grupă spre altele. Deocamdată vor fi blocate anumite categorii de cheltuieli care nu țin de prioritate numărul unu sau doi în activitatea instituțiilor bugetare.”

Expertul de la Institutul Economie de Piaţă, Viorel Gârbu, spune că există riscul ca la sfârșit de an bugetul de stat să fie executat cu un deficit enorm:

„Chiar pe primele patru luni, dacă consultăm cifrele ministerului finanțelor, partea de cheltuieli a fost executată în proporţie de 78 la sută, faţă de ce prevede legea bugetului de stat. De ce se întâmplă asta? Pentru că a fost adoptat un buget cu un deficit enorm de 4,25 miliarde de lei, dintre care 3,5 miliarde urmau să fie, potrivit estimărilor Guvernului, acoperite de către partenerii externi. Acum partenerii externi nu doar că nu vor să ne dea cei 3,5 miliarde de lei la care am sperat, dar nu ne dau nici ce am agreat anterior. În final avem un deficit enorm în bugetul de stat. Dar acesta nu este default. Bugetul de stat nu se execută în totalitate. Parte din cheltuieli se execută foarte, foarte prost și lucrurile pot să degradeze cât mai tare.”

Chiar dacă un nou guvern va fi investit de urgență şi va fi încheiat Acordul cu FMI experți spun că cel mai probabil anul 2015 va fi unul ratat din punct de vedere economic. Rectificările de buget ar trebui să fie prioritatea numărul unu al noului executiv, mai spun ei. Cât privește riscul de neplăți pe obligațiuni externe, aşa numitul default, acesta este infim, cel puțin deocamdată, spun experţii.

XS
SM
MD
LG