Linkuri accesibilitate

Punct și de la capăt cu Vasile Botnaru și invitații săi: Vitalie Sprânceană și Vlad Bolea.

Alegerile locale dau de gândit celor care vor să mai rămână la putere pentru că sunt ca fisura în corpul bărcii, pe unde apa își face loc, când îți este viața mai dragă. Astăzi încercăm un fel de bilanț al scrutinului local care este foarte instructiv pentru cine vrea să îl facă, nepărtinitor și în fața oglinzii. În studioul de la Chișinău al Europei Libere se află antreprenorul Vladimir Bolea, care mai este și cadru didactic, - dânsul predă economia pentru viitori jurnaliști - și politologul, filosoful și bloggerul Vitalie Sprînceană.

Europa Liberă: După alegerile locale a apărut din nou nedumerirea intelectualilor, elitelor, unor sociologi, politologi că, vezi Doamne, poporul acţionează altfel decât se aşteaptă de la el. Operând în special cu exemplul Orheiului, unde, deşi i s-a spus că vine pentru funcţia de primar un om cu o reputaţie cel puţin şifonată, oamenii l-au votat fără nicio ezitare. Acelaşi lucru s-a întâmplat la Bălţi. Şi cu această ocazie, a apărut iar întrebarea de ce oamenii sunt altfel decât s-ar fi aşteptat elitele, intelectualii în primul rând, de ce oamenii sunt alţii?

Dacă nu cumva ruptura aceasta, de fapt, este cauzată de iluzia pe care au avut-o intelectualii tot timpul, că ştiu să cultive un spirit civic, patriotic, ştiu să îi înveţe limba română corectă, oamenii îndârjindu-se să vorbească moldoveneşte ca la Planeta Moldova etc., etc. Exemplul chiştocului, toată lumea ştie că e urât să arunci chiştocul şi eventual se indignează, dar continuă să arunce chiştocul, să îngunoieze spaţiul. S-a ajuns şi în spaţiul virtual cu chiştoace. Din punctul acesta aş vrea să pornim discuţia, să-mi spuneţi dacă dumneavoastră, care faceţi parte din crema societăţii, vă faceţi iluzii în privinţa poporului care deleagă cuiva anume banii, impozitele, deciziile?

Vitalie Sprînceană: „Sunt puţin inconfortabil cu faptul că eu aş face parte din elită. Însă ştiu la sigur că, provenind de la ţară şi mergând regulat încolo, ştiu că fac parte din partea cealaltă.

Eu cred că există câteva probleme cu ceea ce numim noi elite intelectuale. Una din ele ar fi faptul lipsei

Aşa-zisele elite trăiesc într-un fel de bulă care nu comunică decât în ea însăşi...

unei comunicări constante a aşa-ziselor elite cu aşa-zisul popor. Aşa-zisele elite trăiesc într-un fel de bulă care nu comunică decât în ea însăşi şi bula aceasta se reproduce în câteva ziare şi probabil pe nişte reţele de socializare, pe Internet.

Poporul, cealaltă parte a lumii, care nu face parte din bula aceasta elitistă, el îşi face alte calcule, trăieşte cu alte griji. Şi, din păcate, dacă citiţi luările de atitudine ale elitelor, veţi vedea că ei nu prea înţeleg care sunt calculele pe care le face, să zicem, poporul. Chiar şi acelaşi Bălţi sau acelaşi Orhei, ce ştim noi despre calculele electorale pe care le-au făcut orheienii, dincolo de faptul că actualul primar are o reputaţie, să zicem, dubioasă? Dincolo de aceasta noi nu prea ştim care a fost performanţa fostului primar. Sau la Bălţi ce performanţă a avut fostul primar Vasili Panciuc?

Şi în Bălţi, şi în Orhei a avut loc o migraţiune în bloc a unui electorat dinspre un candidat spre altul. Comuniştii au câştigat detaşat la Bălţi ani de zile, Panciuc a fost un fel de lider incontestabil. Renato Usatîi a venit şi i-a luat, pur şi simplu, electoratul. Ştim noi care au fost performanţele lui Panciuc?

Eu mă îndoiesc că alegătorul mediu din Bălţi sau din Orhei a gândit geopolitic sau a gândit după aceeaşi schemă după care gândesc elitele, că „acesta e mâna Moscovei, celălalt e unsul nu ştiu cui, celălalt e cu

Noi avem o problemă de comunicare cu ceea ce se numeşte poporul...

reputaţie dubioasă”. Ei au gândit în termeni de drumuri, canalizare. Din câte ştiu eu, Ilan Shor în două săptămâni de campanie electorală a inaugurat câteva ministadioane, a tras Wi-Fi, nu ştiu ce a mai făcut.

Ceea ce vreau să spun este că noi avem o problemă de comunicare cu ceea ce se numeşte poporul. Şi e o problemă pe care eu mi-o recunosc şi mie, dincolo de faptul că eu comunic cu oamenii mei de la ţară. Presa noastră, să zicem, eu tot fac cumva parte din presă, relatează doar ce se întâmplă în perimetrul Preşedinţiei, primăriei, guvernului, deci sunt trei străzi din Chişinău. Noi nu avem un instrument de comunicare cu care să luăm pulsul ţării.

Şi altă problemă este un fel de deficit de credibilitate. Toată clasa aceasta intelectuală a noastră, aşa-zisele elite, după alegerile din 30 noiembrie, au pornit un fel de mişcare de rezistenţă împotriva actualei puteri, că „uite ei sunt hoţi, au furat miliardul”. Şi, în acelaşi timp, dacă citeai luările acestea de atitudini, ți se părea că alianţa se năruie şi partidele acestea se prăbuşesc. Or, vedem rezultatele alegerilor locale, nu trebuie absolutizate, dar la nivel de consilieri partidele alianţei au înregistrat un scor bun, semn că ele folosesc cu totul alte mecanisme de comunicare decât ziarele, decât discursurile acestea. Ele merg, cumva reuşesc să vorbească, să convingă să aleagă oameni cheie în locuri concrete şi reuşesc să-şi păstreze performanţa.”

Europa Liberă: Exact şi acest gen de nedumerire a apărut după locale, că intelectualii care s-au indignat că guvernarea a furat miliardul iată şi-au reeditat susţinerea.

Vladimir Bolea: „Era evident, eram un pic chiar mai pesimist decât era cazul. Rezultatele nu m-au speriat, în schimb am fost plăcut surprins, că eu credeam că doamna Zinaida Greceanîi pe Chişinău va ieşi din primul tur, dacă să fiu sincer, chiar îmi făceam griji.

Dar în ceea ce priveşte cum aleg oamenii, întotdeauna la noi, la români, se consideră că poporul este inteligent, nativ este inteligent, i se acordă poporului, ca unui organism aparte, separat, o inteligenţă nativă, caracteristică în general ţăranilor, oamenilor bazaţi.

Aş spune la fel despre Bălţi, şi despre Orhei, mai ales că Orheiul a fost întotdeauna oraş al romanităţii, tradiţional s-a votat cu pro-europenii, cu pro-românii etc. Noi nu ştim nu numai ce nu au făcut persoanele care au fost în funcţii până la aceste alegeri, noi nu cunoaştem celelalte persoane care au fost. Poate într-adevăr ei au fost cei mai buni din tot ce s-a prezentat, din tot ce li s-a propus orheienilor şi locuitorilor oraşului Bălţi. Poate celelalte persoane în general nu meritau nici să fie în acea listă, nu ca să fie votaţi.

Din acest punct de vedere, eu nu aş fi chiar atât de stresat de alegerile pe care le-au făcut locuitorii acestor oraşe. Şi din considerentul că sunt pur şi simplu nişte primari care chiar dacă vor face, va fi foarte bine pentru oraş, nu are de pierdut oraşul nimic. Dar dacă nu vor face, la următoarele alegeri practic aceste partide, mă rog, Shor nu prezintă niciun partid important, dar tovarăşul Renato dacă nu va face, va arăta concret, prin fapte, că de principiu este pur şi simplu un partid cu vorbe goale, cu niciun fel de poziţie şi cu niciun fel de capacităţi.”

Europa Liberă: Dar vă adresez o întrebare provocatoare. Şi dumneavoastră mi-aţi ridicat mingea la plasă, domnule Bolea, când aţi spus că poporul la noi, la români, şi nu doar, este un fel de Nastratin Hogea, este înţelept. O entitate colectivă, deşteaptă şi înţeleaptă, o trezorerie, chiar dacă fiecare dintre ei luat în parte la bani mărunţi, din păcate...

Vladimir Bolea: „…lasă de dorit.”

Europa Liberă: Da. Şi atunci este oare într-adevăr atât de înţelept acum poporul că habar nu are pe ce lume trăieşte?

Vladimir Bolea: „Dacă vorbim despre popor, şi anume despre românii care locuiesc în Basarabia permanent, aici ar fi o mică problemă legată de aşa-numita memorie colectivă a acestei societăţi. Şi anume, timp de 200 de ani lor li s-au cultivat cu totul şi cu totul alte cunoştinţe, cunoştinţe false. Dar totuşi avem 836 de mii de locuitori, la care li s-a schimbat acea memorie, s-au autoînvăţat, sunt autodidacţi, au schimbat-o. Şi din acest considerent, practic, populaţia noastră ajunge să meargă pe făgaşul cel bun. Adică memoria s-a împrospătat, este cea corectă, cu informaţia corectă şi deciziile pe care le iau în continuare tot sunt corecte.”

Europa Liberă: Vitalie, acest bombănilă, Nastratin Hogea care este mereu nemulţumit, începând de la drumuri şi terminând cu calitatea Parlamentului, el se întreabă de ce asemenea oameni îl reprezintă în Parlament, în guvern?

Vitalie Sprînceană: „Să luăm un exemplu concret, satul meu, care e un sat tipic din Republica Moldova, eu nu cred că mizele geopolitice au stat la alegerea primarului din sat, este un om concret.”

Europa Liberă: Vorbiţi de satul dumneavoastră, care se numeşte?

Vitalie Sprînceană: „Coropceni, Teleneşti. S-a judecat în termen de „există un om care a făcut”. Deci el face. E membru PLDM, el a fost ales din primul tur şi nu datorită afilierii sale partinice, contracandidatul său a fost, la fel, dintr-un partid din alianţă, dar pentru că omul acesta a ştiut să rezolve nişte probleme ale comunităţii. Î

n momentul în care vorbim despre alegeri locale, noi vorbim despre oameni pe loc, în situaţii concrete şi oameni care încearcă să își rezolve probleme concrete. De aceea dilemele acestea geopolitice şi violenţa aceasta simbolică cumva, pe care noi o aplicăm în sensul: alegerile acestea au miză geopolitică... Eu am citit un comunicat bizar pe site-ul Academiei de Ştiinţe, că „dacă la următoarele alegeri din 28 iunie, votaţi un candidat ne pierdem fiinţa, ne pierdem esenţa”, şi tot fel de chestii de acestea. Calculele, logica alegătorului obişnuit este alta la alegerile locale. Şi, iarăşi, e un fel de înstrăinare între elite şi popor. Poporul îşi are un fel de logică a lui. Deci, poporul sau lumea aceasta rurală a fost cumva sub vreme întotdeauna. Şi fiind sub vremi şi-a dezvoltat nişte mecanisme de adaptare.”

Europa Liberă: Când spuneţi „sub vremi” însemnând „capul plecat sabia nu-l taie”?

Vitalie Sprînceană: „Însemnând inclusiv aceasta. Ceea ce înseamnă un fel de calcul. Noi nu am reuşit foarte mult în cei peste 20 de ani de independenţă, bunăoară, să descentralizăm prea mult ţara, noi avem un Chişinău şi restul ţării. Noi nu am avut un proiect de ţară, să cultivăm iniţiativa în acele mase, din contra. Deci, statul moldovenesc s-a construit ca un fel de stat centralizat, în care deciziile se iau la Chişinău.

Lumea aceasta rurală, care are o atitudine destul de ambiguă, pe de o parte depinde de Chişinău, pe de altă parte, învaţă să ia o distanţă faţă de Chişinău. Ei sunt dezamăgiţi la fel ca intelectualii, să nu credem că ei nu sunt dezamăgiţi, dar votează cum votează, adică votează cu omul de acolo, cu liderii locali. Ceea ce, iarăşi, nouă ne lipseşte aici, la Chişinău, perspectiva aceasta, pentru că noi gândim în termeni abstracţi.

Una din două familii la ţară are un membru plecat undeva, deci, alegerile acestea geopolitice nu sunt alegeri între fiinţa europeană şi mâna Moscovei, alegeri abstracte, sunt alegeri concrete, sunt oameni, sunt familii care depind de un membru al familiei care lucrează undeva în Moscova sau în Italia.”

Europa Liberă: Să vă dau şi eu un exemplu de la ţară. Când am fost la cireşe un om îmi spunea în felul următor: „Renato Usatîi, cel puţin, este onest în vorbe deocamdată şi spune: „Eu nu vă trag după mine la Moscova. Nu vă împing în Europa. Vom face referendum”. Pe când adversarii dânsului, declaraţi pro-europeni, profitând de asistenţa europeană, de indulgenţa europenilor, au furat un miliard şi au împovărat două-trei generaţii înainte cu acest furtişag”. Şi iată omul acesta mă întreabă: „Cum eu să nu am scurtcircuit în cap, dacă stau între „onestitatea” lui Renato Usatîi şi europenismul declarat, care, de fapt, produce furtişaguri?”. Domnule Bolea, în comunicare cu poporul cum rezolvaţi această răstignire?

Vladimir Bolea: „Comunic şi eu foarte mult cu oamenii. De principiu, este foarte greu să răspunzi măcar ceva. Eu de fiecare dată încerc să le spun în felul următor: persoanele care s-au declarat pro-europene sunt numai declarate pro-europene, atitudinea lor, faptele lor reale vorbesc contrariul, vorbesc despre faptul că ei nu au nici cea mai mică tangenţă cu direcţia pro-europeană. S-au declarat, în realitate fiind nişte partide cu totul şi cu totul neclare, nu sunt nici pro-ruşi, nu sunt nici pro-Moldova, sunt numai pro-buzunarul lor. Şi din acest considerent, eu vreau să încerc de fiecare dată să scot din discuţii direcţia pro-europeană sau în general Europa, pentru ca să nu fie comparat, că „Uite, Renato Usatîi vine şi spune şi este onest, şi nu fură nimic şi aceştia care sunt cu Europa voastră fură de rup pământul”. Şi atunci le spun că nu au nicio treabă, ca să pot să vorbesc cu ei, ca să le pot lămuri că, în final, dacă te uiţi în Europa, nu se fură, la propriu nu se fură, nu se ia mită.”

Europa Liberă: Sau cine fură ajunge foarte repede la puşcărie.

Vladimir Bolea: „Extraordinar de repede, adică în secunda următoare. Îmi vine uşor să vorbesc din considerentul acesta, pentru că ai noştri, în marea majoritate, dacă nu au fost, cel puţin au pe cineva în Europa, şi cuvintele mele sunt confirmate de către persoanele care sunt în Europa sau care au venit, sau chiar de acele persoane care vorbesc cu mine. În discuţiile cu oamenii, trebuie să ne străduim să le arătăm că partidele noastre, că vorbim de PLDM, că PD nici nu se pune în discuţie, mai rămâne PL cu semnul întrebării, nu sunt partide pro-europene, nu sunt partide pro-româneşti, sunt nişte partide bizare, care se ocupă numai de furtul ţării, atâta timp cât au posibilitatea. Din păcate, este foarte dureros să spunem aceste lucruri, dar acesta este adevărul.

Nici în Renato Usatîi nu am niciun fel de încredere, din simplul motiv că îi cunosc istoria lui. Şi dacă vrei să vezi cum va proceda omul mâine, uită-te cum a procedat ieri şi ce va face mâine este absolut clar, nici nu trebuie să ghiceşti. Şi dacă noi vorbim de o persoană care a avut relaţii sau are în continuare relaţii cu lumea interlopă a Federaţiei Ruse, cu siguranţă, lumea interlopă din Republica Moldova, atunci nu are sens nici să stai să gândeşti că s-a făcut porumbelul păcii acum şi va începe să facă nu ştiu ce super activităţi.

El nu poate face niciun fel de activităţi, altceva decât ce a făcut, din simplul motiv că el nu ştie, nu cunoaşte. Eu am ascultat foarte atent de câteva ori discursurile lui, din punctul meu de vedere, este un dezastru, complet lipsit chiar de acea inteligenţă nativă, nemaivorbind de cunoştinţă sau cultură politică, cultură financiară sau de oricare alt gen. Din punctul meu de vedere, el este un dezastru pentru oraşul Bălţi.”

Europa Liberă: Mă întorc iarăşi la aceeaşi întrebare de la început: dar poporul, din păcate, are nevoie de asemenea vedete cu maşină scumpă, fără şcoli şi fără diplome. Pardon, nu fac nicio aluzie la premierul demisionar. Poate acesta e idealul...

Vladimir Bolea: „Votul pentru Renato Usatîi, din punctul meu de vedere, a fost un vot clasic împotrivă. Pe borderoul de vot trebuia să fie şi votul împotriva la toţi. În cazul lui, el a fost fericita persoană căreia i s-a înscris numele în locul unde trebuia să fie „împotriva la toţi”. De aceea au şi migrat masiv oamenii spre dânsul, din simplul motiv că persoana care a fost primar nu a făcut nimic, oraşul Bălţi arată ca un oraş dezastruos, de parcă ieri s-a finalizat războiul şi bombardamentul aviatic, nu are drumuri, nu are străzi, nu are nimic.

Şi totuşi vorbim de 25 de ani de independenţă, vorbim de nişte drumuri care au fost moştenite asfaltate, care cel puţin trebuiau întreţinute. Sunt drumuri prin Bălţi care în 25 de ani nu au fost reparate niciodată, nu au văzut o lopată de asfalt, nu ca să se schimbe covorul asfaltic în întregime. Populaţia eu cred că este mai mult decât plictisită de vorbe goale, li s-au adus două, trei, cinci, zece troleibuze noi timp de 25 de ani, transportul în comun în acest oraş arată într-un mod dezastruos.

Tendinţa aceasta de a preface oraşele care pe timpuri erau cântate în cântece, oraşe albe, oraşe frumoase, oraşe industrializate, mă rog, la nivelul în care ele erau, totuşi vorbim despre o industrializare şi urbanizare a Moldovei numai după ’46, că până în ’46 noi eram un sat mare toată Republica Moldova. Și observăm acum tendinţa, mai ales

Toate oraşele noastre sunt prefăcute în nişte pieţe dezastruoase...

ultimii ani, de a preface oraşele noastre în nişte cătune, în nişte sate uitate de Dumnezeu, fără trotuare, fără drumuri, fără transport public în comun, cu nişte chioşcuri.

Toate oraşele noastre sunt prefăcute în nişte pieţe dezastruoase, la orice colţ toţi vând ceva, de parcă suntem în Afganistan, în China, în India, în Palestina. Nu ştiu unde se mai întâmplă aşa dezastru. Noi suntem mai răi în dezvoltarea urbanistică decât eram în ’91, după mine, la orice colţ stau nişte băbuţe, moşnegei. Eu înţeleg că e unica lor sursă de venit, dar nu este o ieşire din situaţie, este o problemă socială. Pentru aceasta avem Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei, avem diferite alte tipuri de structuri, organizaţii nonguvernamentale care se ocupă de situaţia acestor bătrâni. Eu nu spun să-i pedepsim sau să le facem altceva, eu înţeleg că oamenii nu au ieşit de viaţă bună la colţ de stradă să vândă, dar problema nu se rezolvă în acest mod.

Noi ne-am prefăcut în nişte sate mari. Oraşele noastre, care sunt mai răsărite, vorbim despre Bălţi şi Chişinău, arată într-un mod dezastruos. Nu avem niciun fel de imaginaţie când construim sau reconstruim ceva. Totul se face de mântuială şi nimic frumos, nimic stilat, nimic cu gust, nimic ce m-ar face pe mine, când îmi vine cineva în vizită de la Iaşi sau Bucureşti, să spun: „Hai să-ţi arăt...’.”

Europa Liberă: Dumneavoastră nu vă place, dar poporului... Iarăşi mă întorc la poporul care este miezul acestei probleme, produce genul acesta de ambianţă, revin, domnule Sprânceană, la întrebare: oamenii acum au nevoie de vedete de acestea gen, poate păstrând proporţiile, Elţin, care a venit şi a perturbat cuminţenia sovietică, ciupind secretarele din spate sau sărind de pe pod, sau adormind de beat ce era în avion, fără să iasă la întâlniri oficiale? Acum e vremea aceasta?

Vitalie Sprînceană: „Cred că da, într-un fel. Şi nu e vorba doar despre alegerea conştientă a oamenilor. Să ne uităm şi la discursul public de vedetisme. Mă uitam într-o zi, văzând în campania electorală, toată înşiruirea aceasta de reviste glamouroase, pe care candidaţii le foloseau pe post de vehicul electoral, dar nu doar candidaţii, gen Aquarelle, VIP [magazin] și nu știu ce, ele cultivă un fel de cult al unor oameni care de foarte multe ori nu au niciun fel de merite, decât că se află în centrul atenţiei publice şi se produc, într-un fel, vedete pe loc gol. După aceea discursul vine că vedetele acestea ar fi cumva oameni de succes sau nu ştiu ce. Şi omul acesta obişnuit, care îşi face calculele, caută modele de imitaţie, acesta ar fi un moment.

Un al doilea moment ar fi să-i ascultăm pe oameni ce vor ei. În foarte multe dintre sondaje întrebările sunt de tip închis, în care noi îi întrebăm pe oameni şi ei răspund din setul de răspunsuri prestabilite. Se fac puţine sondaje cu răspunsuri deschise în care oamenii sunt întrebaţi „Ce vă doare?” sau „Care sunt problemele cu care vă confruntaţi cel mai des?”. Şi Barometrul Opiniei Publice, bunăoară, are secţiunea aceasta. Şi e foarte interesant de urmărit, veţi vedea, constant e aceeaşi problemă – sărăcia, corupţia, salariile etc.

Oamenii caută soluţii şi le caută în diverse părţi, şi le caută inclusiv în aşa-zişii acești lideri. În 2009 alianţa aceasta, au venit şi ei tot pe orizontul unor aşteptări mari, erau şi ei nişte lideri cumva mesianici, de altă factură, ei întruchipau atunci ideea europeană. Acum, că s-a tot ros ideea aceasta europeană, avem emergenţa unor noi tipuri de lideri, oamenii de afaceri, presupuşi de succes, şi care pretind că vor rezolva problemele oamenilor, după ce şi-au rezolvat problemele lor proprii. Şi e un model occidental, dacă vreți. Eu am trăit ceva vreme în Statele Unite şi modelul candidatului politic american este omul care întâi a reuşit ceva în viaţă, după care se bagă în politică.”

Europa Liberă: Iată Renato Usatîi şi-a tras o maşină de lux.

Vitalie Sprînceană: „Exact. Renato Usatîi poate nu reprezintă varianta cea mai preferată pentru grupurile noastre intelectuale, dar reprezintă exact acest model, un om care şi-a făcut undeva afaceri, are o reputaţie relativ curăţică. Pentru că clipuri pe YouTube...”

Europa Liberă: Nu e dovedit.

Vitalie Sprînceană: „Nu e dovedit, da. Pentru că oamenii simpli gândesc în felul următor: dacă el e hoţ, trebuie să stea la puşcărie, dacă nu stă la puşcărie, înseamnă că e calomnie. Oamenii vor soluţii, nimeni nu vrea neapărat... Poporul nostru nu are o dragoste fundamentală metafizică şi strămoşească faţă de Usatîi sau faţă de Ilan Shor, sau faţă de altcineva, aşteaptă soluţii. În momentul în care fostul primar de Orhei sau fosta administraţie publică din Bălţi nu au oferă soluţii, oamenii vor căuta în altă parte soluţiile acestea şi le vor căuta în personaje, inclusiv de genul Renato Usatîi. Pe de altă parte, mie mi se pare fenomen interesant şi, cum zicea şi domnul Bolea, până la urmă, dacă oamenii aceştia, aşa fiind ei, neciopliţi, cu reputaţie dubioasă, dacă vor reuşi să facă ceva în oraşele acelea, oraşele Orhei şi Bălţi nu vor avea decât de câştigat.”

Europa Liberă: De acord.

Vitalie Sprînceană: „Dacă vor face prost, probabil vom face pasul următor şi ne vom izbăvi cumva.”

Europa Liberă: Exact. Dar cum rămâne cu întrebările fundamentale pe a căror bază s-a constituit statul Republica Moldova? După ce s-a acreditat şi prin aceste alegeri pragmatismul, oare s-a dus în istorie setul de întrebări „limbă, alfabet, istorie, neam, identitate”? Un război transnistrean, Doamne fereşte, acum i-ar mobiliza? Sau dacă ar veni din Doneţk pârjolul, s-ar mobiliza oamenii să apere Republica Moldova pro-estică sau pro-vestică? Cum credeţi dumneavoastră?

Vladimir Bolea: „Ca să fiu sincer, eu cred că am avea acelaşi scenariu pe care îl are acum Ucraina. Nu cred că s-ar mobiliza nimeni să meargă să lupte. Să nu exagerăm şi să nu generalizăm, cu siguranţă vor fi persoane care vor merge, dar vorbim despre marea majoritate. Dacă în ’91 marea majoritate era la apel şi la primul strigăt se alinia în rând şi lua arma în mână, acum eu cred că marea majoritate nu va face acest lucru, acest gest. Tendinţa aceasta o vom urmări şi în rândul cadrelor militare, lipsa de dorinţă de a muri pentru miliardele care au fost furate.

La noi acum statalitatea este văzută într-o formă foarte bizară, este văzută şi reprezentată de nişte persoane milionari, miliardari, care fură în continuare din buget şi, într-un fel, reiese că aceşti militari sau acele persoane care vor fi înrolate să lupte pentru integritatea teritorială a Republicii Moldova mor ca să păzească confortul acestor persoane. Situaţia acestor oameni care trebuie să meargă să moară eventual, metaforic vorbind, nu se va schimba cu nimic în bine, după acel război. El trăieşte în mizerie până la război, merge la război, condiţiile de război le cunoaştem cu toţii, am văzut filme, după război vine, continuă aceeaşi viaţă mizerabilă pe care a avut-o.

Nimeni nu este pregătit să-şi dea viaţa pentru confortul material sau pentru păstrarea banilor altor persoane. Acest fenomen noi îl observăm acum în Ucraina, unde populaţia este complet antirăzboi. Chiar dacă vrea cineva să lupte pentru integritatea teritorială a ţării lor şi să-şi păstreze regiunile care sunt destul şi suficient de bogate, comparabil chiar cu toată Republica Moldova orice regiune dintre ele, dar populaţia nu vrea să meargă la război, oamenii fug. Noi vedem în fiecare regiune proteste antimobilizare. Eu cred că acelaşi scenariu va fi şi în Republica Moldova. Pentru că acolo lumea spune: „Nu vrem să luptăm pentru milioanele lui Poroşenko, Iaţeniuk şi alţii”. Aici lumea va spune: „Nu vrem să luptăm pentru milioanele lui Filat şi milioanele lui Plahotniuc’.”

Europa Liberă: Împreună cu milioanele, s-au îngropat şi problemele veşnice ale Moldovei, limbă, identitate, sau nu?

Vitalie Sprînceană: „Eu sper că s-au „fumat” deja. Eu chiar sper foarte mult că noi am depăşit orizontul acestor probleme care reprezentau, probabil, nişte probleme corecte la un anumit moment al dezvoltării Moldovei, dar care pe urmă s-au lăbărţat peste întreg discursul public şi au devenit un fel de shortcut, o scurtătură pentru toate. Deci, avem probleme economice, de aceea că nu vorbim limba română sau nu ştim că avem probleme de identitate. Sunt nişte dezbateri false, cred eu, care pe lângă faptul că nu pot fi soluţionate în niciun fel de sistem raţional, ele mai creează şi divizare.”

Europa Liberă: Am auzit că soluţia este să le lăsăm pe seama educaţiei şi ele de la sine se vor rezolva, dacă în manuale va scrie că limba e română, că e cu „î” sau „â”.

Vitalie Sprînceană: „Da. Să credităm poporul acesta cu mai multă încredere. Eu înţeleg că unii intelectuali de la Chişinău au probleme cu faptul că ţăranii de la Soroca sau Teleneşti nu vorbesc ca în DEX sau nu vorbesc ca în Academia de la Bucureşti. Dar aceleaşi mase rurale două sute şi ceva de ani au păstrat o limbă aproape intactă, în pofida unor valuri enorme de denaţionalizare, rusificare. Au păstrat o limbă intactă şi sunt sigur că o vor păstra şi mai încolo. Faptul că elitele noastre vor ca toţi să vorbească ca la Bucureşti e o altă problemă, e problema, mai degrabă, a elitelor. Elitele proiectează asupra întregii populaţii aceleaşi dileme pe care le au ei şi mi se par dilemele false, pentru că, dincolo de discuţiile acestea eterne şi fără sens, din seria comparăm portocalele şi caii.”

Europa Liberă: Nu, sens au, că multă lume are de treabă.

Vitalie Sprînceană: „Da. Există şi nişte patrioţi de profesie de ambele părţi, şi dintr-o parte, şi din alta. Elitele Moldovei, sper foarte mult, să fi depăşit şi ele orizontul acesta. Deşi, văzând discuţiile din jurul

Nu există un fel de: acesta e proiectul intelectualilor sau acesta e proiectul elitelor culturale din R. Moldova...

campaniei acestea electorale, totuşi sunt sceptic. Dincolo de discuţiile acestea, dacă ne uităm, 20 de ani, aşa-zişii intelectuali au vorbit despre limbă şi despre alfabet, şi despre identitate.

În acelaşi timp, dacă căutaţi alternativă, au propus elitele Moldovei un proiect de dezvoltare de alternativă pe care să-l comparăm cu ceva? Nu, nu au propus. Deci, nu există un fel de: acesta e proiectul intelectualilor sau acesta e proiectul elitelor culturale din Republica Moldova.

Un alt punct care mi se pare esenţial este că aşa cum este blocat, fiind în dezbaterile acestea identitare, elitele intelectuale nu au reuşit să constituie ca un fel de pol critic, un fel de câine rău care să vegheze ca puterea să-şi urmeze drumul. De exemplu, mă mir de tăcerea, dacă pot folosi cumva oximoronic, tăcerea aceasta răsunătoare dinspre mediul academic. Dinspre mediul academic e tăcere la ceea ce se întâmplă în sensul de dezbateri publice pe probleme economice, pe probleme sociale. Tot ce avem noi sunt discuţii despre fiinţă, esenţă, limbă.”

Europa Liberă: Da. Sau statul capturat nu deranjează deloc.

Vitalie Sprînceană: „Statul capturat, din nefericire pentru elitele noastre intelectuale, nu e nici măcar un termen sau o realitate pe care au descris-o ei primii, vine dintr-un raport al unor organizaţii internaţionale.”

Europa Liberă: Dacă el într-adevăr e capturat, ar trebui să deranjeze o secţie a Academiei de Ştiinţe. A propos, Nastratin de la ţară mi-a zis: faptul că nu mai sunt evrei la ţară, în sate, cum erau pe vremea sovietică este un indiciu. Şi doi, dumneavoastră spuneaţi de proiect de ţară, sunt multe modele. Unul dintre modele este Israelul. Oamenii sunt motivaţi să moară dacă trebuie, plătesc, din câte ştim noi, nu cu mare dragoste, dar impozitele le plătesc, pentru că înţeleg unde se duc aceste impozite. Deci, şi omul acesta cu care vorbeam, spunea: „Nu trebuie să inventăm roata, trebuie să luăm modelul acesta de ţară al Israelului adaptat la condiţiile Republicii Moldova şi scris foaie de parcurs pentru aşa ceva”. Sunteţi de acord?

Vitalie Sprânceană: „Eu sunt de acord cu implementarea coerentă a vreunui model. Deocamdată noi nu avem niciun fel de foaie de parcurs pe care să o parcurgem. Noi mergem aşa, e un fel de căruţă, care, de fapt, stă pe loc, dar o întoarcem ba la Est, ba la Vest, dar căruţa stă pe loc, doar oiştea se întoarce. Și noi întoarcem oiştea spre Est şi strigăm că mergem la Est.”

Europa Liberă: Dar concertul e frumos. Gălăgie este.

Vitalie Sprânceană: „Şi pe urmă o întoarcem spre Vest, ne facem că mânăm caii şi iarăşi strigăm că mergem la Vest, dar nu mergem nicăieri. Căruţa stă pe loc.”

Vladimir Bolea: „După 2009, de principiu, dacă să luăm ca modele de ţară, a fost băgat publicului larg modelul european, s-au început modificările acestea în plan legislativ, schimbat Codul Penal, Codul Civil, Codul Fiscal, structuri schimbate ale statului, dar noi mai mult am observat o opoziţie din partea mai ales a puterii în implementarea acestui model, o opoziţie majoră din partea puterii, din partea structurilor statului.

Noi, într-adevăr, suntem o căruţă, chiar aş exagera şi aş spune că suntem o căruţă fără roţi, suntem pur şi simplu o căruţă aruncată în iarbă şi schimbăm oiştea. Şi în momentul când în 2009 ni s-a spus: „Băi băieţi, trebuie de pus totuşi roţile alea, chiar din lemn, la căruţă, schimbăm direcţia, mergem spre Vest sau facem un stat european cu o procuratură care este Procuratură, un sistem judiciar care este sistem judiciar, cu o clasă politică transparentă, clară, onestă, toţi cu declaraţii de venit şi cu sisteme care verifică aceste declaraţii de venit”. Adică când s-a început să se introducă nişte sisteme foarte clare, transparente pe care le poate înţelege orice persoană, s-a început o opoziţie masivă. Şi dacă în 2009 toţi aplaudau şi spuneau: „Da, acesta va fi modelul nostru după care noi ne vom conduce şi aceasta vom implementa în Moldova”, în 2010 deja, eu cred, se trăgea frâna major.”

Europa Liberă: Deci, boicot şi sabotaj.

Vladimir Bolea: „Exact. Şi boicotul şi sabotajul erau anume din partea persoanelor care trebuiau să facă...”

Vitalie Sprânceană: „Vorbim despre impozite şi despre plata impozitelor. Majoritatea oamenilor, aceştia cărora noi le zicem oameni simpli, îşi plătesc regulat impozitele. Cei care nu-şi plătesc impozitele şi care fac evaziuni de milioane este puterea sau grupurile acestea de interese de pe lângă putere. Omul simpli îşi exercită cumva datoria civică într-un mod destul de corect.”

Europa Liberă: În virtutea unor obişnuinţe, inerţii, frica de Dumnezeu ş.a.m.d. Pe când aceştia care ştiu cum pot dribla justiţia şi fiscul sigur că sunt înarmaţi. Am ajuns într-un punct care deschide altă discuţie, pe care sunt convins că o vom continua. Mulțumesc tare mult.

Pe aceeași temă

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG