După 12 ani, în care a mers din victorie în victorie, președintele Turciei Recep Tayyip Erdogan și partidul său, s-a „poticnit” duminică de „băiatul acela simpatic” – cum se referea ironic Erdogan la liderul partidului kurd, Selahattin Demirtas. IG rezumă analiza semnată de expertul Europei Libere, Abbas Djavali.
Partidul pentru Justiție și Dezvoltare (AKP) al președintelui Recep Tayyip Erdogan a ratat în alegerile generale de duminică două ținte – ambele puse de fapt de Erdogan: majoritatea absolută pentru schimbarea constituției și implicit posibilitatea de a guverna singur.
AKP avea nevoie de 400 din cele 550 de locuri de deputați pentru a amenda constituția, scopul fiind de a se trece la o republică prezidențială, ceea ce i-ar fi dat lui Erdogan prerogative mult lărgite. Dar a câștigat numai 258 de mandate, așa că nu va putea nici măcar guverna singur.
Principalul partid de opoziție, Partidul Popular Republican a avut un rezultat onorabil, dar cele mai bune rezultate au fost înregistrate de două partide relativ mici, ambele cu programe naționaliste: Partidul Mișcării Naționale condus de Devlet Bahceli și Partidul Naționalist Kurd, condus de „băiatul acela simpatic”, de Selahattin Demirtas. Ambele au câștigat câte 80 de mandate și sunt acum în poziția de a decide componenta noii alianțe de guvernare.
Partidul lui Erdogan rămâne cea mai puternică forță din Parlament, dar nu este deloc clar ce partener de guvernare și-ar putea găsi. Premierul Ahmet Davutoglu a reamintit că Partidul Justiției și Dezvoltării nu va accepta nici un partid care ar putea amenința stabilitatea și pacea în țară. Declarație adresată mai degrabă partidului minorității kurde, care pare să fie în acest moment cel mai serios pretendent la poziția de partener de coaliție.
Succesul partidului kurd se explică în parte prin faptul că în ultimul an a reușit să iasă din nișa naționalistă pentru a aborda o serie de probleme de interes național. „Reprezentăm interesele kurzilor, dar și ale turcilor”, a repetat Demirtas în cursul campaniei electorale. Iar această strategie a fost, se pare, sprijinită de liderul aripii armate a mișcării kurde, PKK. Abdullah Ocalan, care se află în închisoare, a acceptat un acord de încetare a luptelor și a început negocieri cu guvernul de la Annkara, ceea ce ar putea pune capăt unei confruntări sângeroase de peste 35 de ani.
