Linkuri accesibilitate

O discuție cu analistul Iulian Chifu pe tema deciziei Kievului de a suspenda acordul legat de tranzitul militarilor ruși prin Ucraina spre regiunea transnistreană.

Rada de la Kiev a aprobat anularea a cinci acorduri de securitate cruciale cu Moscova, inclusiv unul care permitea rușilor să transporte personal militar spre regiunea transnistreană, în sprijinul operațiunii de menținere a păcii. După părerea analistului român Iulian Chifu, ex-consilier în probleme de securitate al preşedintelui român Traian Băsescu, Chişinăul capătă astfel o pârghie importantă în căutarea soluţiilor pentru Transnistria.

Europa Liberă: Aţi vorbit într-un comentariu despre suspendarea, de către Kiev, a acordurilor militare ruso-ucrainene, inclusiv a celui ce se referea şa tranzitul trupelor şi echipamentelor militare către regiunea transnistreană, ca despre o oportunitate pentru Republica Moldova, dacă e administrată cu atenţie pentru a nu declanşa vreo reacţie de reaprindere a conflictului. Acesta este totuşi un scop. Dacă vorbim însă de metode, cum ar trebui să fie gestionată această nouă situaţie de către Chişinău?

Iulian Chifu în studioul Europei Libere la Chișinău

Iulian Chifu în studioul Europei Libere la Chișinău

Iulian Chifu: „Aţi remarcat foarte exact că e nevoie de o formulă extrem de echilibrată. Cred că vorbim aici despre capacitatea Chişinăului, în primul rând, de a avea un guvern majoritar, cu o majoritate în Parlament, care să poată aduna, alături de această majoritate care să susţină guvernul, şi alte forţe politice capabile să susţină un proiect şi un program al Chişinăului de angajare a regiunii separatiste. Acest lucru este absolut obligatoriu, în caz contrar vor exista fracturi în interiorul puterii de la Chişinău şi acest lucru nu poate ajuta în nici un caz negocierea. Mai ales dacă ar transforma în orice moment acest tip de dialog în rivalităţi interne şi în chestiuni de politică internă. Deci, acesta este un prim avertisment.

În al doilea rând, vorbim despre o strategie integrată de abordare a regiunii separatiste pe care Chişinăul trebuie să o aibă: ce doreşte să obţină, care sunt paşii, în cât timp, cum vede posibilă angajarea unui dialog de această natură cu Federaţia Rusă care este un actor extrem de dificil în asemenea tipuri de negocieri, care este în egală măsură în situaţia în care este extrem de nervoasă ca urmare a conflictului armat din estul Ucrainei, a sancţiunilor, şi a negocierilor pe multiple planuri pe care le are cu deferiţi alţi actori occidentali? Toate acestea fac ca Moscova să aibă o apetenţă redusă de negociere cu Chişinăul şi să prefere abordări clasice de diplomaţie în forţă, de constrângere a partenerilor.

De aceea cred că paşii care trebuie urmaţi sunt cei care ţin de consolidarea puterii de la Chişinău, de elaborarea şi adoptarea unei strategii de angajare a regiunii separatiste, de angajare în acelaşi timp a unui dialog cu Kievul şi, în final, de includere în acest tip de eşafodaj şi a tipului de negociere cu Moscova, pentru a putea să faci paşi înainte pe linia aceasta a reintegrării. Nu trebuie de uitat, de asemenea, că reintegrarea nu este contrapusă integrării europene, ci, din contra, exact această integrare europeană este cea care dă instrumentele pentru negocierea cu regiunea separatistă. Şi nu trebuie uitat că un asemenea proces nu se întâmplă peste noapte, nu se întâmplă într-un timp stabilit. Deci, orice formulă în care mă angajez pe un an înainte sau pe un termen fix îmi poate dăuna.

Cam astea ar fi elementele pe care le-aş putea eu spune despre cum ar trebui făcută abordarea.

Evident, că multe din aceste elemente ar trebui să nu fie publice şi să intre în strategia pe care ar elabora-o autorităţile legitime din Chişinău în angajarea pe multiple planuri a temei separatismului transnistrean.”

Europa Liberă: Dar trataţi zborurile prin Chişinău ca pe „o singură formulă” rămasă Moscovei pentru schimbul de trupe şi echipamente militare cu regiunea transnistreană.Generali ruşi au insinuat deja că ar mai exista opţiunea de a folosi aeroportul din Tiraspol. Ar mai fi şi opţiunea ocolului prin România. Astea sunt opţiuni de luat în calcul?

Iulian Chifu: „Le-am luat evident în calcul şi pe acestea. Dar gândiţi-vă că orice tip de survol a Ucrainei intră în aceleaşi condiţii: cum ar putea ea să accepte un survol al teritoriului său naţional cu armamente către Tiraspol, către un aeroport care nu este autorizat şi care nu înseamnă acordul autorităţilor legitime ale Republicii Moldova? Şi e valabil şi din punctul de vedere al României: cum să faci survolul României, cum să intri în regiunea separatistă, dacă nu traversezi spaţiul aerian al Republicii Moldova. Deci, din nou îţi trebuie autorizaţia autorităţilor legitime de la Chişinău în oricare dintre aceste cazuri. O absenţă a acestei autorizaţii însemnând o forţare şi ridicarea unor semne de întrebare pe oriunde ar încerca să meargă un asemenea avion.”

Europa Liberă: Întrebarea care probabil va exista inevitabil la un moment dat în dezbaterea publică: trebuie sau nu să permită Republica Moldova folosirea teritoriului său naţional, a spaţiului său aerian de către militarii ruşi. Simplu spus ar suna în felul următor: de ce armata care e o ameninţare pentru securitatea Republicii Moldova ar folosi teritoriul statului ameninţat?

Iulian Chifu: „Evident că este o întrebare legitimă, dar cred că deja intrăm în subtilităţile unei tactici de abordare a acestei perspective de negociere cu Federaţia Rusă.

Depinde de Chişinău în ce măsură şi cum vede soluţia retragerii trupelor din regiunea separatistă, cum vede formula de înlocuire a acelei structuri militare, care pe hârtie, formal este menită să asigure pacificarea, cu alte formule care să fie mult mai simple şi mai acceptabile, precum o misiune de poliţie europeană, precum alte variante care să liniştească pe de o parte autorităţile separatiste, pe de altă parte să aibă acceptul celor care ar urma să fie implicaţi şi, în fine, să reprezinte şi acordul Federaţiei Ruse?

E o abordare complexă în care nu aş vrea să intru, pentru că nu am putea să facem acum planificarea unui asemenea tip de planificări. Dar putem să ne imaginăm cam cum ar putea să apară şi depinde de deprinderile, de forţa şi de calitatea diplomaţiei de la Chişinău, de sprijinul pe care îl primeşte de la partenerii europeni dacă un asemenea pas poate fi făcut şi de subtilităţileşi nuanţele de rigoare.”

Europa Liberă: Toată povestea aceasta legată de gestiunea Aeroportului din Chişinău, cedată unei companii se pare ruse până la urmă, deşi nu este absolut clar ce companie anume, cum ar putea influenţa acest proces?

Iulian Chifu: „Aici sunt două elemente clare. Pe de o parte, indiferent cui ar aparţine, aeroportul trebuie să se supună legislaţiei R. Moldova, iar componenta de punct de frontieră, de zonă de securitate, intrarea în R. Moldova e asigurată de autorităţile de la Chişinău, indiferent de cine administrează partea comercială a aeroportului.

Pe de altă parte, ţine de autorităţile de la Chişinău să se uite cu atenţie pe modul în care s-a realizat acea privatizare. Au existat nişte semne de întrebare de natură juridică, am înţeles la un moment dat chiar un atac la Curtea Constituţională… pe această dimensiune lucrurile pot fi gândite din nou şi o decizie luată. Dar nu sunt lucruri care sunt neapărat dependente unul de celălalt, proprietatea asupra aeroportului şi asigurarea frontierei pe care o reprezintă aeroportul internaţional din Chişinău.”

Europa Liberă: Revenind punctual la decizia Kievului de a suspenda acordul legat de tranzitul prin Ucraina spre regiunea transnistreană, aveţi vreo temere ca tocmai potenţialul exploziv al acestei decizii ar putea să se activeze în primul rând?

Iulian Chifu: „N u poate să existe potenţial exploziv în măsura în care nu există mişcări bruşte, sau, ştiu eu, reacţii violente sau necugetate din partea Chişinăului. Cred că aici ţine de capacitatea de negociere şi susţinere politică pentru planul pe care Chişinăul şi-l face pentru a aborda această temă. E un moment delicat şi el reclamă o gândire foarte atentă a paşilor următori. Dar, în măsura în care este o ameninţare şi o presiune asupra Chişinăului, cred eu că este şi o oportunitate de abordare de pe alte poziţii a formatului de negociere, inclusiv cu Moscova. ”

XS
SM
MD
LG