Linkuri accesibilitate

„E o confuzie intenționată între decorația din epoca Ecaterinei a II-a și ceea ce avem astăzi"


Un interviu cu istoricul Vlad Mischevca.

Panglica Sfântului Gheorghe este asociată celui de-al Doilea Război Mondial, dar istoria ei este ceva mai lungă şi mai complicată şi despre ea a stat de vorbă Tamara Grejdeanu cu istoricul Vlad Mischevca.

Vlad Mischevca: „Trebuie să consemnăm de la bun început că are loc o confuzie, o confuzie intenționată, între decorația Sfântului Gheorghe - decorație țaristă din epoca Ecaterinei a II-a - și ceea ce avem astăzi în stradă, în mai multe republici ale CSI-ului, unde se promovează și se propagă panglica oranj-negru dungată, care se consideră că este panglica Sfântului Gheorghe.

Sfântul Gheorghe cu adevărat a fost și este un sfânt foarte venerat pe întreaga planetă la creștini, dar nu găsim la acest sfânt o asemenea cromatică, simbolistică, pe parcursul Evului Mediu.

În privința panglicii Sfântul Gheorghe, care este astăzi promovată, ea își are sorgintea, și este promovată din 2005, de o agenție de presă din Moscova, și pe parcursul a zece ani a avut un rebranding extraordinar.

Pe când, până la acea dată, cromatica oranj-negru nu avea conotația decât mai mult cu Primul Război Mondial; legată de participarea Rusiei în Primul Război Mondial, din 1914-1918, când această decorație a fost foarte venerată și foarte bine primită de către soldații, marinarii și chiar ofițerii, inclusiv ai armatei țariste. Dar, după revoluția cea bolșevică din 1917, toate decorațiile țariste au fost anulate, lichidate.

Abia în mai 1942, unor regimente li s-a conferit titlul de gardă. Ulterior, această panglică era chiar afișată și pe drapelele de luptă, fiind o dovadă a destoiniciei acestor unități. Mai tîrziu, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, vedem că această panglică, această cromatică, care era numită Panglica de Gardă, este utilizată de ordinul Slava, ordinul cu care se decorau soldații, instituit de către Stalin la 8 noiembrie 1943.”

Europa Liberă: Tocmai din acest motiv această panglică este numită simbol al patriotismului, al eroismului?

Vlad Mischevca: „Îl numesc așa deoarece pe Ordinul Slava, Ordinul Pobeda, Medalia instituită după victoria asupra Germaniei, sunt aceste culori, care sunt culorile preluate într-un fel de la Ordinul Sfântului Gheorghe, cel țarist.

Însă Ordinul Sfântului Gheorghe îl purtau în cel de-al Doilea Război Mondial toți cei care luptau cu Armata Roșie, adică de partea cealaltă a frontului. Pe când Stalin și ocoliții lui au instituit altceva, dar au substituit cromatica, mai exact denumirea.

În anul 1992, Federația Rusă restabilește Ordinul Sfântului Gheorghe și Crucea Sfântului Gheorghe. Și apoi, în 2005, se promovează pe larg, în mass-media și de către ONG-urile afiliate Kremlinului, Panglica Sfântului Gheorghe cu denumirea Sfântului Gheorghe și nicidecum Panglica Gărzii.”

Europa Liberă: Din punctul dumneavoastră de vedere, este întâmplătoare această reînviere a acestei panglici?

Vlad Mischevca: „Este stabilit deja de către heraldiști și Comisia Națională de Heraldică din Moldova și, în general, de Heraldica Internațională; sunt lucruri știute. Un simbol este preluat, i se acordă o altă conotație, politică evident, de propagandă, ideologică, și se promovează în rândurile mass-media, în rândurile populației.

Noi vedem că pe parcursul a zece, din an în an, tot mai mult și mai mult se dorește să se arate că victoria în cel de-al Doilea Război Mondial ar aparține în fond și numai Uniunii Sovietice. Însă, cei care promovează acest simbol își dau bine seama, că drapelul roșu, cu care a luptat Armata roșie și armata sovietică după 1943, nu mai are priză la public, deci este pătat în sângele multor crime ale bolșevismului și ale stalinismului, în general ale comunismului.

Și atunci se încearcă să se găsească alt simbol, cu alte rădăcini, însă rădăcinile ordinului soldățesc și cel al ofițerilor Sfântului Gheorghe îl găsim în epoca Ecaterinei, apoi la Alexandru I, și nu mai avem noi veteranii acestor războaie ruso-turce din secolul XIX vii. Astăzi avem deja altă semnificaţie a acestei panglici, care, în mod regretabil, se promovează cu numele Sfântului Gheorghe.”

Europa Liberă: Şi dacă ar fi să tragem o linie, ce însemna în trecut şi ce semnifică acum această panglică?

Vlad Mischevca: „Este vorba de un simbol, însă trecutul acestui simbol nu are nimic comun cu trecutul ţării noastre. Vă spun, dacă ar fi în viaţă vreun veteran al războiului ruso-turc din 1769, poate l-am venera, însă în cazul în care e vorba de al Doilea Război Mondial, un au luptat atât pe un front cât şi pe alt front, au fost decoraţi cu această decoraţie a Sfântului Gheorghe, care era în cadrul armatei germane, dar de partea cealaltă nu era o decoraţie a Sfântului Gheorghe. În cadrul armatei lui Stalin existau alte decoraţii, care aveau tot aceeaşi cromatică.”

Europa Liberă: Iată în contextul războiului din Ucraina şi ceea ce se întâmplă pe plan regional, ce conotaţii trezeşte această panglică?

Vlad Mischevca: „Tocmai acest lucru şi este foarte supărător şi foarte trist, că în Ucraina această panglică are o conotaţie chiar criminală. În Ucraina, simbolul Zilei Victoriei este macul roşu. Separatiştii pro-ruşi îşi manifestă toate acţiunile şi activităţile lor fluturând această panglică bicoloră, oranj-negru. Chiar să nu cunoaştem bine politica, noi vedem doar imaginea, şi atunci imaginea vorbeşte de la sine, cine şi cu ce drapele iese în luptă.”

XS
SM
MD
LG