Linkuri accesibilitate

Cu toţii stresaţi că zăngănitul cătuşelor s-a transformat în imn naţional.

În sfârşit, Elena Udrea părea să-şi fi găsit pacea, după încercarea semieşuată de a reforma estetic penitenciarul Rahova. N-a fost să fie: a fost transferată acum la Închisoarea de la Târgşor de unde trimite strigăte de disperare. N-ar trebui să fie prea nemulţumită totuşi pentru că penitenciarul unde va aştepta începerea procesului este descris de fostele tovarăşe de shopping la Paris drept un fel de Monte Carlo al sistemului penitenciar. Alina Bica, ea însăşi o deţinută mofturoasă, a avut vorbe de apreciere. Cum altfel? Penitenciarul are mobilier modern, sală de sport şi o bibliotecă pe care n-ar face bine s-o ignore întrucât a fost pusă în ordine, pare-se, de străbunica infractoarelor cu mânecuţe din România: Ioana Maria Vlas. Aşadar, un templu dedicat marilor preotese ale corupţiei naţionale. Aici nu e nimic de reformat, ci doar de adorat. S-ar zice că s-a întors la origini, la zeiţa-mamă. Cu toate acestea a transmis pe toate căile că este supusă unei încercări de umilinţă şi distrugere. „E o încercare de suprimare intelectuală şi emoţională", spune ea. Vocea îi e dublată de a apărătorului ei, Traian Băsescu, gureş şi el, cât toată familia sa de interese.

Fostul preşedinte pare să-şi fi pierdut uzul raţiunii în încercarea de a-i prezenta drept nişte monştri grabnic vărsători de sânge nevinovat pe cei pe care i-a crescut până mai ieri la sân. Se miră că aceştia muşcă mâinile celor care i-au mângâiat pe cap, i-au înfometat să aibă apetit monstruos şi i-au învăţat să facă aport prin şeptelul politicii. Inspecţia judiciară are multe declaraţii de descâlcit, întrucât fostul preşedinte vrea să demonstreze că pentru el nici principiile şi nici limbajul nu au limite, mai ales inferioare. Îşi trăieşte postumitatea, promiţând să apere fiecare secundă a celor zece ani de mandat, deşi nu e convins de corectitudinea şi oportunitatea unor decizii care abia azi au început să dea roade. Cumva speră prin desele apariţii să menţină în subconştientul colectiv impresia că este, în continuare, preşedinte, stăpân pe butoane, că mai are încă pâinea şi cuţitul la el. Vrea să fie substitutul actualului preşedinte căruia-i reproşează absenţa din deciziile formaţiunii care l-a impus la putere. Şi-a lăsat, cum ar veni, oamenii de izbelişte, să facă ce-i taie capul. Este explicaţia fostului preşedinte pentru noua dezordine politică. Cu alte cuvinte, Traian Băsescu l-ar vrea mai activ, mai implicat în politică, să dea tonul în partid, să strângă cotizaţiile de la membri, simpatizanţi sau de la beneficiarii politicii de partid şi de stat. Să-i ţină la respect. Să facă şi el echilibristică pe muchia Constituţiei, să facă mormane din capetele boierilor trădători, să prezideze şedinţele de partid, că d-aia e preşedinte. Fostul preşedinte trăieşte sentimentele conflictuale ale unui tată care e tot mai convins că urmaşul său e o greşeală genetică. Oferă gratuit sfaturi nonstop, să injecteze nişte steroizi într-o instituţie unde nici cucuvelele nu mai cântă.

Sevrajul după funcţia şi femeia supremă l-a făcut pe Traian Băsescu frate cu marii dezlănţuiţi ai istoriei recente: peste tot vede conspiraţii, agenţi secreţi, combinaţii, trădări, adică este bântuit ca un erou shakespearian de stafiile propriilor victime. Justiţia are prea multă putere, se plângea el, referindu-se la judecători şi, în special, la procuratură. „Arestează şi batjocoresc din interese care le aparţin (...). Liderii justiţiei latră şi ar trebui să se uite în ograda lor”, susţine el agitând dosare. Aşadar acele instituţii care au stat mereu pe blazonul preşedinţiei, alibiul permanent al decimării adversarilor politici pe vreme când Traian Băsescu era regina circului politic, au devenit acum nocive pentru democraţie. Un semn al tiraniei. Are el informaţii care dovedesc interesele obscure şi personale ale capilor justiţiei să extermine flora şi fauna politicienilor din anturajul fostului preşedinte. Nu degeaba spune că e normal să fie urmat îndeaproape de agenţii Serviciului de Protecţie şi Pază. „Nu poţi să laşi un fost preşedinte care ştie câte ştie să umble nesupravegheat", explică el. A devenit evident acum că vechea glumă cu dosarele luate în grabă la plecarea de la palat s-ar putea să aibă un sâmbure de adevăr şi că SPP încearcă să-l apere de propriul trecut. Poate că ar trebui să vină şi în emisiunile în direct, să-l tragă de mânecă.

Turbarea care-l apucă pe Traian Băsescu, şi azi, la ore de maximă audienţă, l-a făcut frate siamez cu Şerban Nicolae, fost om de casă al lui Ion Iliescu, senator şi membru al comisiei juridice. Acesta a reuşit să determine comisia să adopte o prevedere care elimină cătuşele în cazurile arestaţilor preventiv care nu au comis acte de violenţă. Este un triumf al democraţiei, spune el. Iar un fost încătuşat celebru, Adrian Năstase, care a devenit (după ce a subminat cu editorialele şi cărţile sale sistemul penitenciar din interior), expert în domeniul lanţurilor, invocă practica europeană şi ironia sorţii atunci când comentează cazul lui Ion Ochi, alt parlamentar PSD care a fost scăpat de închisoarea preventivă şi de cătuşe. A fost scăpat de cătuşe la chiar o săptămână după ce liderii politici s-au pozat la Cotroceni la finalul unor discuţii referitoare, printre altele, şi la simplificarea ridicării imunităţii parlamentare. Preşedintele spunea că partidele au dat dovadă de înţelegere mai ales că acesta procedură se afla printre recomandările europene referitoare la anticorupţie publicate chiar în acele zile.

Devine tot mai clar ce au înţeles parlamentarii din recomandările europene şi, implicit, din discuţiile de la Cotroceni. Salvarea camarazilor de îmbrăţişarea sufocantă a justiţiei a devenit o rutină. Şi, în mod ironic, soluţia adoptată de comisia juridică nu diferă de recomandarea prezidenţială de a nu mai transforma justiţia în spectacol mediatic. Sunt cu toţii stresaţi că zăngănitul cătuşelor s-a transformat în imn naţional. Însă chiar şi-aşa, oranjul închisorilor, cătuşele şi zăbrelele fac rating. Monica Macovei, una dintre artizanele dosarelor lui Adrian Năstase şi ale altor clone ale acestuia, fostă protejată şi actuală ţintă în mişcare a lui Traian Băsescu, a găsit o soluţie: Dacă nu le plac cătuşele, putem folosi eşarfe de mătase. Cu alte cuvinte, nu muşcătura de oţel a cătuşelor este problema, ci simbolistica lor. Pentru imaginarul colectiv este important să-i vezi pe demnitarii corupţi cu fruntea în ţărână. Este pilda biblică a umilinţei, a deşertăciunii celor trecătoare, modernizată şi localizată într-o Românie babelică.

Mulţi spun că activismul social al recent-pensionatului preşedinte are legătură cu propriile dosare pe care procurorii ar fi început să le răsfoiască ridicând perdele de praf. Că nu-l sperie doar spectacolul umilirii publice a apropiaţilor săi şi că nu vrea să se transforme în victimă a propriilor reforme pe care cei care sunt acum la butoane nu le pot controla. Totul s-ar explica prin pactul secret dintre Victor Ponta şi Klaus Iohannis pe care-l numeşte sarcastic „preşedintele absent” sau premierul de la Grivco. Cei doi s-ar fi înţeles să mimeze doar separarea puterilor şi intereselor în stat, ei făcând parte din aceeaşi grupare de interese, cea a marelui combinator securist Dan Voiculescu. Fostul preşedinte se face că uită nu doar de vizitele făcute de el însuşi la Grivco, în preambulul alegerilor din 2004, ci şi de acordul secret de coabitare cu Victor Ponta, pact de neagresiune încheiat în 2012, după eşecul încercării de înlăturare a lui Traian Băsescu, cel care sacrifică acum regina sperând să obţină un avantaj strategic. Deocamdată îşi pune mari speranţe în aşii din mânecă: dosarele rătăcite prin mapele şi calculatorul său după plecarea de la Cotroceni. Însă instituţiile pe care le-a moşit par hotărâte să scape de balastul genetic. Dacă şi-a imaginat că a încheiat şi cu ele un pact de coabitare, s-a înşelat.

Un alt nostalgic al acestui pact este însuşi Victor Ponta care a celebrat trei ani de la căderea guvernului Ungureanu. A fost un spectacol de lumini şi umbre, cu discursuri desprinse din Cursul scurt de istorie pesedistă şi filme propagandistice despre duşmanul de clasă Traian Băsescu. Mai mult de-atât, pe un ecran imens au fost afişate numele celor 235 de parlamentari care au votat moţiunea de cenzură, să se vadă că nu a fost doar o manevră criptocomunistă. Însă foştii aliaţi de-atunci, PNL, mulţi dintre ei semnatari ai moţiunii, i-au întors spatele susţinând că e o încercare lamentabilă de a-i prinde la butonieră pe liberali invocând un moment istoric ale cărui ecouri revoluţionare s-au stins demult. Trebuie să se mulţumească azi doar cu aripa veştedă „a liberalului roşu Călin Popescu Tăriceanu”, cum îl numeşte preşedinta PNL, Alina Gorghiu. Adevărul este că Răzvan Ungureanu era în 2012 umbra lui Traian Băsescu. S-a pus ulterior în fruntea unui partid de maxi-taxi promiţând să ne redea ţara, dar nu şi-a putut păstra nici sediile. A revenit apoi pe intrarea actorilor, cu aceleaşi ambiţii probabil în PNL şi în alaiul noului preşedinte. E firesc, aşadar, ca Victor Ponta să arate către PNL şi Cotroceni spunând că au bătut palma cu fostul preşedinte. Că au încheiat un pact de neagresiune pentru că sunt creaţia acestuia. Că acesta conduce prin procura dată lui Klaus Iohannis şi escortei politice a acestuia. Tocmai de aceea, spune el, adevăratul USL este alianţa dintre grupusculul lui Popescu Tăriceanu care nu se poate smulge din faza de proiect şi PSD.

Din bilanţul lui Victor Ponta au lipsit însă multele lanţuri care zăngănesc prin partid şi prin propria familie. Socrul său este cercetat pentru retrocedări ilegale, alt ginere întreprinzător este plimbat prin ţară ca ursul în cătuşe, să arate unde şi-a îngropat borcanele cu miere europeană. Nici cumnata acestuia, soţia premierului, nu se simte prea bine. Tocmai de aceea unii sunt de părere că bilanţul premierului a fost optimist şi că speră la multe de la alegerile de anul viitor. Dacă e aşa, spun alţii, nu e de mirare că a apărut cu un ecuson la piept pe care scria „Trei ani”. E foarte optimist: ar fi putut scrie „Patru-cinci ani”, cam cât trebuia să facă mentorul său Adrian Năstase dacă nu se punea pe fabricat cărţi sau chiar „Zece ani” cât a primit principalul său director de imagine, directorul trustului media „Intact”.

XS
SM
MD
LG