Linkuri accesibilitate

Debalțevo: pe frontul de Est nimic nou


De peste o săptămână, oamenii din Debalțevo trăiesc fără lumină electrică, apă și conexiune telefonică. Magazinele alimentare sunt închise, și nu doar din cauza împușcăturilor.

În timp ce politicienii încearcă să se înțeleagă între ei, luptele continuă în Donbas. Zi de zi, civilii încearcă să supraviețuiască sub focurile de artilerie. Un reportaj realizat de corespondenta Current Time TV Zinaida Burskaia despre situația din orașul Debalțevo.

În orașul Debalțevo, focurile nu contenesc. În fiecare zi, sunt tot mai multe distrugeri și tot mai mulți morți. De peste o săptămână, oamenii din Debalțevo trăiesc fără lumină electrică, apă și conexiune telefonică. Magazinele alimentare sunt închise, și nu doar din cauza împușcăturilor. Toate produsele au fost cumpărate și să aduci ceva proaspăt nu este cu putință.

„Zi și noapte: bah și bah!”, se plânge corespondentei Current Times o localnică. „Zilnic, cineva moare! Cine luptă aici, noi?! Aici sunt doar oameni pașnici, mai mult nu e nimeni!”

„Astăzi, de exemplu, au murit câteva familii”, adaugă vecinul ei.

„Ard case”, continuă să se plângă femeia.

La Debalţevo, 3 februarie 2015

La Debalţevo, 3 februarie 2015

Localnicii care n-au putut pleca trăiesc în subsoluri și în apartamente pe jumătate distruse, unde temperatura aerului nu se ridică mai sus de patru grade. Oamenii topesc zăpada ca să aibă apă. Sub sunetele duelului militar, ei taie copacii prăbușiți de la explozii, ca să aibă lemne pentru foc.

Nimeni nu știe câți oameni au rămas la Debalțevo. Mulți și-au părărsit casele. Voluntarii din Harkov și Kramatorsk, alături de lucrătorii serviciului de urgență ajută oamenii să plece. Dar locuitorii satului Cernuhino, care se află cu câțiva kilometri mai aproape de linia frontului, nu au avut această șansă. Unica persoană care ajută oamenii să plece din Cernuhino este un localnic, Vadim Victorovski. De două zile, el se ocupă numai cu evacuarea localnicilor.

„Toți stăteau acasă, lumea credea că se va termina curând, însă luptele devin tot mai aprige pe zi ce trece. Deja durează de două săptămâni”, spune una dintre refugiatele din Cernuhino. „A început războiul – ieșire n-avem. Magazinele sunt închise, benzină n-aduc.”

Vitea cu fratele și sora lui refuză să meargă mai departe, până ce Vadim n-o va lua din Cernuhino pe mama lor. Iar împușcăturile se aud chiar după colț.

XS
SM
MD
LG