Primele șase luni din anul 2015 președinția Uniunii Europene va fi deținută de Letonia. Scaunul revine uneia dintre cele 28 de țări-membre ale UE prin rotația la fiecare jumătate de an, care poate fi considerată un ritual ce subliniază unitatea și egalitatea dintre statele europene. Totuși, alături de semnificația simbolică, această rotație are și un aspect politic. Iar Letonia, în următoarea jumătate de an, va confirma acest lucru. Cel puțin, așa cred mulți oameni din această țară, printre care și jurnalistul și politologul leton Alex Grigorievs.
Printre sarcinile principale care îi revin Letoniei pe parcursul președinției sale în UE este organizarea summit-ului Parteneriatului Estic la Riga, coordonarea raporturilor țărilor UE cu Rusia și consolidarea relațiilor Uniunii Europene cu statele Asiei Centrale.
Într-un interviu pentru serviciul rusesc al Europei Libere, jurnalistul și politologul leton Alex Grigorievs, fostul director de programe al Institutului Naţional Democratic, a spus că nu așteaptă progrese mari în dosare importante în timpul preşedinţiei țării sale în UE.
Alex Grigorievs: „Ceea ce vrea Letonia e să satisfacă așteptările în legătură cu președinția sa în UE. Nu are sarcina să aibă rezultate grandioase. Cel puțin, eu nu am auzit o astfel de retorică.
Preşedinţia UE poate fi folosită, desigur, pentru a „arăta” anumite realizări, pentru a scoate în evidenţă tezaurul cultural al țării. De exemplu, însuşi sediul președinției se află în Biblioteca Națională, construită recent. Această clădire este proiectată de vestitul arhitect american de origine letonă Gunnar Birkerts. Proiectul este cadoul său, făcut Letoniei. Însă, în următoarea jumătate de an, guvernul leton va avea atâtea priorități, încât e greu să-ți imaginezi că va acorda egală atenție fiecăreia din ele. Și asta chiar dacă nu se va întâmpla nimic extraordinar. E foarte greu să planifici ceva în circumstanțele actuale. După cum vedem, în ultimul an, prioritățile s-au schimbat foarte mult”.
Europa Liberă: Italia, predecesoarea Letoniei la președinția UE, a fost acuzată că era prea moale în raport cu politica agresivă a Kremlinului în Ucraina, că încerca să facă o reconciliere cu Moscova. În timpul președinției Letoniei în UE totul va fi invers? Totuși, Letonia e o țară mică, în ce măsură ea va putea influența procesul decizional la Bruxelles?
Alex Grigorievs: „Eu nu cred că vor avea loc schimbări bruște. Da, desigur, Parteneriatul Estic este una dintre prioritățile Letoniei și prin activitatea organizațiilor neguvernamentale va înviora un pic vectorul estic. Dar eu nu aștept de la Letonia niște victorii importante și nici nu cred că guvernarea va lua niște decizii neașteptate. În ceea ce privește președinția Uniunii Europene, continuitatea este foarte importantă. Deja acum, la Riga au loc discuții în formatul troicii – Italia, Letonia și Luxemburg, adică predecesorul și urmașul la conducerea UE. Desigur, faptul că Letonia este o țară din Europa de Est își va lăsa amprenta asupra președinției sale. Cel puțin, așa cred eu”.
Europa Liberă: Dar ce procese politice au loc în Letonia? În 2014, au avut loc alegerile parlamentare, criza ucraineană a avut vreun impact asupra rezultatelor și asupra a ceea ce se întâmplă în țară?
Alex Grigorievs: „A avut, dar unul multidirecțional. Pe de o parte, Partidul Armonie, al primarului din Riga, Nils Ušakovs, care uneori este numit pro-rus, a rămas cel mai mare partid parlamentar, chiar dacă a pierdut câteva locuri de deputați. Pe de altă parte, în Seim au ajuns două partide noi: „Din inimă pentru Letonia” și „Asociația letonă a regiunilor”. Acum, nu e foarte clar cine stă în spatele lor. Se speculează că cel puțin unul dintre ele are legături cu Moscova.
În același timp, coaliția de guvernare practic nu s-a schimbat, ea este alcătuită din partidul de centru-dreapta Unitate, în frunte cu premierul Laimdota Straujuma, naționaliști, și „Uniunea verzilor și fermierilor”. Stilul premierului, dar și al întregii coaliții, este: „să facem totul cu încetul, fără mișcări bruște, nu cumva să facem mai rău”. Ei încearcă să conducă fără a face schimbări pripite, motiv pentru care opoziția îi acuză de „imobilism”. În aceste condiții, nu cred că ne putem aștepta la schimbări drastice în cursul președinției noastre de jumătate de an în Uniunea Europeană”.
