Linkuri accesibilitate

Vasile Botnaru în dialog cu Daniela Terzi-Barbăroșie și Vladimir Bolea

La pomul lăudat să nu te duci cu sacul, spune proverbul, avertizându-ne să nu ne luăm după aparențe, adică să nu căutăm blazon de noblețe pe izmenele de cânepă, cum zicea bunica mea, Ștefănia, de la care am învățat ce înseamnă omul parvenit. Desigur, bunica folosea adjectivul pitoresc „fudul” care, odată atribuit cuiva, pecetluia tot neamul. Pentru că trufia, zicea bunica, face parte din păcatele fundamentale. Așadar, astăzi vom încerca să ne lămurim care este deosebirea dintre izmenele de in și pijamalele de mătase.

Așadar, în studioul de la Chișinău al Europei Libere se află psihologul Daniela Terzi-Barbăroșie și omul de afaceri Vladimir Bolea.

Vasile Botnaru

Vasile Botnaru

Europa Liberă: Întrebarea mea sună în felul următor: este oare etic, moral, corect să fii bogat într-o ţară săracă? Toţi străinii când vin cad pe spate de la maşinile pe care le văd în stradă, ceea ce sare în ochi. Acum eu îi înţeleg şi pe oamenii aceştia care au adunat nişte bani, domʾle, trebuie să facă ceva cu ei. La cazinou să meargă e păcat, să practice alte vicii, la fel, şi atunci apar şi ei cum pot, cu porţi din metal forjat, cu acoperişuri deosebite. Dar aceasta enervează. Unii chiar spun că îi împinge pe oameni să pună mâna pe furci. Aceasta este preocuparea mea, dacă se poate găsi o soluţie de mijloc, astfel încât şi oamenii cu bani să se simtă cumva ţinuţi la locul care li se cuvine, pornind de la premisa că ei câştigă mult, plătesc, să zicem, taxe multe, dar trebuie să meargă pe aceleaşi trotuare cu borţi, deşi au plătit înzecit faţă de omul de rând. Domnule Bolea, dumneavoastră ce părere aveţi?

Vladimir Bolea: „Eu sunt de părerea că să fii bogat este perfect etic. Nu e nicio problemă în a fi bogat, în a trăi frumos, în a-ţi cheltui banii. Nu este etic să nu plăteşti impozite, să nu-ţi achiţi taxele pentru stat. Şi atunci când mergi pe acele străzi cu găuri, cu un Porsche Cayenne, să îţi dai seama că aceste drumuri sunt în starea în care sunt şi pentru că tu nu ai plătit impozitele. În rest nu văd nicio problemă că sunt oameni foarte bogaţi, că au bogăţie, că îşi manifestă bogăţia lor, numai dacă şi-au plătit impozitele lor.”

Europa Liberă: Dar dacă îşi etalează banii într-un mod deranjant?

Vladimir Bolea: „Foarte mult depinde de bogăţia internă, acum vorbesc la propriu, a acelei persoane, interesele pe care le-a avut, cât de cult a fost, nivelul de inteligenţă a acelei persoane. Dacă a început să facă afacere o persoană care era goală, în marea majoritate a ei, nu era nici măcar şcolită, nu a făcut studii, nu a făcut nimic, care e lipsită de valori, cu siguranţă că el toţi banii lui şi-i va cheltui, chiar dacă şi-a plătit impozitele. Mă rog, este o metodă de constrângere a statului plata impozitelor. Şi chiar dacă şi-a plătit impozitele, el oricum altă modalitate decât a-i cheltui, arunca în vânt, de a-i etala, cum spuneţi dumneavoastră, nu are. O persoană inteligentă întotdeauna va găsi o mie de posibilităţi de a-şi petrece timpul perfect frumos, interesant şi de avea un super folos şi moral, şi etic, de la folosirea banilor lui.”

Europa Liberă: Doamnă Terzi-Barbăroșie, sunteţi de acord cu această imagine, cu această etichetă a oamenilor bogaţi care deja s-a acreditat în Moldova, că ei sunt furăcioşi, nu-şi plătesc impozitele, neapărat îşi trag nişte case mult peste veniturile declarate? Sau sunt totuşi oameni la locul lor?

Daniela Terzi-Barbăroșie: „Pe mine cred m-ar deranja o generalizare a lor şi o uniformizare a grupului de oameni bogaţi sau a bogătaşilor, sau a capitaliştilor…”

Europa Liberă: …oligarhilor...

Daniela Terzi-Barbăroșie: „…oligarhilor, cum li se mai zice. Pentru că sunt oameni şi oameni printre ei, ca pădurea cu uscături.”

Europa Liberă: Pe unul l-am invitat în studio, domnul Bolea, căruia nu stăm să-i numărăm banii.

Vladimir Bolea: „Mi-i numără fiscul bine.”

Daniela Terzi-Barbăroșie: „Vom reveni la exemplul domnului Bolea. Vroiam să fac referinţă şi eu la o anumită categorie din grupul acesta mai mare de oameni bogaţi, care ştiu să-şi valorizeze banii altfel decât prin porţi de fier forjat sau maşini. Revenind la întrebarea dumneavoastră cu etica sau, mai curând, uzura morală a populaţiei şi mai ales a unei părţi a ei, eu cred că trebuie să pornim de la un adevăr și anume faptul că am fost marcaţi de o anumită perioadă, de fapt, o întreagă epocă istorică în care oamenii au dus lipsuri majore. Şi deficitul acesta pe care l-au trăit foarte mulţi dintre noi, probabil, întortocheat cumva în psihismul nostru, i-a determinat pe unii dintre noi sau dintre cei bogaţi, să-şi manifeste cu mai puţină eleganţă egoul. Pentru că toţi avem manifestări ale inflamării eului nostru, doar că la cei care considerăm noi, mulţimea, că fac fanfaronadă din aceasta, cred, egoul lor, dintr-o simplă inflamare a ajuns să-i domine. Subscriu gândului domnului Bolea legat de capitalul uman, interior, care poate corespunde în unele cazuri frumoase cu capitalul real

Cred că mai avem de depăşit şi noi, ceilalţi, un şir de clişee legate de oamenii bogaţi.

financiar de care dispune persoana. Cred că sunt mai puţine cazuri, bineînţeles. Cred că mai avem de depăşit şi noi, ceilalţi, un şir de clişee legate de oamenii bogaţi. Modernitatea peste tot în lume încearcă să pozitiveze totuşi bunăstarea financiară, încercând un salt de la trufie financiară spre oarecare bună simţire. Şi la noi în Moldova sunt câteva cazuri frumoase, din punctul meu de vedere, sunt oameni care nu vor face bravadă din aceasta, dar care, ştiu cu siguranţă, merg lunar sau o dată în trimestru la case de copii, care fac donaţii substanţiale şi care nu apar la televizor făcând din aceasta bravadă. Din păcate, în media apar însă tot soiul de Mînzat sau alţii care fac din aceasta bravadă. Şi atunci da, populaţia tot timpul va avea tendinţa să decanteze din grupul mare, neomogen, grup pe care să-l deteste, pe care să-l blameze, pe care să-l învinovăţească. Cred că este o etapă istorică pe care o vom depăşi, pentru că bogăţia în sine nu este blamabilă. Este blamabilă modalitatea prin care omul bogat ajunge bogat şi modalitatea prin care bogăţia este valorizată sau prin care este cheltuită.”

Europa Liberă: Nici nu vreau să deschid această cutie a Pandorei, cum au ajuns bogaţi oamenii, pentru că e lucru ştiut: nu mă întrebaţi de primul milion cum l-am făcut. În Moldova cred că fiecare al doilea ar răspunde în felul acesta.

Daniela Terzi-Barbăroșie: „Modalitatea prin care omul bogat se poate reabilita în propriii ochi şi în ochii celuilalt, mai ales atunci când ştie că a făcut primul milion oarecum ilegal este să acceadă la o virtute şi, da, generozitatea şi smerenia sunt virtuţile prin care poţi să-ţi reabilitezi egoul altminteri inflamat, cu care, poate, ai început drumul bogăţiei. Puţini sunt cei care fac gesturi mărinimoase din bogăţie. Şi dimpotrivă, sunt mulţi cei care fac gesturi mărinimoase din sărăcie.”

Europa Liberă: La vedere, cumpărând, de fapt, simpatia electoratului, mai ales în campanie. Şi acum, a propos, dacă tot suntem în zona aceasta a eticii sau a moralei, cât de etic şi moral este să-ţi cumperi simpatia prin gesturi de mărinimie şi de caritate? Domnule Bolea, atunci când o întreagă campanie electorală e construită pe generozitatea unui om cu dare de mână, cumpără telefoane la studenţi şi dă în stânga, şi în dreapta concerte etc. este, de fapt, acreditarea unei imoralităţi crase. Alegătorul este îndemnat să voteze pentru cel care dă bani. Dar acest alegător care ia o sută de lei nu-l întreabă de unde i-a luat?

Vladimir Bolea: „Societatea Republicii Moldova este o societate deja matură. Chiar dacă avem o vârstă de 23 de ani, dar oricum eu consider că societatea moldoveană se maturizează. Acum în societatea noastră nu mai merge.”

Europa Liberă: Oare?

Vladimir Bolea: „Eu cred că da. Şi sunt foarte încrezător că aceste alegeri vor arăta că şi acei o sută de lei puşi în ziarele puse în cutiile poştale, şi telefoanele nu vor da niciun rezultat. Ai noştri sunt şi destul de pragmatici: „Îmi dai o sută de lei – fii sănătos. Îmi dai un telefon – foarte bine, o voi suna pe mama”. Dar nu înseamnă neapărat că îl vor alege. Plus, eu nu îl consider pe acesta om de afaceri. Când mă uit la televizor sau când mă uit în general şi se vorbeşte că este om de afaceri pe mine întotdeauna mă interesează de ce nu se ştie nimic despre afacerile pe care le face această persoană. Înţelegeţi? Unul se ocupă cu vinderea făinii, al treilea construieşte tractoare, al patrulea – avioane, unul face telefoane mobile. Ce face acest om? El este o paiaţă. Cum se spunea în filmul rusesc „Место встречи изменить нельзя”, cu Vîsoţki: domnul acesta este o „дурилкэ картонная”. Îmi cer scuze.”

Europa Liberă: Expresie foarte bună.

Vladimir Bolea: „Da.”

Europa Liberă: Dar eu nu vreau să-l discut pe acest candidat. Fenomenul mă interesează.

Vladimir Bolea: „Anume fenomenul acesta se numeşte „дурилкa картонная”. Eu aşa îl pot numi. Ei nu sunt oameni de afaceri, ei niciodată nu au făcut afaceri. Să face afaceri înseamnă să nu dormi nici opt ore măcar pe zi. Aceasta înseamnă să munceşti şi să fii într-un stres continuu, să ai pe spatele tău o mulţime de oameni cărora le plăteşti salarii, plăteşti impozite. Este un lucru enorm şi foarte greu. Şi dacă vă uitaţi la aceste persoane despre care vorbiţi şi le vedem noi în faţă, paiaţe, care merg numai cu Lexus-uri şi cu nu ştiu ce, aceştia tot sunt bani furaţi, ilegal făcuţi, dăruiţi, în fond, daţi, nu ştiu, dar numai nu sunt oameni de afaceri.”

Europa Liberă: Dar de ce oamenii aceştia ţin neapărat să-şi tragă a doua zi o maşină şi amanta, la fel, să aibă o maşină Lexus, ca să vadă ce maşină ţine la poartă?

Daniela Terzi-Barbăroșie: „Pentru că pofta de a fi admirat, recunoscut şi, mai ales, de a te poziţiona superior faţă de alţii, vine la pachet cu tot restul. În cazul unui individ găunos, fără valori şi fără verticalitate, ambiţia de a fi superior cu orice preţ ţine de viziunea lui, pentru că el îşi construieşte, practic, un mit referitor la sine, la câţiva cei din jurul lui, aleşii, şi lucrează toată viaţa după aceasta să-şi menţină mitul pe care l-a construit. Că noi îl desfiinţăm şi îl demolăm, sau alţii ca noi, sau alţii care ne aud şi îi

Nu mai ţine bravada aceasta a luxului la populaţia din Republica Moldova.

dau dreptate domnului Bolea când zice că nu mai ţine bravada aceasta a luxului la populaţia din Republica Moldova. Eu chiar cred că aşa şi este, pentru că aceste gesturi deja sunt atât de hiperbolizate, încât lumea le percepe mai curând ca penibile. Da, ele sunt şi necesare în multe situaţii, când vorbim de copii bolnavi, de exemplu, dar ele sunt, dincolo de orice, ca esenţă, pur şi simplu, penibile. Lumea le înţelege ca atare, iar slava deşartă de care vorbiţi este tendinţa elementară, primitivă de a te înălţa deasupra celorlalţi, deasupra semenilor.”

Europa Liberă: O anecdotă din tinereţea mea jurnalistică. Când încă eram încă la ziarul „Viaţa satului”, era un aşa ziar în perioada sovietică, într-un sat am auzit o poveste extraordinară, un secretar partkoma era singurul care purta căciulă de ondatră şi oamenii au pus mână de la mână şi au cumpărat o căciulă de ondatră şi au dat-o nebunului satului. Nebunul satului purta căciulă de ondatră ca la secretar partkoma. Satul în felul acesta a făcut băşcălie. Acum satul totuşi aşteaptă pomeni de la oamenii aceştia bogaţi şi au frustrări că nu au şi ei luxuri şi bogăţia pe care o au oamenii aceştia. Vreau să vă aduc la întrebarea iniţială, domnul Bolea parţial a răspuns, oamenii aceştia totuşi au dreptul la un exclusivism. Mă gândesc la Soros, de exemplu, la banii pe care i-a avut el, i se permitea să aibă un avion personal. Sau Steve Jobs sau cine mai vreţi, Prohorov, de exemplu. Au dreptul oamenii aceştia la o situaţie elitistă separată?

Vladimir Bolea: „Mă întorc la ceea ce am spus mai înainte şi consider, cu fermitate, acest lucru este adevărat. Totul foarte mult ţine de lumea interioară a persoanelor şi a lui Prohorov, şi a lui Steve Jobs. Steve Jobs a intrat, în general, în istoria mondială cu modestia lui, fiind multimiliardar, el era o persoană extraordinar de modestă. Colegii lui de companie după ce a murit au venit la el acasă şi, efectiv, s-au crucit de modestia în care trăia acea persoană.”

Europa Liberă: Modestie pe care o măsoară oamenii după banii lui. Dar Steve Jobs, de fapt, era în forul lui interior foarte armonios cu ambianţa şi cu ce avea în interior. Nu?

Vladimir Bolea: „De acord. Persoanele noastre tot ce etalează şi tot ce arată la exterior, supramaşinile, supradimensionate casele, supracurţile, supraconcediile, cheltuielile supra, practic vor prin această etalare a acestei bogăţii exterioare, să acopere gaura, negrul, lipsa totală a lumii interioare. Deci, în Moldova ar fi, pentru majoritatea persoanelor gaura aceasta, oameni neelevaţi în plan interior, sufletesc. Adică, ar fi o elită în plan material. Dar marea lor majoritate în planul intelectual sau plan sufletesc sunt goi, zero. În ceea ce priveşte raportul cu celelalte persoane, eu cred că societatea trebuie educată. Societatea trebuie să fie educată în ce sens? Dacă munceşti zi şi noapte, dacă câştigi bani şi dacă îţi plăteşti toate dările la stat, atunci nu este nicio problemă să fii bogat şi să-ţi cheltui banii aşa cum vrei tu. Şi această educaţie trebuie făcută începând cu şcoala. Toată lumea trebuie să aibă o atitudine relaxată pentru o persoană bogată: el a muncit, el a câştigat banii, eu nu am de ce să-l invidiez, pentru că el nu mi-a furat banii mei, eu nu am de ce să-l urăsc, el nu mi-a furat banii mei, el a muncit de trei-patru ori mai mult ca mine. Şi nimeni nu are nimic cu persoanele care au câştigat banii în mod corect şi cinstit. Eu consider aşa.”

Daniela Terzi-Barbăroșie: „Da, dar sunt foarte puţini totuşi din aceştia pe care îi descrie domnul Bolea acum, la noi.”

Europa Liberă: Din aceştia care câştigă cinstit?

Daniela Terzi-Barbăroșie: „Da. Nu prea au Lexus-uri şi supravacanţe sau supracurţi.”

Vladimir Bolea: „De acord.”

Daniela Terzi-Barbăroșie: „Pentru că şi domnul Bolea ştie, dar şi toată lumea ştie, sau domnul Bolea pentru că a făcut afaceri şi în Moldova, şi în România ştie foarte bine lucru acesta: oricât de eficient şi oricât de prosper ai fi, nu reuşeşti atunci când eşti şi foarte onest, şi îţi faci datoria de cetăţean, nu reuşeşti să ai supravacanţe de cinci ori pe an, să ai cinci Lexus-uri și să ai supracurţi, şi supracase. Respectiv, oricât de mult ar încerca cineva să-şi justifice bogăţia care la ora actuală se întâmplă în Moldova sau România, eu aş avea nişte întrebări. Dar, atenţie, cred că diferenţa o face felul în care lumea se poziţionează cu bogăţia sa. Pentru că dacă iese domnul Bolea în stradă şi se laudă cu supravacanţa sa...”

Europa Liberă: Daniela, dar când televizorul ne arată nouă reportaje sau interviuri cu deputaţii: „Unde veţi merge în vacanţă?” şi ei spun amănunţi unde vor merge în vacanţa de Crăciun?

Daniela Terzi-Barbăroșie: „E problemă de deontologie jurnalistică.”

Europa Liberă: E problemă de cerere a societăţii.

Daniela Terzi-Barbăroșie: „Eu cred că jurnalismul trebuie făcut într-o manieră în care să şi educe. Nu mă interesează unde se duc deputaţii în vacanţă. Mă interesează ce au făcut până au plecat în vacanţă.”

Europa Liberă: Dar televizorul a făcut reportajele acestea pentru că publicul vrea să ştie unde se duce spicherul.

Daniela Terzi-Barbăroșie: „Publicul trebuie educat.”

Europa Liberă: Eu am pornit totuşi discuţia despre invidia care este prezentă alături de aşteptarea de pomeni.

Daniela Terzi-Barbăroșie: „Dumneavoastră sunteţi invidios?”

Europa Liberă: Nu.

Daniela Terzi-Barbăroșie: „Atunci de ce spuneţi că există invidie? Cine este invidios?

Europa Liberă: Dar foarte multă lume, care este la ţară în special, iată, merg eu în sat şi ei vorbesc, cumva scrâşnind dinţii, despre cel mai bogat om, care are şi maşini două-trei, şi magazin de materiale de construcţie, şi trei baruri. Şi eu le spun: „Păi, faceţi şi voi, intraţi în competiţie cu el. Aţi fost în condiţii egale”.

Daniela Terzi-Barbăroșie: „Eu admit că oamenii se pot simţi prost atunci când în preajma lor există un om bogat, mai ales în comunităţile mici, când ştii foarte bine că aceşti bani au fost făcuţi pe seama ta. Vorbesc acum de aşa-zişii lideri comunitari care, practic, fură de la ţărani. Şi atunci admit ca acest contingent de populaţie să fie foarte frustrat şi să poarte ranchiună, şi să se comporte ca şi cum celălalt i-ar fi dator. Atunci când însă schimbăm perspectiva şi ne gândim că este oarecum justificată această frustrare a oamenilor care ştiu că pe seama muncii lor neplătite corespunzător tipul respectiv şi-a făcut averea, atunci da, nu am de ce să corectez o frustrare care este naturală, firească şi sănătoasă.”

Europa Liberă: Dar eu vorbeam despre reacţia prezumptivă şi, dacă vreţi, la nivel de instincte.

Daniela Terzi-Barbăroșie: „Ca şi cum ne sunt datori?”

Europa Liberă: Da. Când a apărut ştirea despre Oleg Voronin, care a cheltuit nu ştiu câţi bani într-o zi: „Uuu, uite cât cheltuie”. După aceea poate cineva a întrebat „Dar de unde a făcut rost de banii aceştia?”

Vladimir Bolea: „Eu aici aş vrea totuşi să facem o mare mică delimitare între oamenii de afaceri şi oamenii bogaţi pentru că în Republica Moldova nu neapărat sunt aceleaşi lucruri. Adică, noi avem oameni bogaţi foarte mulţi, dintre ei poate 10-15% sunt oameni de afaceri, restul sunt poliţişti, sunt luptătorii cu corupţia, sunt vameşii, sunt politicienii din Republica Moldova şi afiliaţii politicienilor din Republica Moldova… Toate aceste categorii pe care le-am spus nu au nicio treabă cu lumea oamenilor de afaceri. Şi tot ce vorbeaţi despre asta, despre liderii comunali care sunt invidiaţi şi urâţi tot nu are nicio treabă cu oamenii de afaceri. Pentru că aceste persoane până a fi în funcţie de primar, de parlamentar erau neica nimeni, neam de traistă. În momentul când au ajuns în funcţie, că e în parlament, că e în poliţie, că e în vamă, automat, peste noapte, ni s-a trezit Steve Jobs, dacă nu ceva mai mult încă. Înţelegeţi? Peste noapte au afaceri prospere. Şi cel mai interesant e când pierd funcţia îşi pierde şi geniul afacerilor, iarăşi ajung a fi neica nimeni, neam de traistă. Aşa că dacă vorbim despre etica acestor persoane, eu consider că aici nu poate fi vorba despre niciun fel de etică. Aceste persoane ar trebui să fie mai ascunse decât pământul, pentru că în final toţi banii lor sunt bani furaţi.”

Europa Liberă: Eu de ce am pornit în general discuţia aceasta de la masa rotundă? Pentru că tocmai societatea cred că e timpul să aibă un aparat cu infraroşii, ca să-şi dea seama exact despre această delimitare pe care dumneavoastră aţi făcut-o, mai ales când îşi alege liderii, când îi deleagă pe viitorii parlamentari, să-şi dea seama: acesta e cu dare de inimă şi mare ctitor, a făcut banii cinstit sau nu.

Vladimir Bolea: „De fapt, împarte, banii noştri. Şi ar mai trebui făcut ceea ce spuneam eu despre educaţia persoanelor. Când te uiţi la poliţistul, nu contează comunal, din oraş, din serviciul penal, şi îl vezi cu un super Jeep, moldovenii noştri tradiţional cum spun? Se învârte băiatul acesta, se descurcă. În realitate trebuie să-ţi fie în capul tău că această persoană umblă cu acest Jeep pentru că la libertate sunt vreo patru violatori, vreo cinci hoţi, vreo şapte alte persoane care i-au dat lui bani că sa fie în libertate. Eu nu spun că acest poliţist nu trebuie să aibă Jeep. Statul trebuie să-i facă condiţii ca să-şi poată lua în leasing, în credit, el trebuie să trăiască un mod de viaţă foarte decent şi nu trebuie să fie un cerşetor. Dar în Moldova acum, coroborat cu salariile pe care le au aceşti poliţişti şi angajaţi ai statului, este evident că aceşti bani sunt mită curată, casele lor, maşinile lor, concediile lor. Un prieten de-al meu, om de afaceri, a zburat în Turcia, când s-a întors înapoi mi-a spus că în tot avionul charter erau doi oameni de afaceri, restul erau poliţişti şi politicieni, zburau la hotel de lux în Turcia, de cinci stele. Vă daţi seama despre ce vorbesc? Acelaşi lucru spuneam şi eu, 10-15%, 1% oameni de afaceri, restul – hoţi.”

Europa Liberă: Oamenii trebuie să pretindă, de la presă în primul rând, probabil, să le scrie pe frunte eticheta adecvată, tatuajul să le facă presa.

Daniela Terzi-Barbăroșie: „Da. Şi să revendice mai multă operativitate de la singurul mecanism deocamdată pe care îl avem instituţional pentru verificarea averilor şi, da, să sancţioneze, inclusiv la alegeri, pe cei cărora le pare dubios afacerea pe care o gestionează. Aceasta e singura noastră armă, până la urmă, dacă vrem să avem o societate care să şi pretindă ceva de la cei aleşi, nu doar să aştepte pomeni electorale. Şi nici nu aş vrea să diabolizăm mediul de afaceri, până la urmă. Ştiu cazuri frumoase în care grupuri întregi de oameni care sunt eficienţi în lumea afacerilor şi care au pornit pe cale legală, de la zero, au reuşit să inspire câţiva alţi zece sau sute ca ei.”

Europa Liberă: Daniela, eu exact întrebarea am pus-o despre oameni bogaţi şi nu despre oameni de afaceri. Şi domnul Bolea a încercat foarte clar să tragă linia de departajare. Amintiţi-vă de femeia aceea, săraca, care şi-a pus pe Facebook pozele.

Vladimir Bolea: „Doamna procuror.”

Daniela Terzi-Barbăroșie: „Pe Odnoklassniki, nu pe Facebook.”

Europa Liberă: Pardon, şi-a pus pozele pe Odnoklassniki în capoţel.

Vladimir Bolea: „Nici nu era prea sexy, a propos.”

Europa Liberă: Mi se pare o modalitate de a-şi trăi viaţa într-o dimensiune falsă, cred că absolut sinucigaşă. Şi aici vreau să deschid încă un capitol de discuţie, marele deserviciu pe care îl fac copiilor. Oamenii care sunt crescuţi în puf de lebădă, în cuiburi învelite în bancnote de 100 de dolari, îi vezi de la o poştă că sunt total rupţi de realitate. Dumneavoastră, doamnă Terzi-Barbăroşie, v-aţi întâlnit cu cazuri când părinţii sau copiii deviază din cauza aceasta?

Daniela Terzi-Barbăroșie: „Da. Am avut câteva cazuri în care am încercat şi eu să gândesc exact ca dumneavoastră şi să găsesc nişte substraturi un pic legate de bunăstarea financiară a familiei. Nu vorbesc acum de calitatea umană a copiilor, pentru că erau absolut deosebiţi, ei fiind oarecum crescuţi într-un spirit mai auster, deşi familia era foarte bună, financiar foarte bine poziţionată, cu o afacere foarte mare. Dar ceea ce m-a îngrijorat, copiii respectivi – foarte distanţaţi emoţional de familie și pornind de aici – un şir de alte probleme. Părinţii, fiind atât de absorbiţi cu afacere, pur şi simplu, au neglijat emoţional copiii, pentru că altminteri erau nişte copii foarte bine crescuţi, cu nişte valori foarte frumoase şi nu am găsit aici un soi de stricăciune pe motive financiare. Dar ca tendinţă ce pot observa, da, această epatare a părinţilor oarecum se transferă asupra copiilor. Şi mă refer acum la două dintre liceele din Moldova, în cazul meu cei mai mulţi copii care vin la mine sunt de la aceste două licee, nu vreau, din nou, să fac nişte concluzii pripite, dar aşa este în statistica mea, pentru că chiar bătea la ochi această evidenţă. Deserviciul de care vorbiţi că se face copiilor nu se face doar propriilor copii, se face şi

Diferenţa o face mediul de acasă, mediul familial al copilului bogat sau nebogat, discuţiile pe care le are şi felul în care este recadrată bogăţia în mediul familial.

altora. Pentru că la fel de frustraţi sunt şi copiii care trăiesc în preajma copiilor de bani gata. Dar până la urmă, diferenţa o face mediul de acasă, mediul familial al copilului bogat sau nebogat, discuţiile pe care le are şi felul în care este recadrată bogăţia în mediul familial. Mă refer acum la felul în care este explicat fenomenul bogăţiei copilului mic aşa încât să nu apară vreun balaur sau vreun piticuţ la el în cap, din care, ulterior, să avem fie infractori, fie frustraţi şi looseri pe viaţă. Este frustrant, îmi dau seama cât de penibil se simt adolescenţii plimbându-se prin Chişinău şi văzând şi bannere cu publicitate la tipi cu Rolex, BMV şi trei gagici pe alături sau fete supradimensionate pe coperte. Cred că este foarte frustrant, de aceea nu am încetat niciodată să vorbesc despre cât de responsabilă trebuie să fie mass-media noastră şi cei care reglementează publicitatea. Pentru că admit că sursa insatisfacţiei legat de ceea ce aş putea obţine eu în viitor poate determina comportament deviant la mulţi dintre copiii noştri.”

Europa Liberă: Domnule Bolea, dumneavoastră credeţi că e de gândit la acest fenomen – copii oamenilor bogaţi?

Vladimir Bolea: „Cu siguranţă. Şi părinţii ar trebui să acorde o atenţie majoră mai ales în acest cadru, copiii din mediile oamenilor de afaceri, practic, sunt aşa-numita grupă de risc. Şi aici aş fi de acord cu Daniela, aceşti părinţi ar trebui să acorde o atenţie majoră, pentru că ei suplinesc lipsa comunicării cu copiii cu diferite tipuri de cadouri, bani până la un moment, când copilul deja creşte mare şi devine gol pe interior. Lipsa afecţiunii din partea părinţilor, cu siguranţă, este o problemă foarte mare în viaţa acestor copii. Şi nu că aceşti părinţi nu şi-ar fi dorit, dar nu au avut timp sau nu şi-au programat timpul suficient de bine ca să găsească totuşi timp.”

Daniela Terzi-Barbăroșie: „Sau nu au prioritizat așa timpul.”

Vladimir Bolea: „Exact. Valoarea adevărată în viaţă a fiecărei persoane sunt copiii, familia, după care urmează serviciul, cât ar fi el de bănos şi de important.”

Europa Liberă: Paradoxul este că oamenii aceştia cu bani mulţi încearcă într-adevăr să compenseze lipsa lor în viaţa copiilor cu cadouri scumpe, cu maşinoaice. Nu dispun de statistici, mă conduc de filme, de romane, de percepţia publică. Copii nefericiţi, din păcate, sunt mai mulţi în familiile înstărite, bogate, unde nu e o problemă să cumpere o carte, nu e o problemă să cumpere un disc. Dar puţini oameni bogaţi sau, îngustăm categoria, puţini oameni de afaceri ştiu într-adevăr să construiască aşa o relaţie cu copiii, astfel încât, cum spune domnul Bolea, copilul să vadă de mic că acestea nu sunt mană cerească, nu sunt bani căzuţi din pod, sunt bani munciţi. Pentru a ajunge în starea aceasta părinţii au muncit de zece ori mai mult, şi-au asumat de zece ori mai multe riscuri. Mai cu seamă în condiţiile, să le spunem pe şleau, vitrege ale Republicii Moldova, unde omul de business nu are condiţii previzibile. În concluzie, astăzi ce puteţi spune? Domnul Bolea zice că moldovenii au deja destul discernământ ca să priceapă. Greieraşul şi furnica funcţionează, morala fabulei?

Vladimir Bolea: „Ca în bancul acela tot cu greieraşul şi furnica, când greieraşul se ducea și iarna s-a dus, la fel, la restaurant, că tot se întâlneau acolo şi în final furnica stătea şi mânca pe cuptor fasole cu mămăligă, şi vine şi îl întreabă pe greieraş: „Unde te duci?” - „Mă duc la bar.” -„Bă, dacă îl întâlneşti pe acolo pe La Fontaine, spune-i că a fost o minciună ce a spus el”. Deci, din păcate, basmele în viaţă nu se întâmplă la fel, exact. Ba să spunem că în majoritatea cazurilor sunt chiar şi invers. Dar oricum eu consider că societatea noastră se dezvoltă, trecem de la o etapă la alta, ca tot ce se întâmplă în jurul nostru. Oamenii noştri s-au schimbat, deja s-au schimbat. Şi cei care au plecat peste hotare, şi cei care au rămas aici. Totul este într-un proces continuu de evoluţie. Desigur, nu atât de rapid şi de mult, şi de bine, şi calitativ cum ar fi dorit toată lumea. Dar eu consider că societatea noastră acum, când vor fi aceste alegeri, este suficient de matură ca să nu se cumpere cu doi lei, să-şi vândă tot viitorul lor pentru 50 de lei şi un telefon nenorocit.”

Daniela Terzi-Barbăroșie: „Cred că bunăstarea financiară nu ar trebui să fie bariera dintre oameni şi nici nu ar trebui căţărată pe un piedestal. Pentru că atunci ar însemna fie să ignorăm, fie să ne exaltăm fals, pe o dimensiune care nu face diferenţa, până la urmă. În ceea ce priveşte calitatea noastră umană, da, cred că alegerile din acest an vor fi cumva expresia inclusiv a dualităţii pe care noi, ca popor, încă o avem faţă de a fi bogat, a fi sărac. Şi ne întâlnim după alegeri să vedem de care parte a baricadei ne-am poziţionat.”

Europa Liberă: Oamenii cu care mai reuşesc să stau de vorbă au şi următoarea sursă de optimism – experienţa din România, unde Gigi Becali a ajuns totuşi în închisoare, chiar dacă se dădea rotund şi bogat şi împărţea bani la stânga şi la dreapta. Şi alţii acum vor mai ajunge, probabil, care au luat păduri cu hapca. În sensul acesta oamenii care merg la vot trebuie să gândească ce vor. Vor să rămână zişii businessmeni prosperi, furăcioşi nepedepsiţi, ca în Rusia, cei care stau sub protecţia Kremlinului, sau vor o minimă dreptate, ca acei care au furat din banul public să fie pedepsiţi mai devreme decât va vrea Dumnezeu.

Pe aceeași temă

XS
SM
MD
LG