Linkuri accesibilitate

Nostos - odiseea Greciei pentru ieșirea din criză


Pe insula Santorini, Grecia, 2 octombrie 2014

Pe insula Santorini, Grecia, 2 octombrie 2014

Pentru prima oară o țară a Uniunii Europene, ba chiar și a zonei euro, a ajuns în stare de faliment, la șase decenii după al Doilea Război Mondial.

Au trecut mai bine de patru ani si jumatate de cand, in aprilie 2010 premierul de atunci al Greciei Giorgos Papandreou, a anunțat ca țara sa cerea sprijinul fondului monetar international (FMI) pentru a evita falimentul.

Era pentru prima oară că o țară a Uniunii Europene, ba chiar si a zonei euro, ajungea in stare de faliment, la mai bine de șase decenii de la al doilea razboi mondial. Au urmat patru ani de supraveghere atentă si intervenție directă in guvernarea interna a Greciei din partea asa-numitei troika: FMI, UE si Banca Centrală Europeană.

Pe deasupra, Grecia mai e supravegheată permanent si de o "task force" specială a Comisiei Europene, care constă din consilieri și experți plasați pe langa principalii miniștri ai guvernului grec... consilieri plătiți de altfel de catre statul grec.

Se vor împlini cinci ani de cand cetățenii greci sunt supuși unor permanente reduceri ale salariilor, pensiilor si calității serviciilor sociale si medicale. Efectivele administrației si funcționarilor publici fiind reduse forțat, concedierile au o fost numeroase, in vreme ce prețurile n-au încetat sa crească.

Multe produse de bază, precum laptele, sunt mai scumpe in Grecia decat in restul UE. Bancile au fost salvate si sunt sprijinite de guvern pentru a menține statu quo-ul si plățile, insa, nemaiacordand împrumuturi, bancile nu stimulează economia si au ajuns un mecanism de confiscare a locuințelor celor care nu isi mai pot plăti împrumuturile trecute.

Odată cu salariile, prețul serviciilor a scăzut vertiginos. Acolo unde inainte de criză un lăcătuș ar fi cerut --si primit-- 50 de euro pentru o reparație simpla el cere acum intre 5 si 10. Magazinele de moda si încălțăminte închid, salariile au scăzut de la 1000 de euro in medie pe lună, la 500-600. Camerele de hotel au scăzut la 30 de euro chiriile s-au înjumătățit.

Toată această spirală coerentă funcționează de la sine si nu pare sa se oprească. Probabil că principalul factor psihologic care i-a facut pe greci sa reziste pana acum a fost solidaritatea socială si familială. Oamenii și-au consumat toate economiile si s-a ajuns la o situație in care tânara generație, in loc să-si sprijine părinții, recurge foarte des la pensia bunicilor.

La fel de importantă a fost insa si solidarizarea socială, nu, doar cea familială.

XS
SM
MD
LG