Linkuri accesibilitate

Ard frunze în Moldova în fiecare toamnă, multe frunze, şi un fum dens-înecăcios acoperă patria obosită de tranziţie.

În curţi, pe ogoare, pe marginea şoselelor frunzele ard şi nimeni nu poate schimba această stare a lucrurilor în ciuda trecerii anilor.

Deunăzi, mă întorceam acasă pe o ulicioară a Botanicii de Jos. Am trecut pe lîngă o curte în care ardeau mormane de funze amestecate cu cîrpe puturoase, m-a învăluit un fum dens şi am simţit că nu-mi ajunge aer, că vreau să-mi vărs măruntaiele.

Era jale, stimaţi ascultători! Fumul acela pestilenţial se împrăştiase şi în ogrăzile alăturate, dar vecinii nu protestau, tăceau mîlc. Pesemne la fel procedează şi ei. E un soi de solidaritate scîrbavnică.

Repet, din zorii tranziţiei nimeni nu poate curma acest obicei prost. Nimic nu funcţionează, nu sînt aplicate amenzi, iar dacă există, sînt prea rarisime şi mici ca să modifice ceva esenţial. E o situaţie de impas, o problemă insolubilă ca şi cea a cîinilor vagabonzi.

Zice-se că într-un sat din raionul Ialoveni primăria a invitat sătenii să se plîngă pe cei care ard frunze şi poluează aerul. N-a ieşit nimic. Întîmpinată la început cu bucurie, ideea a rămas apoi în coadă de peşte. Nu vrea omul să-şi pîrască vecinul şi să şi-l transforme în duşman de moarte. Mai bine inhalează fumul înecăcios.

E perioada în care Moldova e acoperită de nori cenuşii. Inhalăm fumul şi ne boldim la el ca la o fatalitate…

XS
SM
MD
LG