La Chişinău se desfăşoară a doua ediţie a Conferinţei Internaţionale „MACRO 2014: Integrarea europeană pentru oameni”. Conferinţa îşi propune să fie o platformă pentru discuţii despre riscurile şi oportunităţile economice, politice şi de securitate pentru Republica Moldova. La ediţia din acest an, an în care a fost semnat Acordului de Asociere cu UE, participanţii la conferinţă îşi propun să discute despre cum se poate asigura un proces de integrare europeană care să funcţioneze plenar pentru
cetăţenii moldoveni. Unul din participanții la acest for este Cristian Ghinea, directorul Centrului Român pentru Politici Europene.
Europa Liberă: Aşadar, o nouă ediţie, la Chişinău, a Conferinţei Internaţionale „MACRO 2014: Integrarea europeană pentru oameni”. Reuniune organizată de Centru „Expert-Grup” din Chişinău în parteneriat cu fundaţia germană „Friedrich-Ebert”. Dvs. veţi vorbi în cadrul acestei reuniuni despre o problemă deosebit de sensibilă - despre exportul produselor agricole moldoveneşti în UE şi în această privinţă, despre nevoia unor politici reale de dezvoltare rurală. Întâi de toate, în aprecierea Dvs., cât de avansată vi se pare Republica Moldova în privinţa politicilor de dezvoltare rurală, de încurajare a unei agriculturi performante?
Cristian Ghinea: „Cred că trebuie să facem puțină diferență între ce înseamnă politici agricole și politici de dezvoltare rurală. Moldova a adoptat o strategie care se numește chiar așa: „Strategia Politicii Agricole și de Dezvoltare Rurală”, doar că ea se axează mai mult pe politici agricole, decât pe dezvoltare rurală. Acum, diferența care ar fi? Politicile agricole privesc spațiului rural ca o unitate economică. Deci, ne uităm la cât producem.
Dezvoltarea rurală este un concept mai complex care se uită și la oameni, şi la infrastructură, şi la educație deci, la ce înseamnă spațiul rural ca un mod și un loc de a trăi. Ca să răspund la întrebarea Dvs., Moldova este la început. Este o strategie și se lucrează la un plan de acțiuni în diverse ministere, dar ca de obicei, când sunt foarte multe de făcut, există riscul de a pune prea multe obiective acolo și de a nu le atinge la modul concret.”
Europa Liberă: A propos, poate o întrebare colaterală: în ce măsură agricultura şi dezvoltarea rurală, împreună sau aparte, au fost disputate la timpul respectiv de diferite ministere în România? Altfel spus, agricultura şi dezvoltarea rurală ar fi mai bine să stea sub un acoperiş sau sub mai multe ?
Cristian Ghinea: „Cred că ar trebui să stea sub un acoperiș, pentru că altfel intrăm în multe probleme de coordonare. Numai că ar trebui să ne uităm cât mai mult și la dezvoltarea rurală. Și în România am avut o situația similară. Într-un fel integrarea europeană ne-a împins spre a ne uita înspre dezvoltarea rurală și de aceea este foarte simplu. Uniunea Europeană a dat foarte mulți bani României și va da și în continuare pentru acest obiectiv. De exemplu, pentru stimularea investițiilor în meserii non agricole, în întinerirea fermelor ș.a.. Vor fi dați pentru România opt miliarde de euro, de exemplu, în perioada anilor 2014-2020 pentru dezvoltarea rurală.”
Europa Liberă: Raportând-ne la perioada în care România era în acord de asociere cu UE, care ar fi asemănările şi deosebirile cu Republica Moldova?
Cristian Ghinea: „Cred că și România și Moldova au agricultura fragmentată în care foarte mare parte din suprafață este cultivată de ferme familiale. Asta poate fi un dezavantaj, sau un avantaj - depinde cum îl tratăm. Marele dezavantaj este că, dacă produci puțin și scump, şi este foarte greu să dovedești calitatea produsului, atunci e foarte greu să intri pe o piața alimentară, și nu numai alimentară, o piață europeană în general care este foarte pretențioasă. Însă o dată ce ai intrat, ai un client sigur acolo.
Dacă comparăm cu Rusia și cu statele CSI care sunt principalul consumator de bunuri agricole moldovenești (vedem ce se întâmplă cu embargourile), această zonă are un mare potențial de instabilitate. La Uniunea Europeană este invers, străbați greu, dar odată intrat, ai o viață liniștită și te poți baza pe clienții de acolo. Asta este criteriul pe care îl propunem noi (ca să revenim la raportul nostru).
Problema este așa - avem foarte mulți bani, UE va da și ea niște bani Moldovei prin programul ENPARD și va trebui să aleagă Guvernul Moldovei cum să distribuie acești bani. Dacă se vor distribui așa cum s-au distribuit subvențiile naționale până la acest moment, nu este bine. Și de ce am spus asta? Pentru că am vorbit cu foarte mulți fermieri, producători de aici din Moldova și ei spun că așteaptă banii aceștia, dar nu știu cât de mult va acoperi Guvernul din costurile lor și nici măcar nu știu planurile - dacă vor primi aceste subvenții.
Aici, practic, Guvernul atrage de bani și, în funcție de câți oameni sunt, cam așa distribuie banii aceștia, ceea ce creează o mare impredictibilitate: fermierii în Moldova nu pot fi siguri pe ceea ce vor primi ca subvenții din partea statului. Asta fiind situația, revin la ideea noastră: care este criteriul prin care trebuie repartizați acești bani? Și noi propunem un criteriu foarte simplu - să ajutăm acești fermieri care au potențial de a intra pe piața europeană și fac acest lucru. Din păcate, produsele agricole se orientează mai greu spre Europa. Este un fel de întârziere față de restul economiei: restul economiei şi-a orientat toate exporturile spre Uniunea Europeană. La agricultură - mai durează.”
Europa Liberă: De ce această întârziere în cazul republicii Moldova? Bani? Mentalitate? Practici anchilozate din trecut?
Cristian Ghinea: „Răspunsurile sunt mai complicate și diferă în funcție de sector. Noi ne-am uitat la trei sectoare pe care am făcut studiu de caz şi anume: carne, fructe și vin. Și toate sunt diferite. La fructe, de pildă, unde ar fi cel mai ușor, e problema de organizare şi de infrastructură post recoltare. Adică, gândiți-vă: dacă ai o livadă câteva hectare în Moldova, îţi este foarte greu, ție, ca fermier simplu, să intri pe piața europeană direct în supermarket-uri. Și atunci este nevoie de asociere, adică mai mulți agricultori să-şi pună la un loc resursele și să încheie contracte în comun. Apoi e nevoie de selecție și de ambalare. La fructe este nevoie de infrastructură post recoltare. În cazul cărnii - aici este mai degrabă vina statului, care încă nu a pus la punct mecanismul de certificare. Acolo, la carne, sunt niște standarde fitosanitare foarte dificile, cerute de UE, și statul moldovean încă nu-și poate ajuta producătorii să intre acolo. La vin e problema cu viţa, care este veche și trebuie reînnoită, și de marketing. La vin este poate cel mai ușor, nivelul este cel mai avansat, doar că trebuie de investit, de reînnoit vița de vie. Partea bună e că s-a început la vin deja, sunt programe prin care se asigură această investiție. Deci, practic nu este situația catastrofală, doar că durează destul de mult schimbarea și poate că durează frustrant de mult această schimbare.”
Europa Liberă: Republica Moldova are pregătirea, general vorbind, să obţină şi să beneficieze de aceste fonduri? Altfel spus, aşa cum stau lucrurile, fondurile pot fi ratate?
Cristian Ghinea: „Deocamdată, nu s-a luat decizia cum vor fi cheltuite aceste fonduri ENPARD. Suntem în momentul în care trebuie să facem o prioretizare şi noi propunem să vedem anumite obiective, să vedem obiectivele finale și apoi vom discuta despre absorbția acestor bani. Pe lângă Uniunea Europeană, mai sunt și alți donatori de gen Banca Mondială, care pune la dispoziție credite pentru agricultori, şi are astfel orientare spre obiective similare. Acum, asta este o cercetare pe câteva studii de caz. Va trebui să mai discutăm cu Ambasada Olandei în România și Republica Moldova și sper să revenim asupra subiectului pentru că am găsit lucruri foarte interesante acolo în agricultură.”
Europa Liberă: A propos, raportul „Exportul produselor agricole moldoveneşti în Uniunea Europeană. Propuneri pentru politici de dezvoltare rurală”, (poate fi găsit pe site-ul CRPE coordonat de dvs.) de fapt cui îl vedeţi destinat în primul rând? Ar fi un fel de prioritate de lectură şi pentru producătorii agricoli mai mari, mai mici? Sau în primul rând este destinat celora care, iată ar fi trebuit să decidă cum să prioretizeze, adică să creeze cadrul necesar pentru o muncă fără de dureri de cap a agricultorilor?
Cristian Ghinea: „Este destinat în primul rând oficialilor, presei și asociaților de producători. Pentru că propunem recomandări de politici și aceste politici pot fi decise sau influențate de către acești actori. Noi am lansat acest raport joi, în săptămâna ce a trecut, într-o discuție la care au participat și oficiali, și asociații ai producătorilor, și bancheri. Şi a fost foarte interesant pentru mine. Oamenii nu vorbiseră până acum destul de serios unii cu alții. Adică simplu fapt de a schimba opinii și recomandări a fost un exercițiu foarte util și foarte interesant pentru mine.”
Europa Liberă: Dl Ghinea, atunci când este invocată greșeala României la subiectul fondurilor europene pentru agricultură şi dezvoltare rurală despre ce este vorba de fapt, ce se are în primul rând în vedere și ce are la îndemâna Moldova să evite o greșeală similară?
Cristian Ghinea: „Cum spuneam, această prioritizare. Gândiți-vă așa și vă explic de ce se întâmplă, și este o tendință a politicienilor din întreaga lume: când ai zece lei pe care trebuie să îi împarți la douăzeci și cinci de oameni, tinzi să dai câte puțin la fiecare. De ce? Pentru că dacă nu faci așa, vor fi unii care vor protesta, care vor zbiera, care îţi vor cere demisia. Și atunci decizia cea mai simplu de luat e: să dai mai puțin de un leu la fiecare. Și asta a făcut România privind distribuția acestor bani în exercițiu financiar bugetar anterior, deci în anii 2007-2014. Cum ar trebui de făcut?
Gândiți-vă că dacă dai foarte puțin mai multor oameni, nimeni nu-și realizează potențialul pe care îl are. Ar trebuie să decidem din douăzeci și cinci de oameni să luăm doi, trei, pe care să îi ajutăm în următorii doi ani, după care alții doi, trei, astfel încât să conteze investiția respectivă. Am încercat să simplific, bineînțeles, discuția, dar cam acesta este conceptul. Acești bani pe care îi va primi Moldova din partea Uniunii Europene, prin programul ENPARD ar trebui gândit la modul acesta. Ar trebui să spună Guvernul moldovean - știm că toată lumea are probleme, știm că e greu, dar haideţi să-i ajutăm pe unii în perioada care vine. Și ce facem noi? Propunem acest criteriu care ar trebuie să fie criteriul pe care să îi selectăm pe cei pe care îi ajutăm acum, aceștia care pot exporta cel mai uşor în Uniunea Europeană. De ce este important asta?
Gândiți-vă că avem foarte mulți oameni care trăiesc din agricultură în Moldova și viața lor este afectată direct de aceste embargouri, schimbări de atitudini din partea Rusiei, ar trebuie să îi orientăm spre o piață unde nu vor mai păți așa ceva. Și acesta este un obiectiv politic de primul rang pentru Republica Moldova, în care ar trebuie să investească niște bani, atât bani naționali, cât și bani europeni, dacă tot îi avem la îndemână.”
