Lituania a fost mereu îngrijorată de proximitatea Rusiei, iar în ultimii ani, una din ţările care alături de Polonia, a avertizat mereu Uniunea Europeană despre ambiţiile „imperiale” ale Moscovei. Din păcate, criza din Ucraina, crede ambasadorul Republicii Moldova la Vilnius, Igor Klipii, le-a dat dreptate lituanienilor. Numai că experienţa Lituaniei şi a ţărilor baltice în general în relaţia cu Rusia nu este atât de uşor de „importat” în Moldova, și implică şi sacrificii mai ales economice. Lina Grâu s-a aflat recent la Vilnius şi a stat de vorbă cu ambasadorul Igor Klipii.
Europa Liberă: În legătură cu evenimentele din ultima jumătate de an din regiune, nu doar în Republica Moldova, dar inclusiv în Țările Baltice, a existat îngrijorarea în legătură cu o posibilă escaladare a relațiilor cu Rusia. Rusia devine imprevizibilă în regiune și atunci Țările Baltice, care au frontiere comune cu Federația Rusă, sunt îngrijorate chiar dacă sunt membre NATO și UE. Cât de puternică este această îngrijorare, în ce măsură este luată în serios și care sunt stările de spirit în Lituania?
Igor Klipii: „Lituanienii, în general, sunt renumiți în cadrul Uniunii Europene prin alerta pe care au bătut-o vizavi de potențialul de escaladare a tensiunilor în contextul relațiilor cu Federația Rusă sau din partea acesteia. Multe state membre ale Uniunii Europene au considerat exagerate și un pic excentrice aceste îngrijorări din partea lituanienilor - a balticilor în general, dar a lituanienilor în mod particular. Acum, ei cumva „jubilează”, fiindcă au dovada că îngrijorările lor nu au fost gratuite.
Cum putem noi aborda sau prelua din experiența lor este o chestiune mai complicată din cauza că ei, fiind în permanență preocupați de problematica relațiilor cu Federația Rusă, au ținut sub control, nu au neglijat aceste aspecte de la bun început. Ei au aderat conștient și au mers insistent spre NATO, pentru că problema securității pentru lituanieni a fost întotdeauna una vitală. Și atunci, au mers pe linia asigurării securității din toate punctele de vedere.
Economic ei acum finalizează procesul de construcții a unui terminal de gaze lichefiate. Ei s-au îngrijit de extinderea, lărgirea contactelor economice pentru a-și asigura alternative în caz de blocaj economic cu Federația Rusă. Ei insistă în permanență să aibă reprezentanți ai trupelor NATO în Lituania.
Ei au avut grijă ca minoritățile naționale din Lituania să aibă un tratament care, pe de o parte, le-ar permite să-și afirme cultura și identitatea națională, dar, pe de altă parte, să fie integrate în spațiul mediatic și cultural-economic lituanian. Deci, a fost o preocupare permanentă și din acest motiv lor le vine mai ușor acum să reacționeze la anumite excese care se produc.
Am observat de multe ori că în Republica Moldova se face referință la anumite acțiuni care le întreprinde Lituania, de exemplu, în problema securității informaționale. Dar Lituania o face deja pe un teren pregătit – nu se poate compara, de exemplu, grila de emisie din Republica Moldova cu ceea ce este în Lituania. Și atunci când intervine o restricție nouă în Lituania, aceasta deja nu mai este atât de radicală cum ar fi în Republica Moldova.
Dincolo de asta, există și o percepție diferită a publicului vizavi de programele și emisiunile care sunt puse pe post. Deci, lucrurile sunt mult prea diferite ca să le putem prelua instantaneu și aplica. Avem nevoie de o abordare de perspectivă și atunci ne va fi mai ușor să reacționăm la evenimentele care au loc în regiune. Este important în acest moment să înțelegem necesitatea abordării subiectului și să nu-l lăsam pentru mai târziu.”
Europa Liberă: Unul dintre experții cu care ne-am întâlnit aici, la Vilnius, spunea că Europa, în general, dar și noi - Lituania ca membru al Uniunii Europene, Republica Moldova, ca aspirant - trebuie să conștientizăm că securitatea informațională este la fel de importantă ca și cea energetică.
Igor Klipii: „După mine, lituanienii consideră securitatea informațională chiar mai importantă decât alte tipuri de securitate care trebuie asigurate.”
Europa Liberă: Adică ei ar putea să plătească din punct de vedere economic un preț mai mare pentru a avea securitatea informațională mai bine asigurată?
Igor Klipii: „Da, și ei chiar plătesc acest preț, inclusiv în plan economic. De exemplu, au acceptat o situație conflictuală cu Gazpromul, cu Federația Rusă, și plătesc până în prezent un preț la gaze mai mare, în schimb își păstrează dreptul la replică. Iar în plan economic ei au considerat de exemplu mai important să asigure un nivel de viață și capacitate de plată mai mare pentru cetățeni pentru a putea plăti mai mult, decât să ceară un preț mai mic de la Gazprom. În al doilea rând, ei nu pot fi șantajați cu creșterea prețurilor, din cauza că prețul și așa este foarte mare.”
În plus, consumul informației, de fapt, se traduce, se transformă
Lituanienii nu permit ca opinia cetățeanului lituanian să fie formată de centre de influență din afara țării...
în opinii. Iar lituanienii încearcă să-și asigure comunicarea cu cetățenii, să formeze opinia publică reieșind din interesele interne ale Lituaniei și ei nu lasă, nu permit și nu acceptă ca opinia cetățeanului lituanian să fie influențată și formată de către surse de informații, de centre de influență din afara țării. Fiindcă mai departe opinia publică se transformă în acțiuni, iar elementul principal pentru o țară este solidaritatea - omogenitatea și solidaritatea cetățenilor.
Dacă nu poți asigura solidaritatea cetățenilor - ideologică, culturală sau economică - evident că nu poți construi pe această temelie nimic solid, aceasta devine șubredă și nu te poți opune unor influențe. Pentru că în mod evident după un atac informațional vine și atacul economic sau, eventual, un atac militar, cum s-a produs în alte părți.”
Europa Liberă: Un alt aspect foarte interesant pe care l-am desprins din discuțiile cu experții lituanieni a fost faptul că serviciile speciale din Lituania o dată pe an prezintă un raport în care fac publice numele organizațiilor și persoanelor care lucrează promovând interesele Federației Ruse în Lituania. Raportul este public, ajunge în presă, chiar dacă uneori se lasă cu scandal și, în felul acesta este formatată și opinia publică, în sensul coeziunii societății pentru a se pune la astfel de influențe. Experții lituanieni spuneau, de exemplu, că Federația Rusă folosește aceleași pârghii pe care le foloseau și în anii '80 în relațiile cu Finlanda sau cu statele din vecinătate pentru a crea grupuri de opinii favorabile Rusiei. Prind rădăcini în Lituania astfel de organizații, astfel de personalități, există imunitate la nivelul societății?
Igor Klipii: „Problema e foarte complicată, foarte spinoasă într-un fel. Lituanienii sunt conștienți de faptul că se află întotdeauna sub presiune și sub pericolul unor intervenții informaționale și economice asupra statului, a societății. Ei încearcă, într-adevăr, să producă această capacitate de rezistență, această imunitate, însă ei înțeleg foarte bine că nu există un grad de imunitate care, odată atins, rămâne stabil și veșnic. Ei înțeleg foarte bine că e un proces permanent și elementul principal prin care generează această imunitate sunt instrumentele unui stat democratic prin care ei asigură solidaritatea cetățeanului.”
Dacă sistemul de drept este pus la punct, dacă elementul de
Omogenitatea societății lituaniene se asigură prin tratament corect și egal, prin respect, prin cultură, prin dezbatere...
coruptibilitate este redus, atunci, evident, cetățeanul simplu înțelege că între el și cel care deține o funcție publică, un anumit statut social diferit, nu există diferență și el nu se simte persoană de categoria a doua. Atunci el înțelege că trăiește într-o societate, într-un stat în care fiecare cetățean este co-responsabil, este responsabil de propria soartă sau de soarta compatrioților săi. Deci, există această omogenitate prin tratament, prin respect, prin cultură, prin dezbatere.
Ultimul scandal care s-a produs și care se dezbate aprins în societatea lituaniană ține de participarea copiilor din clasele superioare, în special din școlile cu predare în limba rusă, în taberele militarizate de peste hotarele Lituaniei. Se cunoaște că ei au fost din taberele militarizate din Federația Rusă.
Problema acum este dezbătută aprinsă în Lituania. Întrebarea este: „Cum poți să contracara acest fenomen?”. Au fost și voci care au spus că trebuie de interzise astfel de acțiuni, trebuie pedepsiți directorii, părinții, copiii, școlile... Până la urmă cred că soluția care se impune este crearea unor tabere militarizate în Lituania pentru a satisface niște necesități, dacă acestea există, în Lituania.
A doua măsură este antrenarea copiilor și părinților în fel de fel de structuri de educație patriotică, anume pentru a contracara influențele din afară. Au fost elaborate emisiuni de informare, s-a mărit numărul de emisiuni în limba rusă pentru publicul care încă simte necesitatea de a se informa în limba rusă.
Deci, lituanienii s-au dezis de ideea reprimării fenomenului, pentru că toți înțeleg că nu poți și nu ai dreptul să intervii în viața unei persoane, pentru că în timpul vacanței copilul și familia lui sunt liberi să plece oriunde și nimeni nu poate să-i dicteze ce să facă. Deci, ei încearcă să contracareze fenomenele negative prin alternative și prin abordarea logică a fenomenelor. Ei încearcă să înțeleagă unde sunt rădăcinile și contracarează efectele prin tratarea în esență a problemei.”
Europa Liberă: Acum aproape un an ați găzduit summitul Parteneriatului Estic la Vilnius. Peste încă un an vom avea un alt summit al Parteneriatului Estic la Riga, în Letonia, unde Republica Moldova ar vrea, eventual, să depună o cerere de aderare la Uniunea Europeană. Cum vedeți acest factor al Țărilor Baltice pentru procesul de integrare europeană a Republicii Moldova? Avem avocați puternici aici?
Igor Klipii: „Însăși faptul că lituanieni au insistat și au ales Parteneriatul Estic drept una din priorități ai președinției lor la Consiliul Uniunii Europene demonstrează preocuparea lor pentru spațiul respectiv, pentru securitatea și stabilitatea în acest spațiu. Și într-un fel s-a demonstrat că ei n-au greșit. Într-adevăr, zona în care noi ne aflăm și Parteneriatul Estic în general că este o zonă turbulentă de care Uniunea Europeană practic nu s-a interesat până la summit. Iar după summit, după evenimentele care au urmat în special legat de semnarea Acordului de Asociere de către Ucraina s-a constatat că problema este foarte, foarte serioasă.
Îmi vine greu să spun cum va interpreta Letonia prioritățile pentru președinția pe care o deține în 2015. Este cert însă că lucrurile s-au schimbat foarte mult în ultima perioadă de timp.
În primul rând, după aderarea Țărilor Baltice la UE ele cumva și-au pierdut caracterul de unitate baltică, s-au divizat cumva și s-au axat pe probleme proprii. După summitul de la Vilnius, după evenimentele care se produc în acest spațiu est-european și în special în țările din Parteneriatul Estic, apare un nou timp de solidaritate între Țările Baltice – problema securității.
Ei, ca și noi, sunt la frontiera de turbulență, sunt țări care au cam aceeași parametri geografici ca și noi, sunt țări mici, avem perioade de istorie comună ca membri ai Uniunii Sovietice. Ele înțeleg pericolele care există și care pot veni din această parte a lumii și din această cauză sunt într-un fel aliați și avocați naturali ai Republicii Moldova. Și noi putem conta cu siguranță pe faptul că preocupările noastre vor fi nu numai acceptate, dar și transmise și promovate mai departe în interiorul instituțiilor europene. Deci, noi putem și trebuie să utilizăm aceste mecanisme, aceste popoare-prietene care sunt parte a Uniunii Europene.”
