Linkuri accesibilitate

Jurnalul săptămânal cu Toma Blănaru.

Născut la 20 noiembrie 1994, Iași România. Studii: Liceul „Mircea Eliade”, Colegiul Național de Comerț. Din 2014 student la USM, facultatea Business şi administare. Reporter la Moldova Sport TV.

Luni

Ziua de 22 septembrie a fost una emoționantă pentru mine din două motive. În primul rînd pentru că urma să merg pentru prima dată la universitate. În al doilea rînd pentru că o făceam cu o întîrziere de trei săptămîni. Pentru aceasta, credeți-mă, că am avut motive destul de obiective, dar despre care prefer să nu vorbesc în acest jurnal.

Am ales să invat la Universitatea de Stat, deoarece știu că este o instituţie de învăţămînt cu cele mai vechi tradiţii din Moldova. În plus, aici a studiat și mama mea, care m-a încurajat în decizia pe care am luat-o.

Dintre toate specialităţile propuse, cea mai aproape aspirațiilor și planurilor mele pentru viitor s-a dovedit a fi business şi administrație.. De fapt, am avut şi o opţiune de a merge la turism, mai ales că această specializare am avut-o și la Colegiul Național de Comerț. Dar din discuțiile pe care le-am avut cu oamenii din domeniu, am înţeles că la noi în ţară nu-ţi poţi face o carieră de succes avînd cunoştinţe exclusiv din domeniul turismului.

Inainte de ore mi-a ieșit în cale un tip în cămaşă albă şi sacou negru. „Se vede că este o zi importantă şi pentru el.”, mi-am zis eu în sinea mea, chiar dacă purtam blugi și un tricou.

Atmosfera din aulele universitare mi-a plăcut imediat ce am călcat pragul universității. Multe fete frumoase, profesori serioşi, care se dedică cu adevărat profesiei.

Am rămas mulțumit și de colegii cu care urmează să-mi petrec alături următorii trei ani din viață. Deci semne bune are anul. Primul meu an universitar - 2014.

Marţi

Cu toate că am început studiile la universitate, am decis să nu renunţ la activitatea pe care am avut-o toată vara, cea de reporter la primul post de televiziune cu tematică exclusiv sportivă din Moldova - Moldova Sport TV.

Am fost extrem de fericit, dacă pot să zic așa, atunci cînd am fost acceptat la serviciu, după două săptămîni tensionate de probe. Mi-am dorit foarte mult acest lucru și iată că înțeleg că se poate - dacă vrei ceva cu adevărat.

Chiar dacă programul începe la o oră matinală (07.00), iar eu sînt o persoană căreia îi cam plăcea somnul - pot să afirm că acum diminețile sînt altfel pentru mine. Merg cu bucurie la serviciu, deoarece mă ocup de un lucru ce-mi oferă plăcere. Iar asta este cea mai mare motivaţie pentru a da un randament cît mai mare la serviciu. Sper că șefii apreciază și ei acest lucru:))

Azi am avut o filmare la spitalul republican pentru copii, Valentin Ignatenco.

În incinta spitalului urma să se desfăşoare un eveniment de caritate.

Federaţia de Tenis din Moldova a amenajat în curtea spitalului un teren de joacă pentru copii, iar în incinta instituției - șase camere de relaxare. Am avut plăcerea să asist și eu la această sărbătoare, alături de copii internaţi în spital.

Și mai mult m-a bucurat noutate pe care am aflat-o dintr-o discuție cu Preşedintele Federaţiei de Tenis din Moldova, prezentă și ea la eveniment. ...mi-a mărturisit că acţiunile de acest gen vor continua.

Din interviurile pe care le-am luat de la copiii internați în acest spital, am înțeles că erau foarte fericiţi. prin urmare, scopul acțiunii a fost atins. Final frumos de zi.

Miercuri

Mulţi ani la rînd m-am deplasat prin Chișinău cu microbuzul, deoarece mi se părea mai rapid şi mai confortabil decît transportul public.

Avînd în vedere că Primăria a decis să modifice unele trasee de microbuze, iar altele au fost anulate, am fost nevoit să iau în calcul şi varianta deplasării cu troleibuzele și autobuzele.

Recunosc că am rămas, spre surprinderea mea, mulţumit de călătoria cu troleibuzul: e mai mult spaţiu şi te simţi mai bine.

Consider că deciziile pe care le-a luat primăria în acest sens sînt corecte, doar că puțin întârziate. Nu prea imi imaginez cum într-o capitală europeană oameni s-ar deplasa cu maxi-taxiurile. Partea proastă este că municipialitatea nu a suplinit numărul mijloacelor de transport în comun, iar unele trasee din Chișinău nu sînt acoperite deloc de transport. Ceea ce stărnește nemulțumirea populațieie.

Chișinăuenii au devenit cam leneşi odată cu apariția microbuzelor în oraș. Aşa numitele „rutiere” îi deplasau exact la destinaţia dorită, iar din acest motiv mulţi oameni nu se pot împăca cu ideea că e nevoie de trecut la transportul public.

Eu personal văd doar plusuri în toată chestia asta din cauza că am început să mă plimb mai mult, să observ multe lucruri noi care pe care le treceam cu vederea pînă acum, iar traseul de la Ștefan cel Mare pînă la universitate îl parcurc chiar cu mare plăcere pe jos. Desigur, că facînd abstracție de trotuarele invadate de mașini, parcate neregulamentar, de gunoiul aruncat direct în stradă, de asfaltul distrus de lucrările ce se fac acum la tot pasul în oraș.

Joi

La ședința de planificare de dimineață, am aflat că astăzi voi avea două filmări, care de la început nu mi s-au părut prea curioase și lipsite de interes pentru mine.

Era vorba despre un meci de fotbal între juniori şi un turneu de tenis pentru copii.

Prima destinație a fost stadionul din sectorul Buiucani, unde urmau să se întîlnească eternele rivale: Dacia şi Zimbru. Doar că de data aceasta era vorba despre echipele cu categoria de vîrstă de pînă la 17 ani.

Antrenorii dar şi persoanele prezente la meci se uitau la noi cu nedumerire.

Bănuiesc că a fost în premieră cînd o televiziune a vizitat o partidă din cadrul campionatului de juniori a Republicii Moldova.

În ţara noastră lipseşte cu desăvărșire promovarea tinerilor talente din lumea sportului. Și tot noi, sîntem aceea care mai apoi ne indignăm și nu ne putem explica de ce nu avem fotbalişti buni în ţară.

Sînt convins că educarea şi promovarea tinerilor jucători trebuie să fie un obiectiv de bază pentru Federaţia Moldovenească de fotbal.

Apoi ne-am deplasat la terenul de tenis „Olimpia” unde urma să se desfăşoare un turneu de tenis pntru copii.

Am rămas plăcut surprins de nivelul competiţiei, unde chiar însuşi antrenorul echipei naţionale de Cupa Davis urmărea cu mare atenţie disputa tinerilor tenisişti.

A fost o zi reuşită din toate punctele de vedere.

Vineri

În această zi urma să merg la un concert care s-a desfăşurat la Teatrul de Operă şi Balet. Împreună cu mama mea am cumpărat biletele cu o săptămână înainte de eveniment.

Este vorba de „Stand Up Show”, o emisiune care apare săptămînal la un post de televiziune din Rusia.

În Chişinău urma să vină doi dintre cei mai buni rezidenţi ai proiectului.

Un stand-up comic este persoana care abordează probleme sociale într-o manieră comică, haioasă.

Aşadar, am ajuns la destinaţie cu vreo 20 de minute înainte de concert, lume era puţină.

Spre marea noastră dezamăgire, am fost nevoiți să aflăm că în prima parte a concertului vom asista la reprezentarea rezidenţilor de la Comedy Club Chişinău. Nu am fost anunțați despre asta preventiv. A fost un fel de „supliment din partea casei”, care, însă, din păcate ne-a cam lăsat cu gust amar. Concertul pentru care am cumpărat noi bilete a durat 40 de minute, iar ceea ce ni s-a oferit fără a fi anunțat, o oră și jumate. O altă fațetă a show businessului autohton.

Consider că prin asemenea decizii organizatorii îşi pierd mult reputaţia. nu cred că voi mai merge la vreun concert organizat de acea companie, chiar dacă, recunosc că pînă la sfîrşitul serii am reușit, touși, să-mi încarc bateriile cu bunădispoziție pe o săptămînă înainte.

XS
SM
MD
LG