Linkuri accesibilitate

„În timp ce Ucraina fierbe la foc mic, Rusia privește spre Moldova și țările baltice”


O analiză a publicației Stratfor.

În timp ce răceala dintre Rusia și Occident pe tema Ucrainei continuă, ministrul de externe rus Sergei Lavrov a declarat miercuri că, în relațiile dintre Rusia și Uniunea Europeană, nu s-a ajuns la „vreun punct din care să nu mai existe întoarcere”. Totuși, mai multe evenimente din ultimele zile demonstrează că întrecerea, competiția, dintre cele două părți devine din ce în ce mai complexă și că ea pătrunde mai profund în fostul spațiu sovietic.

Potrivit analiștilor publicației Stratfor, „teatrul ucrainean continuă să fie prima sursă de divergență și cea care, recent, a înregistrat o evoluție semnificativă. După ce, în ultimele luni, forțele de securitate ucrainene au obținut cîștiguri lente, dar substanțiale, împotriva separatiștilor pro-ruși în regiunile estice Donețk și Luhansk, în ultimele cîteva săptămîni poziția lor pe cîmpul de luptă a suferit un revers semnificativ. Elementele cheie ale revenirii separatiștilor le-au constituit sprijinul mai mare cu arme și personal primit din partea Rusiei. Faptul a fost un element major pentru acordul asupra unei încetări a focului, asupra căruia s-au înțeles președinții ucrainean și rus, Petro Poroșenko și Vladimir Putin, la 5 septembrie, și care poate fi înțeles ca o recunoaștere de către Poroșenko a ideei că Ucraina nu poate înfrînge forțele pro-ruse și să recîștige regiunile estice prin folosirea forței.

La 16 septembrie, Poroșenko a dus mai departe eforturile sale de conciliere, introducînd în Parlament o legislație care acordă un statut special acestor regiuni, și care le va permite să-și extindă împuternicirile de auto-guvernare pe o perioadă de trei ani și le asigură amnistia luptătorilor separatiști care nu au comis crime capitale. Unor părți din privinciile Luhansk și Donețk li se va permite acum să-și mențină propriile miliții, în scopuri de securitate publică, și să-și numească proprii judecători, dînd, ca efect, administrațiilor locale un grad mai mare de autonomie în aceste zone. Noua legislație mai exceptează zone ce nu se află sub controlul forțelor ucrainene de la participarea în viitoarele alegeri parlamentare, permițîndu-le în schimb să-și desfășoare, cel mai tîrziu pînă în decembrie, alegeri locale. Combinația între pierderile pe plan militar și acordarea unei mai largi autonomii politice marchează un cîștig important pentru Rusia și un recul semnificativ pentru Ucraina și sprijinitorii ei occidentali.

Dar, competiția continuă. […] Între timp, Rusia continuă și ea să amenințe să exploateze diversele leviere de influență pe care le deține în Ucraina, în special în sferele energetice, economice și militare. Moscova a spus că va urmări îndeaproape felul în care este pus în aplicare Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană, timp în care negocierile dintre Rusia, Ucraina și Europa, asupra furnizărilor de gaze naturale rămîn în impas. În plus, Serghei Șoigu, ministrul rus al apărării, a spus la 16 septembrie că Moscova trebuie să-și consolizeze forțele din Crimeea, ca urmare a crizei ucrainene și a apariției unor forțe militare occidentale în regiune. Ministrul nu a furnizat însă nici un detaliu despre planurile ruse.”

Analiștii de la Stratfor subliniază, altfel, că actuala competiție este pe cale să se extindă. Potrivit lor: „Astfel de tactici de presiune din partea Rusiei nu au fost limitate la Ucraina. Vorbind la Riga, la o conferință anuală a expatriaților ruși, la 13 septembrie, Konstantin Dolgov, trimisul pentru drepturile omului al Ministerului de Externe rus, a avertizat împotriva discriminării rușilor trăitori în statele baltice. Făcîndu-se ecou al altor asemenea intervenții făcute în ultimele luni de diverse înalte oficialități ruse, Dolgov a spus că prima prioritate a Rusiei este să-și protejeze etnicii pretutindeni în lume. Cu minorități ruse care sînt în proporție de peste 25% din populație în Estonia și aproape 30% în Letonia, asemenea mesaje au o pondere considerabilă în statele baltice. Avertismentul lui Dolgov mai arată că Rusiei nu îi este teamă să reacționeze împotriva Occidentului, cel puțin retoric, chiar în state membre ale Uniunii Europene și Nato.

Într-o altă ilustrare a deciziei Kremlinului de a-și proteja interesele în fostele state sovietice, Rusia a reacționat vehement la recentele apeluri ale premierului român Victor Ponta, într-un discurs electoral, sugerînd o reunificare a Moldovei cu România în 2018. Ministerul de Externe al Rusiei a denunțat declarațiile drept „inadmisibile” și a chemat autoritățile din R. Moldova și Europa să le condamne. Ulterior, Ponta și-a clarificat poziția, declarînd că o asemenea reunificare ar avea loc numai odată ce R. Moldova intră în Uniunea Europeană, nu printr-o anexare a Moldovei de către România. Totuși, reacția imediată a Rusiei la declarațiile lui Ponta, care nu au constituit în mod particular o noutate și sînt parte a unei dezbateri ce se desfășoară de ani de zile în România, au fost menită să reprezinte un semnal că, atunci cînd vine vorba despre Moldova, interesele Rusiei ar trebui să fie luate în considerare.

Astfel, în timp ce apropiații ruși și occidentali își continuă lupta pentru Ucrainei, la fel se desfășoară și competiția extinsă pentru fostul spațiu sovietic. Statele baltice și Moldova se străduie să-și sporească și consolideze legăturile cu Occidentul, dar rămîn vulnerabile față de influența și manipularea societății pe plan politic și economic. Faptul pune o fundație similară de conflict, casemănătoare celei a competiției din Ucraina. Și deși competiția ce se manifestă în Moldova și în statele baltice este cu siguranță mai subtilă decît cea din Ucraina, rămîne în interesul Rusiei să reamintească acestor țări și sprijinitorilor lor occidentali că – în funcție de cît de departe vor împinge integrarea cu Occidentul – „punctul de la care nu mai există întoarcere” este încă la orizont.”

XS
SM
MD
LG