Linkuri accesibilitate

Scoția și „separările de catifea”


Prăjituri cu drapelele Scoţiei şi Marii Britanii, şi rezultatele ultimului sondaj de opinie privind opţiunile scoţienilor înainte de referendum - puse în vitrina unei patiserii din Edinburgh, Scoţia, 17 septembrie 2014

Prăjituri cu drapelele Scoţiei şi Marii Britanii, şi rezultatele ultimului sondaj de opinie privind opţiunile scoţienilor înainte de referendum - puse în vitrina unei patiserii din Edinburgh, Scoţia, 17 septembrie 2014

Dezmembrarea Marii Britanii ar diminua atât statutul și prestigiul acesteia, cât și pe cel al UE.


Totul s-a încheiat în Scoția, toate argumentele au fost spuse și utilizate, iar rezultatul încă este incert. Cele trei partide tradiționale britanice au publicat o declarație comună, promițând Scoției o mai mare autonomie dacă rezultatul referendumului e negativ și dacă vineri dimineață, la anunțul rezultatelor finale, Scoția va fi încă, simbolic, o parte a Regatului Unit.

Promisiunea vine însă tardiv și nu e limpede dacă va influența rezultatul.

Puțini comentatori și observatori se aventurează să prezică un rezultat net — pentru sau contra—, opinia generală fiind că scorul final va fi de fapt foarte strâns… și neconcludent.

Neconcludent, așa s-a întâmplat în mai multe rânduri în Canada, unde separatiștii francofoni din Québec au avut chiar, odinioară, sprijinul generalului De Gaulle, care a mers până acolo pentru a striga „Vive le Québec libre”.

Și în Canada, ca și în Scoția, separatiștii au încercat în mai multe rânduri, așa cum vor să încerce acum și cei din Catalonia, să-și obțină independența, o „independență de catifea”, cum am învățat de la Cehoslovacia post-comunistă că se poate.

In contrast cu separarea Iugoslaviei, există și exemple de separări care s-au petrecut extrem de pașnic și fără ranchiună.

Cea a Cehoslovaciei e principalul exemplu. Aceea s-a întâmplat însă imediat după căderea comunismului, într-o țară artificială care nu făcea parte din Uniunea Europeană. In schimb, dezmembrarea Marii Britanii ar diminua atât statutul și prestigiul acesteia, cât și pe cel al Uniunii Europene, care cu greu și-ar mai putea justifica denumirea de Uniune dacă părți din ea o părăsesc.

E de presupus însă că și eventuala separare a Belgiei ar fi la fel de pașnică. Belgia este deja, de facto, o țară federală mergând spre confederalism, frontierele interne sunt foarte nete, iar populația, cu excepția regiunii Bruxelles, omogenă etnic de o parte și de alta a frontierei între flamanzi și valoni.

Unii au prezis violențe în Scoția, în cazul declarării independenței. Exemplele precedente ale separatismelor recente, inclusiv în locuri precum Timorul de Est, sau Sudanul de Sud, arată însă că violențele se petrec mai degrabă înaintea separării de facto decât după.

In orice caz, mesajul partidelor politice engleze către scoțieni e limpede: dacă referendumul respinge independența, negocierile in vederea unei mai mari autonomii vor începe imediat. Pentru a fi și mai convingător într-o asemenea dezbatere mesajul a fost imprimat pe pergament.

XS
SM
MD
LG