Linkuri accesibilitate

În captivitate 77 de zile în orașul Sloviansk sub regimul separatiștilor pro-ruși.

Posturile rusești de televiziune au catalogat-o pe Irma Krat drept „euro-sadică” și „nepoată de ofițer SS”. Pentru prima dată Irma Krat își povestește istoria. În Rusia, numele Irmei Krat, jurnalistă de televiziune și activistă a Maidanului, a devenit cunoscut datorită subiectelor postului TV Lifenews și a emisiunii virulente de la NTV „Sutașul în colanți”. Posturile rusești au catalogat-o pe Irma Krat drept „nimfă a revoluției ucrainene”, „euro-sadică” și „nepoată de ofițer SS„. Toate aceste emisiuni au fost înregistrate în aprilie, când Irma Krat, răpită la Slaviansk, se afla împreună cu alți zeci de ostatici în captivitate la separatiști. Captivitatea a durat 77 de zile, iar după eliberarea Slovianskului jurnalista a revenit la Kiev. Timp de aproape o lună, Irma Krat nu a dat interviuri, iar acum, pentru prima dată, și-a povestit istoria pentru Radio Svoboda, într-o emisiune realizată de colegul nostru Dmitri Volcek.

Sub escorta separatiștilor pro-ruși la Sloviansk

Sub escorta separatiștilor pro-ruși la Sloviansk

„Dacă e să fiu sinceră, prima săptămână după eliberare îmi era în permanență frică că voi fi omorâtă. Mă temeam că rebelii vor elimina martorii, că vor plăti vreun killer să mă „elimine” și vor acuza de asta puterea ucraineană pe care am criticat-o mereu. Dar parcă, slavă domnului, nu s-a întâmplat nimic”, mărturisește jurnalista Irma Krat.

Înainte de a merge la Sloviansk, jurnalista a stat mai bine de o lună în Crimeea anexată de Rusia. A fost practic în toate unitățile militare, de unde realiza transmisiuni în direct și îi susținea moral pe soldații ucraineni.

Din Crimeea, Irma Krat a mers la Kiev, de unde, împreună cu femeile din detașamentul „Suta feminină” a Maidanului a plecat la Donețk pentru a convinge acolo oamenii că nimeni nu vrea să-i omoare pe ruși, și că toți trebuie să se mobilizeze pentru a nu admite un conflict și divizarea țării. A realizat două reportaje în direct din Kramatorsk, iar când, de Paști, a mers să transmită în direct de lângă Sloviansk, unde trei oameni ar fi fost omorâți într-un schimb de focuri, a fost arestată de persoane înarmate.

Irma Krat: „Erau patru cu pistoale automate – au îndreptat țeava armei către mine și am înțeles că reportajul meu în direct pe care trebuia să-l transmit peste 10 minute nu va mai avea loc. Mi-au luat pașaportul și telefoanele, m-au urcat pe bancheta din spate și am plecat. Am înțeles că situația este gravă și nu am nicio speranță, pentru că venisem să fac directul singură. Omul de la volan a raportat prin stația radio: „Am recepționat-o pe Irma Krat. Efectuăm livrarea”.

Ostatecă la Sloviansk...

Ostatecă la Sloviansk...

M-au adus la clădirea Serviciului de securitate. Acolo mi-au pus o cârpă pe cap și m-au aruncat într-un subsol. În jurul meu s-au adunat vreo șapte oameni, judecând după voci. Și cel puțin două ore m-au numit în tot felul, acuzându-mă că i-am executat personal pe Maidan pe militarii din Berkut și că au înregistrări video unde apar eu torturându-i pe cei din Berkut – cică, le-aș fi tăiat capul și le-aș fi scos unghiile. Mă acuzau de față cu mai mulți oameni. Am înțeles de ce făceau asta – oamenii urmau să plece în oraș și să le povestească celorlalți din Slaviansk că a fost prinsă o sutașă de pe Maidan care a tăiat capetele soldaților din Berkut”.

Așa s-a și întâmplat – povestește în continuare Irma Krat – după asta a început „pelerinajul”: intrau în cameră câte două-trei persoane, care o înjurau și o făceau în tot felul. „Am auzit același lucru de la fiecare om în parte, de mii de ori”, spune jurnalista. În jurul orelor 10 seara corespondentul de la Time, Simon Shuster, a aflat că Irma Krat se află în detenție și toți jurnaliștii de la hotel au dat buzna la clădirea serviciului de securitate. Separatiștii au scos-o pentru vreo 30 de secunde ca să le arate că jurnalista este în viață.

După care au adus-o din nou în subsol și a început interogatoriul – despre Sectorul de dreapta, liderii și locațiile acestora. Explicațiile Irmei – că este doar jurnalist și că nu cunoaște lucrurile despre care este întrebată – nu i-au convins pe separatiști. I-a fost injectată o substanță numită „serul adevărului”.

Irma Krat: „Este o substanță care te face să spui adevărul și pe care nu oricine o poate suporta – poate ceda inima. Mi-am pierdut cunoștința pentru vreo zece secunde. După ce mi-am revenit m-au scos afară, iar jurnaliștii de la Lifenews mi-au organizat un interogatoriu. După război îi voi da în judecată – practic au participat la tortură. Era ora doua-trei noaptea.

Am un comportament ciudat în acea înregistrare, prietenii care mă cunosc și-au dat seama imediat că mi-a fost injectat ceva. A urma din nou subsolul, din nou acuzațiile că aș fi torturat pe Maidan, nu am dormit până dimineața. Iar dimineața m-au adus la o conferință de presă comună – le-am spus jurnaliștilor că nimeni nu-mi face rău. Nu le puteam spune celor peste 50 de jurnaliști că

Simon Ostrovski, în aprilie, în fața Primăriei din Sloviansk

Simon Ostrovski, în aprilie, în fața Primăriei din Sloviansk

am fost torturată, că mi s-au injectat substanțe chimice, nu puteam spune nimic din ce i-ar fi iritat pe separatiști. Unul dintre jurnaliști, Simon Ostrovski, a înțeles însă tot ce mi se întâmplă și a strigat la gărzi să mă elibereze imediat.

După care a mers a doua zi la conferința de presă a lui Ponomariov și i-a cerut să mă elibereze. Pentru că s-a ridicat în apărarea mea, a fost aruncat în același subsol ca și mine. L-au pedepsit în felul acesta”.

În subsolul securității, Irma Krat a fost ținută în cea mai mare încăpere, plină doar cu bărbați. Stresul cel mai mare era că va fi violată – insurgenții discutau în permanență, pentru a o speria, despre posibile variante de viol. „Patru zile am stat pe banchetă și nu am dormit deloc de frică să nu fiu violată”, spune jurnalista.

Au urmat alte interviuri, forțate, pentru presa rusească, inclusiv pentru postul de televiziune NTV, care ulterior erau montate în așa fel încât reieșea că Irma Krat se autodenunță cu privire la omoruri și tortură și că renunță la ideile pentru care a luptat pe Maidan.

După șapte zile a fost mutată din sediul securității în clădirea administrației orășenești unde a stat închisă, timp de trei zile, în aceeași cameră cu primarul Slovianskului, Nelia Ștepa. Aceasta fusese bătută și forțată să scrie cerere de demisie. Într-una din zile, primarul a fost dusă la ședința Consiliului orășenesc, unde deputații urmau să voteze demiterea sa, în baza cererii. Irma Krat i-a sugerat să meargă la ședință așa cum era – în costum sportiv și fără să se aranjeze părul, pentru ca oamenii să înțeleagă că de fapt nu pleacă de bună voie. Deputații au văzut-o pe primar, pentru prima dată, venind la ședința Consiliului orășenesc în costum sport și fără coafură – toată lumea a fost șocată, femeile au început să plângă. Au înțeles totul și nu au votat demisia primarului. La a doua ședință s-a întâmplat același lucru. „După care deputații au fost unul câte unul trecuți prin subsol – au fost suficiente două-trei ore. După care a fost din nou convocată ședința Consiliului și toți deputații cu privirile lăsate în jos au votat demisia primarului. Numai sadiștii își pot bate joc astfel de oameni”, conchide Irma Krat.

Din prima zi de detenție Irma Krat a intrat în greva foamei, pe care a ținut-o timp de zece zile. Restul perioadei de detenție a scris poezii patriotice, a lucrat la o carte și chiar i-a scris o scrisoare lui Strelkov și Putin. Jurnalista spune că au existat câteva situații în care puterea de la Kiev ar fi putut să o elibereze, dar ar fi uitat de ea.

Irma Krat: „A fost un moment în care trei jurnaliști de la Lifenews au fost arestați. Ponomariov a declarat la televiziune că este gata să mă schimbe pe cei trei. Dar partea ucraineană i-a eliberat pe cei trei jurnaliști fără condiții, nu

Voi iubi Ucraina chiar și în mormânt...

au făcut schimb. Prietenii mi-au confirmat după ce am fost eliberată – da, a existat o asemenea oportunitate, dar s-au făcut că au uitat de mine. Am plâns atunci. Nici dușmanului nu i-ai dori să stea închis de unul singur. I-am scris lui Ghirkin o scrisoare să mă execute. „Am iubit, iubesc și voi iubi Ucraina chiar și în mormânt. Dar țara noastră nu are nevoie de patrioți”. Asta am scris în scrisoare”.

Irma Krat spune că pregătește, prin intermediul avocatului său, o plângere împotriva Rusiei la CEDO. Dosarul său a fost secretizat, iar printr-o scrisoare a fost anunțată că nu are voie să dea interviuri presei. Jurnalista consideră însă că interviurile pe care le acordă sunt o modalitate de a se proteja împotriva unor abuzuri sau chiar atentate la viața sa.

După ce a fost pusă în libertate, Irma Krat spune că a fost surprinsă să constate că în condițiile în care toată presa occidentală s-a ridicat în apărarea ei, jurnaliștii ucraineni fie au tăcut, fie i-au ajutat chiar pe cei din Rusia să monteze reportaje acuzatoare la adresa ei. „De ce țara mea nu s-a ridicat în apărarea mea și nu a făcut un reportaj în care să infirme că aș fi omorât și torturat oameni pe Maidan? În detenție nu am plâns atâta cât după ce am ieșit la libertate. O vreme chiar nu am dat interviuri, de teamă că vor interpreta din nou totul în sens negativ”, mai spune jurnalista și activista Irma Krat, la o lună după ce a fost eliberată din detenția separatiștilor din estul Ucrainei.

XS
SM
MD
LG