Linkuri accesibilitate

„Ţin într-o mână cupa şi-n alta un Coran” sau cum a devenit internetul liber în Iran


Turnul de telecomunicații Milad, la Teheran, în smog

Turnul de telecomunicații Milad, la Teheran, în smog

Ommar Khayyam este pentru mulți iranieni simbolul libertății și al vieții care poate fi trăită din plin, fără restricțiile inventate de regimul islamist.

Internetul este strict controlat de puterea politică, iar în hoteluri este lent și poate fi folosit doar în lobby. Totuși din ce în ce mai mulți iranieni au programe cu ajutorul cărora sparg barierele și ajung la site-urile pe care și le doresc. Astfel de CD-uri se găsesc în orice bazar, dacă știi să le cauți.

Televiziunile autohtone sunt pur propagandistice, dar majortiatea caselor au antene de satelit cu ajutorul cărora prind ce posturi își doresc. Globalizarea nu mai poate fi oprită, chiar dacă deschiderea McDonalds în Teheran a eșuat, după un atac pus la cale de Sepah, Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice, aflat la dispoziția lui Ali Khamenei.

Din turnul de comunicații Milad, al șaselea ca mărime din lume, locuitorii Teheranului își pot vedea orașul de sus. Noaptea, autostrăzile care traversează capitală sunt pline de luminile mașinilor care nu contenesc să circule până târziu după miezul nopții. În restaurantul cel mai sus plasat din această parte a lumii poți gusta caviarul cel mai bun și feluri sofisticate combinate cu aur comestibil, toate pentru oamenii cu dare de mână, care par să fie destui aici în capitala Iranului.

Tot în Turnul Milad, care prinde viața odată cu venirea serii sunt expuși, făcuți din ceară cei mai importanți gânditori ai Iranului, începând cu marele poet Ferdowsi. Lipsea, firește, din colecție Omar Khayyam, care deși nu mai e interzis, nu poate încă intra în panoplia națională. Lui i se atribuie o serie de versuri care contravin educației islamiste din ultimii 35 de ani, ca acestea

„Ţin într-o mână cupa şi-n alta un Coran

Şi fac ce-mi spune legea, şi-o-ncalc în chip viclean

Aşa îmi trece viaţa sub cerul diafan

Nu-s nici păgân cu totul, nici sincer musulman.”

Ommar Khayyam, care și-a petrecut viața călătorind acum 1000 de ani pe Drumul Mătăsii sau ascunzându-se de liderii politici, care-l prigoneau, este pentru mulți iranieni simbolul libertății și al vieții care poate fi trăită din plin, fără restricțiile inventate de regimul islamist. „Niciunde în Coran nu scrie că trebuie să-mi ascund părul sub hijab sau să port Chador”, îmi explică revoltată Fereshteh în vreme ce vizităm partea veche a Teheranului.

Multe fete tinere nu se pot, însă, despărți de aceste haine negre sub care se ascund, pentru că în școli „le spală creierul”. Doar copiii cei mai dotați, care vin din familii cu adevărat religioase sunt acceptați în școlile de primă mână, chiar dacă aceste instituții sunt private. De aici își recrutează apoi temuta Sepah fidelii. Tinerii sunt învățați să se teamă de Dumnezeu și să aplice Legea Islamică în orice situație, la o adică și împotriva celor apropiați.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG