Mulţi dintre ascultătorii Europei Libere mi-au spus că sînt pesimist, că descriu realitatea în culori întunecate-cenuşii. Ei bine, nu e chiar aşa. Uneori sînt pătruns de un optimism debordant. Uneori sînt încrezător ca foştii făuritori ai Puterii Sovietice. Şi o să vă dau un exemplu.
Am eu nişte amici care nu mai cred că va apărea un nou stadion pe locul fostului stadion republican. Dar eu cred, sînt convins că noul stadion va fi construit. Gîndiţi-vă că au trecut numai şapte anişori din clipa în care a fost demolat vechiul stadion. Şi ce sînt 7 ani în istoria unei ţări? Un fleac, fireşte. Şi-apoi eu cred că în tot răstimpul acesta conducătorii ţării şi ai fotbalului au adunat bani pentru noua construcţie, au elaborat cu migală proiectul. Căci un nou stadion nu se face în grabă. Aici e nevoie de reflecţie temeinică, trebuie să măsori de şapte ori şi abia după asta să tai.
Sînt pătruns de un optimism fantastic, ştiu că noul stadion va apărea. Îmi imaginez chiar cum el încet-încet se înalţă, cum o sumedenie de lucrători muncesc cu acribie la grandioasa construcţie. Intuiţia îmi spune că lucrările vor începe anul acesta sau cel tîrziu în 2015. Nimeni nu va mai accepta o amînare. Societatea moldovenească are nevoie de acest nou stadion. Şi el va exista!
Sînt convins că parlamentarii moldoveni fac tot ce le stă în putinţă ca acest stadion să apară. Şi guvernul munceşte în această direcţie, după toate probabilităţile. De cei de la Federaţia de Fotbal nici nu are rost să pomenim. Ei se culcă şi se trezesc cu gîndul să inaugureze cît mai repede noul edificiu fotbalistic.
Convingerea mea devine şi mai puternică pentru că şi foştii guvernanţi şi-au suflecat mînecile pentru această nobilă cauză. De pildă, nu am nici un dubiu că fostul premier Tarlev, care a distrus cu tractorul un zid improvizat la demolarea din 2007, a efectuat o muncă enormă în vederea construcţiei noului stadion. Toată suflarea politică moldovenească vrea un stadion nou! Măi să fie!
Zilele astea am trecut pe lîngă terenul viran din centrul capitalei, pe lîngă rămăşiţele vechiului stadion, m-am oprit cîteva clipe şi am închis ochii. Şi am văzut acolo aievea nu supermarketuri şi parcări, nu blocuri de locuinţe înalte, nu benzinării şi buticuri. Am văzut un stadion grandios, un stadion care găzduieşte meciurile naţionalei Moldovei. A mai rămas puţin de aşteptat, stimaţi ascultători. Vă spun asta eu, pesimistul incurabil care nu se lasă atît de uşor impresionat şi convins…
