În zorii tranziţiei, în primii ani după proclamarea independenţei RM, politicienilor autohtoni le plăceau tare condeierii. Atunci scriitorii electrizau masele, erau ascultaţi, aveau influenţă, şi politicienii îi foloseau pe post de portavoce în campaniile electorale. Au existat atunci suficienţi scriitoraşi care au muncit pentru partide şi partiduţe, care au ţinut discursuri înflăcărate în sprijinul unor politicieni autohtoni.
Prietenia asta s-a cam evaporat atunci cînd prestigiul social al scriitorului s-a năruit subit. Abandonaţi de numeroşii fani, lipsiţi de carismă, condeierii nu mai trezeau interesul politicienilor şi guvernanţilor. Ce folos poţi să ai de pe urma colaborării cu nişte literaţi anonimi? Însă locul rămas liber a fost repede ocupat de alţi mesageri ai domeniului culturii. Fireşte, nu de sculptori sau de pictori, ci de cîntăreţi, de cei care electrizau masele mai dihai decît scriitorii pe vremuri. Aici, în spaţiul nostru ciudat-miraculos, cu melodii frumoase departe poţi să ajungi!
Prăbuşirea scriitorilor a coincis cu creşterea năucitoare a popularităţii vedetelor recente, a interpreţilor de tot soiul. Faptul a fost remarcat imediat de făcătorii de campanii electorale. Să apari, într-o campanie electorală, pe o scenă, alături de o vedetă cu voce catifelată, echivala cu o mare izbîndă politică. Şi uite aşa s-a coagulat în anii tranziţiei obiceiul de a organiza concerte în ajunul alegerilor, concerte la care vedeta şi politicianul-sponsor apar împreună în faţa maselor însufleţite şi deseori lipsite de discernămînt.
Îmi amintesc bine cum o vedetă recentă le-a lămurit ziariştilor participarea sa la un asemenea concert cu iz electoral: „Păi, eu nu am nimic cu politica şi cu pancartele din scenă. Eu cînt pentru oameni!” Frumoasă şi credibilă confesiune…
De ce v-am vorbit despre toată povestea asta? Pentru că se apropie din nou alegerile. Şi se pare că şi în această campanie vor răsuna cîntece frumoase, se va auzi iu-hu-hu şi tra-la-la. Ba poate că se aude deja…
