Linkuri accesibilitate

Carnet de reporter: Dnipropetrovsk sfidează conceptul de Ucraină de est


Harta punctelor de control civile împotriva separatiștilor în regiunea Dnipropetrovsk.

Harta punctelor de control civile împotriva separatiștilor în regiunea Dnipropetrovsk.

Un reportaj semnat de corespondentul Europei Libere Glenn Kates.

Traducere de Lucian Ștefănescu.

Deși se află în estul Ucrainei, orașul Dnipropetrovsk - unde mașinile au steaguri ucrainene, și forțele de auto-apărare controlează drumurile - sfidează noțiunile preconcepute despre ce anume ar trebui să fie un oraș din estul Ucrainei.

Harta Ucrainei ne arată că Dnipropetrovsk e un oraș din estul țării.

Cele trei ore de condus către auto-proclamata Republică a Poporului Donețk sînt mai puțin de jumătate din durata călătoriei spre Kiev, aflat în nord-vest.

E situat de asemenea la marginea de sus a Novorossiei, regiunea cucerită cîndva de Imperiul Rus și colonizată de nobilimea rusă, un motiv suficient de puternic pentru ca președintele rus Vladimir Putin să aibă pretenții istorice asupra teritoriului.

În 2010, peste 60 la sută din populația regiunii a votat cu fostul președinte Viktor Ianukovici, care a părăsit Ucraina după protestele anti-guvernamentale din februarie.

Primul semn că a patra ca mărime metropolă a țării nu se potrivește în dihotomia Est-Vest - deseori folosită pentru a explica divizarea dintre cei care doresc apropierea de Europa și cei care doresc relații mai strînse cu Rusia - se află chiar în centrul orașului.

Aici a stat Lenin. În 22 februarie, ziua în care noul guvern a venit la putere în Rusia, protestatarii din Dnipropetrovsk au dărâmat statuia lui Lenin de pe soclul ei. Ei urmau exemplul a alte mai mult de 100 de orașe - aproape toate din vestul țării - care vedeau în prezența lui Lenin un simbol al continuării influenței Kremlinului la 20 de ani de la căderea Uniunii Sovietice.

O scurtă călătorie cu tramvaiul - un exemplar învechit care scîrțîie pe strada Hkalova - îl duce pe vizitator la clădirea administrației regionale. În fața clădirii, Andrii Denisenkp, liderul mișcării ultranaționaliste Sectorul de Dreapta, ține o conferință de presă neanunțată.

Mișcarea a devenit sperietoarea vaforită a Moscovei, care spune că autoritățile de la Kiev sînt conduse de „fasciști”.

Sectorul de Dreapta e asociat îndeobște cu sprijinul venit din orașe din vestul Ucrainei, cum e Lvov. Astfel încît, Dmitro Iaroș, candidat prezidențial marginal și fondatorul mișcării, i-a suprins pe mulți când a anunțat în aprilie că va muta sediul central la Dnipropetrovsk. La vremea resepctivă, a spus că astfel evenimentele din est pot fi „observate” mai bine, dar poate el e reîntorcea la rădăcini. Pînă la urmă, liderul de extremă-dreapta, care folosește deseori un translatoor în loc să vorbească rusă - e născut în regiune.

Denisenko, colaborator apropiat al lui Iaroș, anunță că membrii organizației sale au prins trei aparent separatiști pictînd steagul rus alb, albastru, roșu pe unul din monumentele orașului.

„Am înregistrat infracțiunea, am chemat poliția și i-am predat pe oamenii aceștia serviciilor de securitate”, declară el Europei Libere, înainte de a adăuga nonșalant poanta finală: „Erau trei, așa că înainte i-am vopsit - unul alb, unul albastru, și pe al treilea în roșu - în culorile steagului favorit al ocupanților. Sectorul de Dreapta a dat publicității mai tîrziu înregistrarea video a incidentului:

Bărbați înarmați în uniforme sânt peste tot interiorul clădirii administrative. Iuri Berez, 44 de ani, șeful forțelor de auto-apărare din Dnipropetrovsk, vorbește filosofic despre rolul crescând al milițiilor pro-unioniste care au legături vagi cu Kievul:

„Cine va ajuta Ucraina să-și rezolve problemele? Sînt două căi. Una e realistică, cealaltă e o fantezie. Calea realistică e că vin străini și rezolvă toate problemele Ucrainei. A doua e pură fantezie - le facem pe toate noi înșine.”

A face tot „noi înșine” a fost logica Kievuylui cînd a numit oameni de afaceri influenți ca guvernatori în regiunile estice. Ei ar fi urmat să ofere o piedică în calea oricărui sentiment separatist. Dar unii din conducătorii regionali au fost acuzați că au încercat să-și protejeze interesele lăsând mișcările separatiste să se răspândească.

Nu și Igor Kolomoiski. Proprietarul miliardar al PrivatBank și guvernator al regiunii Dnipropetrovsk a oferit recomenpe se pînă la 10.000 de dolari pentru capturarea sabotorilor ruși și a organizat unități de apărare ca ceea condusă de Bereza care are puncte de control pe principalele șosele ale regiunii. Deși mulți spun că el oferă securitate, în Ucraina a apărut recent temerea legată de faptul că țara se bazează prea mult pe forțe para-militare fără experiență.

Cu toate acestea, în contextul alegerilor prezidențiale din 25 mai, grupurile armate ar putea fi singura sursă de securitate pentru locuitorii din Donețk și Lugansk care speră să poată vota. Separatiștii din aceste regiuni, care spun că votul e ilegitim, au atacat secții de votare și au amenințat lucrători din campania electorală. Nu e clar câte secții de votare vor putea fi deschise în ziua alegerilor la Donețk și Lugansk.

Bereza spune că forțele sale sînt pregătite să apere cel puțin patru circumscripții electorale din Donețk în timpul alegerilor. Întrebat cum, răspunde simplu: „cu arme”.

Locuitorii din Dnipropetrovsk nu se așteaptă să aibă dificultăți să voteze, dar mulți dintre ei au spus Europei Libere că sînt excitați de ideea alegerilor, nu și despre candidați.

Oleg Hardievski, 48 de ani, anestezist, s-a lăsat de meserie o vreme și patrulează la un punct de control situat cam la 30 de minute depărtare de centru. El spune că va vota pentru favoritul în cursa prezidențială, mogulul ciocolatei Petri Poroșenko, în ciuda preferinței sale pentru un alt candidat. Argumentînd că „haosul” din Ucraina se va termina după alegeri, Hardievski spune că vrea de fapt evitarea unui al doilea tur de scrutin.

Într-un sondaj recent făcut în regiunea Dnipropetrovsk, Poroșenko a obținut 33% (pe plan naționale are cam 44 de procente.

Înapoi în centru, vis-a-vis de unde a stat statuia lui Lenin, la un concert electoral copii de grădiniță cântă meoldii populare ucrainene și cântece pop americane.

Lidia Maksimova, lucrătoare la o bancăm spune că nu e permis din punct de vedere moral să nu se voteze, deși ea personal va alege opțiunea de a nu vota pentru nici unul din candidați.

Dar cum stau lucrurile cu fostul premier Iulia Timoșenko, născută la Dnipropetrovsk?

„Nu va primi voturi, pentru că a pierdut încrederea noastră”, spune Maksimova.

Un sondaj recent sugerează că Timoșenko ar putea primi cam 6% din voturi, două procente mai puțin decît media ei națională, dar și așa, ea se apropie cel mai mult de Poroșenko.

Inna, profesoară, care probabil va vota pentru Poroșenko, deși nu e prea impresionată de programul lui, spune că oamenii de aici cred că Timoșenko, care și-a făurit o imagine de luptătoare, a evitat orașul din cauza poziției lui în estul țării:

„Timoșenko n-a făcut nimic pentru orașul ei natal cîta fost la putere. Din nefericire așa stau lucrurile, și a fost intenționat.”

XS
SM
MD
LG