Născut în 13 mai 1991. Masterand în Studii Diplomatice la facultatea Relaţii Internaţionale, Ştiinţe Politice şi Administrative a Universităţii de Stat din Moldova. Co-administrator al site-ului de divertisment Yupi.md. Coordonator PR la Institutul IDEA. Din 2012 e membru al organizaţiei MediaPoint, în cadrul căreia a fost coordonator al departamentului marketing şi comunicare, în prezent coordonator al departamentului resurse umane. Membru al mai multor proiecte: Academia New Media, Debates. Deţine un blog care se bucură de succes: cipileagavitali.wordpress.com. Implicat în mai multe proiecte naţionale.
Luni
De dimineaţă timpul arată frumos, iar oamenii parcă au uitat de chipuri triste, lene şi plictiseală. Plăcut. Deşi în ei tot aceiaşi oameni rămân. Pornesc spre serviciu cu încrederea că lucrurile bune abia urmează. În limitele unui ambuteiaj, şoferul de microbus începe să discute despre Europa şi despre dor. Aşa, pe gândul lui. Atunci când mergi des cu microbusul, poţi să ai parte de discuţii de orice fel şi pe orice temă. Domnul Vasile spune că are o fiică plecată în Germania. Ar fi vrut să o ştie aproape, dar cică cu ambiţiile tinereşti nu te pui. Tinerii au vise şi tot tinerii trebuie să şi le urmeze, fie acasă sau undeva departe. Îl respect pe omul ăsta. Cobor şi parcă sunt mai convins că lucrurile merg aşa cum trebuie. Şi că în viaţă poţi foarte imprevizibil să dai de oameni care să îţi motiveze încrederea în ei. Apropo de motivaţie. La serviciu promovez de ceva timp un Program de Cursuri de Antreprenoriat. Şi mă gândesc, oare tinerii din Moldova au suficientă răbdare şi insistenţă ca să reuşească în afaceri în acest sistem controlat? De experienţă nu vorbesc, pentru că ea se capătă în timp. Discutam zilele trecute cu un prieten care şi-a făcut o mică afacere din vânzări de biciclete. Deja se confruntă cu probleme din toate părţile. De parcă în ţara asta statul nu te susţine să te dezvolţi, ci îţi pune beţe.
Spre seară ies în afara Chişinăului. Drumul spre Costeşti e plin de momente interesante. La radio se aude despre ce mai spune lumea. Oameni simpli de la ţară, care toată ziua îşi cântăresc grijile. Dar care întotdeauna au o vorbă bună de spus. La întoarcere, ascult muzică şi mă gândesc la lucrurile care contează. E atât de frumos să ai grijă de cineva drag.
Marţi
Interesant să vezi oamenii în ipostaze diferite. Să le asculţi păsul, să reacţionezi, să îţi pese. Ziua am dat de un articol cel puţin special. ”Paradoxul vremurilor noastre: Viaţa nu e numărul de respiraţii, ci numărul de momente care îţi taie respiraţia”. L-am tradus cu poftă, fiind convins că respiraţia are ea ce are cu emoţii sincere şi faptele bune. Articolul este despre viaţa de azi, aşa cum este ea: prea tristă şi prea nechibzuită. Sunt unele cuvinte pur şi simplu care te bat peste ochi: Au crescut cererile noastre, dar s-au redus valorile.Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des. Știm cum să supraviețuim, dar nu știm cum să trăim. Adaugăm ani la viața umană, dar nu adăuga viață la ani. Am ajuns până la lună și înapoi, dar abia traversăm strada pentru a face cunoștință cu noul vecin.Corect, nu?
Azi am primit o ştire pozitivă. Împreună cu Institutul IDEA am primit un grant de la Ambasada SUA pentru implimentarea unui proiect cel puţin indrăzneţ. În linii mari, acesta va cuprinde experienţa şi istoriile de succes ale moldovenilor aflaţi în diferite ţări din Uniunea Europeană, ca sfat şi mesaj direct pentru moldovenii de acasă. Aşa se va reduce dezinformarea despre ce se întâmplă cu adevărat dacă mergi în Uniunea Euroepană: să lucrezi, să înveţi sau pur şi simplu să călătoreşti. Azi în fine a fost o zi bună. M-am convins de acest lucru când am ajuns acasă şi mama m-a pus în capul mesei ca un oaspete de vază. Cu toată forfota zilei, o cină sănătoasă devine un adevărat deliciu. Contează însă şi familia, poate cel mai mult contează. Îi cuprind pe toţi şi adorm fericit.
Miercuri
M-am trezit cu convingerea că toate lucrurile care se întâmplă au un sens, şi că anume noi dăm sens acestor lucruri. Indiferent pe unde nu mergi. De exemplu, în timpul zilei, am trecut pe lângă Piaţa Centrală. În combinaţia de cerşetori şi doamne pe tocuri, lumea îşi vede de ale ei: unii scot banii, alţii nu-i mai găsesc prin buzunare. De parcă banii ar conta cel mai mult. Îmi vine în minte o frază genială: unii oameni sunt atât de săraci că nu mai au decât foarte mulţi bani. Şi fie el la Piaţă sau într-un hotel de lux, aceiaşi oameni rămânem. Sau nu? În acelaşi context, citind presa online dau peste un titlu: Sofia Rotaru, aşteptată cu o mie şi unu trandafiri în cel mai luxos apartament prezidenţial din Chişinău..frumos gest. Dar parcă ceva nu se leagă. Dacă cei 1000 de trandafiri ar fi fost oferiți la 1000 de femei de la țară, cu siguranță ar fi fost cu 1000 de zâmbete mai mult. Meritate! Așa, încă un subiect de umplutură pentru presă.Şi asta încă o dată îmi aminteşte de faptul că trăiesc în Moldova. După o bună perioadă de timp în care nu m-am intersectat în nici un fel cu medicina, azi am ajuns pe la spital. Mai rar să fie. Reântors parcă într-o epocă a mirosurilor stranii şi al oamenilor în halate albe la fel de stranii, am rămas uimit. Mă uimeşte de fiecare dată sistemul medical prost şi întortocheat de la noi, dar sunt unele lucruri ieşite din comun. Uneori, până şi pentru ca să îţi măsori tensiunea trebuie să pierzi timp, energie şi bani. Rând, programări, certuri, bani, sistem putred.Dar nu e în asta, sănătoşi să fim.
Joi
Lucrurile frumoase nu se gândesc, ele se întâmplâ. Se întâmplă dacă noi vrem. Iar dacă nu vrem, ce rost mai are să ne trăim viaţa, aşa cum o ştim noi? Merg pe stradă şi văd zeci şi sute de feţe înăcrite. Uneori am impresia că oamenii sunt ca nişte bucăţi de carne care se trezesc, mănâncă, merg, lucrează, vorbesc mecanic, iar mănâncă, dorm. Şi a doua zi din nou. Tot mai rar vezi oameni care bagă suflet în ceea ce fac, simt cu inima, nu le este teamă să rişte şi profită din plin de viaţă. Oameni sunt mulţi, viaţa e una. Roboţi sunt mulţi, viaţa e una. Omul singur trebuie să îşi ofere alternative: de gândire și de spirit. Dacă într-o zi s-ar stinge lumina, s-a defecta iPhone-urile, s-ar opri Internetul și s-ar răspândi virușii în online, oamenii ar şti că sunt oameni și ar sta mai mult timp afară, ar înțelege că nu au nevoie de prea mulți GB pentru a fi fericiți.Pe aşa temă poţi vorbi mult şi bine. Mă distrage însă anunţul cu troleibuzele noi în municipiul Bălți. Procurate cu suportul UE și BERD şi oferite în cadrul unei ceremonii speciale, troleibuzele sunt ca o mană cerească pentru locuitorii din Bălţi, ţinând cont de faptul că mijloacele de transport erau învechite de multă vreme. Aşa, cadou de Hram. Şi asta mă face să concluzionez încă o dată: nu doar Chişinăul trebuie de dezvoltat. Moldoveni sunt oriunde, necesităţi sunt oriunde, vise la fel. Închei ziua cu o idee frumoasă alături de un om drag mie: este atât de important să iubeşti, să oferi şi să iai cel mai bun din orice.
Vineri
Dimineaţa pe la oficiul Yupi.md. E locul în care lucrurile merg altfel, mai pozitiv şi mai cu plăcere, pentru că ceea ce facem ne inspiră şi ne motivează. Suntem o echipă unită şi cred că asta cel mai mult contează. În curând fac un an de când aproape zilnic scriu articole, bucăţi de text în care pun suflet. Da, corect, dacă ceea ce scrieţi nu vă inspiră, mai bine nici să nu vă apucaţi de scris. De aia şi am început să facem proiecte care să motiveze oamenii şi să îi trezească la realitate. Şi cum spune Cristi: dacă nu noi, atunci când? Yupi a devenit ca o familie, Yupi este o familie a articolelor bune. Sunt în aşteptarea înregistrării acestor rânduri. După ce toată săptămâna am făcut notiţe, îmi vine un gând. Nu contează ce faci în fiecare zi, chiar nu contează. Principalul să o faci cu plăcere şi cu intenţia de a schimba ceva sau pe cineva. Dacă mâine te trezeşti şi înţelegi că eşti mai bun decât azi, deja e bine.
Ah da, şi nu înceta să iubeşti. Să vezi în fiinţa de lângă tine un sens, cel mai frumos şi adevărat sens. Oamenii pot fi leneși sau harnici, corecți sau prost educați, adevărați sau falși. Cum putem fi fiecare dintre noi tot de noi și depinde. Omul își face dimineața frumoasă sau mai puțin frumoasă. Și o face astfel și pe a altor oameni. Fiți fericiți și faceți fericiți și pe alții.
