Preşedintele Parlamentului Igor Corman a declarat deunăzi, pentru Unimedia, că Moldova trebuie să dialogheze mai activ ca oricînd cu Federaţia Rusă pentru a elimina orice neînţelegeri, mai cu seamă neînţelegerile alimentate de semnarea Acordului de Asociere cu Uniunea Europenă.
„Dialogul înseamnă că ambele părţi îşi pot prezenta opiniile şi soluţiile. Trebuie să ascultăm ce obiecţii au cei din Rusia, să le ascultăm argumentele, să le prezentăm pe ale noastre şi să găsim soluţii care să împace ambele părţi. Chiar şi partenerii noştri din UE şi SUA ne încurajează să avem un dialog cît mai deschis cu Federaţia Rusă…” a precizat Igor Corman.
Ce să spun? La prima vedere, totul pare OK şi ar trebui să-i dorim mari succese domnului Corman şi altor guvernanţi în activizarea dialogului cu Rusia. Totuşi, cîteva întrebări şi nedumeriri parcă s-ar impune.
Eu aş constata mai întîi că dialogul cu Rusia a existat mereu, iar problemele mari, cum este conflictul transnistrean, nu prea şi-au găsit o soluţie. Noi tot dialogăm ani de zile cu Rusia în privinţa prezenţei vinurilor moldoveneşti pe piaţa rusă şi tot nu putem găsi o soluţie. Şi asta în pofida declaraţiilor eterne şi pompoase despre dialogul fructuos dintre cele două părţi. Să înţelegem că dialogul pe care îl va iniţia domnul Corman va fi mai consistent şi mai rodnic? Să sperăm, dar eu unul am mari îndoieli, dată fiind istoria recentă.
Şi dacă Federaţia Rusă va spune tranşant că nu acceptă semnarea de către Moldova a Acordului de Asociere cu UE? Pur şi simplu, va spune că nu vrea aşa ceva. În acest caz ce argumente va prezenta domnul Corman? Mă tem ca ele să nu mai poată schimba nimic. În contextul anexării Crimeei, dialogul, fie el şi mai activ ca oricînd, ar putea să dea chix.
Asta nu înseamnă, desigur, că nu e nevoie de discuţii „active” cu Rusia. Numai că echilibristica de altădată nu va mai fi posibilă. A venit timpul alegerii. Încotro mergem? Unde vrem să ajungem?
