Vladimir Putin nu-si doreste Ucraina din punct de vedere teritorial. Vrea mai degraba sa-si arate potentialul de dezbinare si destructurare in ochii occidentalilor. In acest scop, profită de „criza de leadership din Statele Unie” si de dezbinare din Uniune Europeana, arata Ivan Krastev intr-un interviu acordat saptamanulului 22. Președinte al Centrului pentru Strategii Liberale de la Sofia și cercetător la Institutul de Științe Umaniste din Viena, Krastev considera ca liderul de la Kremlin are tot interesul sa demonstreze ca, atunci cand nu e tutelata de nimeni, Ucraina e neguvernabila. Solutia la care se gandeste este probabil una de tip Bosnia-Hertegovina: o Ucraină protectorat în cotutelă, condus de Rusia și de Uniunea Europeană, de unde si presiunea pentru federalizare. Pe de alta parte, Putin trage de timp, pentru ca astfel, poate da vina pentru deteriorarea economica a Federatiei Ruse pe sanctiunile europene. De fapt, spune cercetatorul Ivan Krastev, „modelul rusesc a atins punctul în care și-a epuizat potențialul de creștere economică”. Intr-o singura privinta abilitatea presedintelui rus ar putea fi insuficenta: in modul in care estimeaza reactia europeana. Berlinul da semne ca e pe punctul de a pune intre paranteze criteriul unic al propriului interes. lar in acest caz, „politica externă și poziția germană vor fi mult mai dure decât anticipează Moscova” (am citat).
Doua comentarii, de asemenea din revista 22, analizeaza recentele iesiri ale premierului roman Victor Ponta fata de scriitorii Horia-Roman Patapievici si Mircea Mihaies, care au fost catalogati unul drept „antinational”, celalalt drept „fascist batran”. „E pur și simplu o pierdere de vreme să încerci să-i explici unui amoral ca Ponta că Patapievici și Mihăieș nu sunt „fasciști” sau „neonaziști” și că în special comuniștii și-au găsit și își găsesc, vedem acum la Putin, sursa de legitimare în „lupta cu fasciștii”, scrie Andreea Pora. Ea considera ca pe premier il avantajeaza, acum in campanie, orice tema care poate stimula sentimentele antiBasescu, si care, implicit, abate atentia de la bilantul prost al primilor doi ani de guvernare pesedista. Balanta nehotaratilor nu se va inclina de partea buna decat daca, in loc de invective aruncate din ambele parti, s-ar arunca pe piata mai mult cifre, mai multe lucruri concrete, spune Andreea Pora.
Andrei Cornea se intreaba o data mai mult ce are totusi premierul Victor Ponta cu intelectualii, fie ei si „ai lui Basescu”, dar mai ales cu cei care au condus pana in 2012 Institutul Cultural Roman. Din perspectiva politica, ei sunt foarte bune „tinte secundare”. Citam: „Sute de mii de analfabeți funcționali români care niciodată n-ar fi auzit nici de Patapievici, nici de Mihăieș, nici de ICR vor ști de-acum înainte că acești inși, chipurile decăzuți moral și fasciști, l-au susținut trup și suflet pe tiranul Băsescu” care le-a tăiat salariile”. Mai mult, lui Victor Ponta i-ar fi intrat in cap, banuieste comentatorul de la 22, ca planul perfect al loviturii de stat puse la cale in 2012 de Uniunea Social-Liberala, si care era cat p-aci sa reuseasca, ar fi fost dejucat de cativa oameni cu conexiuni in strainatate, „care vorbesc limbi straine”. Cine sa fie ei? Patapievici si echipa lui de la ICR. Dincolo de orice ironie, Andrei Cornea avertizeaza ca gesturile premierului Ponta nu trebuie judecate doar dupa considerente politice. In ele intra de asemenea si fantasme, obsesii, complexe si resentimente personale patimase.
