Linkuri accesibilitate



„Blocarea revistelor noastre a sărăcit viaţa culturală din Basarabia (citim în editorialul primului şi ultimului număr de CONTRAFORT pentru întreg anul 2013, text semnat de directorul publicaţiei domnul Vasile Gârneţ): nu s-a mai scris despre cărţi, spectacole de teatru, festivaluri de film, concerte şi expoziţii de artă. Colegii noştri scriitori nu au mai avut unde să-şi publice textele literare, să dezbată teme ale actualităţii culturale, dar şi politice, în felul cum o face un intelectual - reflexiv şi atent la nuanţe. Nu am mai putut aduce traduceri din literatura universală şi informaţii despre evenimentele culturale europene”...

E un semnal alarmant şi trist...

Care să fie cauza acestui blocaj?

Ne-o oferă acelaşi text al domnului director: „Revista CONTRAFORT traversează cea mai grea perioadă din existenţa ei de 19 ani. Nu ştiu câtă rea-voinţă sau nepăsare au stat la originea rupturii din acest an. Nu ştim dacă Andrei Marga, ex-preşedintele ICR, un recunoscut om de cultură, şi-a dat seama că îşi trece în palmares o tristă contraperformanţă: încetarea apariţiei revistelor de cultură basarabene.”

Deşi reţinută şi exemplar de corectă tonalitatea adoptată, editorialistul se vede obligat a da glas neliniştii, ba chiar durerii legate de acest sinistru incident: „E cu atât mai aberant faptul că suspendarea finanţării revistelor basarabene s-a întâmplat nu sub regimul Voronin, care îngheţase relaţiile cu România, ci iată, în plin proces de înlăturare a vechilor ziduri ideologice dintre Chişinău şi Bucureşti, într-o epocă de lansare a unor ambiţioase proiecte economice şi energetice bilaterale, într-un an crucial pentru aspiraţiile noastre europene, când noua guvernare de la Bucureşti declară că apropierea Moldovei de Occident reprezintă o cauză naţională a României”.

Spre finalul textului apar şi note de speranţă întru mai bine: „Sperăm că noua conducere a Institutului Cultural Român de la Bucureşti să reia sprijinirea revistelor de cultură basarabene. Acest număr al CONTRAFORTULUI, 1-2/2013 - un „număr de criză”, cum i-am zis noi - apare graţie unui grant oferit de Ministerul Culturii al Republicii Moldova (este prima susţinere financiară din partea statului moldovean în întreaga biografie a revistei noastre!) Îi mulţumim doamnei ministru Monica Babuc pentru acest sprijin...”

Frumos final, nu e aşa? Sunt aduse, în continuare, mulţumiri şi altor organisme şi instituţii, dar gustul amar din suflet, cu care te alegi după ce parcurgi editorialul sporeşte şi mai mult...

Umilire, umilire...

Umilire a culturii...

P.S. Dincolo de tristeţea ce s-a abătut asupra publicaţiei noastre de înaltă ţinută, aşa cum ne este cunoscută de atâţia ani, şi acest singur şi unic număr vine cu un variat şi bogat grupaj de materiale, care ne oferă bucuria unei lecturi selecte...

***

Acelaşi destin vitreg (era să zic: marghiolesc!) l-au avut şi celelalte (câteva, pe care le... aveam!) reviste de cultură: Semn, Destin românesc, Sud-Est cultural...

Sud-Est cultural, ca prima şi cea mai veche dintre ele, a reuşit şi ea să scoată un număr, la fel singurul şi unicul într-un an.

„În 2013, citim la deschiderea ediţiei, pentru prima oară în decursul celor 23 de ani de prezenţă neîntreruptă în spaţiul public, revista „Sud-Est cultural” nu a avut nici o apariţie. Cauzele situaţiei în care ne-am pomenit sunt prea multe şi prea încurcate pentru a fi invocate aici. În compensare, apare acest număr contex,1-4, care sperăm să fie reprezentativ pentru publicaţia noastră.”

Ca o instanţă de cultură, căreia din simplu bun-simţ i se cuvine să fie bine educată, redacţia se consideră datoare a face plecăciuni faţă de ministerul de resort: „Toată gratitudinea d-nei Ministru Monica Babuc şi echipei Domniei sale, care şi-au asumat efortul de a ne susţine într-un moment dificil, demonstrând astfel că şi cultura scrisă se află printre priorităţile de activitate ale acestei instituţii.”

Şi accentul final, cu bătaie lungă:

„Ceea ce ni se pare o revenire la normalitate”.

Nu că se... pare, ci chiar ar fi să... fie! Numai că se strecoară destule îndoieli. Hai că au fost finanţate câte un număr pe an, dar mai încolo? Ce ne facem mai încolo? Aşteptăm să mai treacă un... an? Ca să mai fie finanţat câte un... număr?

Întrebări! Întrebări!

Umilinţe... Umilinţe...

***

Ca să vedeţi ce dezvăluiri, mai mult decât şocante, e în stare să ne aducă la cunoştinţă presa de la noi, care, în ultimul timp, a devenit f. f. activă. Printre alte publicaţii, apărute recent în spaţiul mediatic basarabean, se evidenţiază Ziarul Naţional.

„Răsfăţaţii statului”, aşa este titlul unei investigaţii... bombă!
Bombă? Ce fel de bombă?

„Chiar dacă legea stabileşte că cel mai bine plătit bugetar trebuie să fie preşedintele republicii, realităţile moldoveneşti arată că şeful statului este mai prost plătit decât mulţi bugetari”.
Ce are, aşadar, preşedintele Timofte?

Citim: „Nicolae Timofti, preşedintele R.Moldova. Salariul lunar: 12.000 lei”.

Urmează ceilalţi demnitari, primele persoane în stat, cu salarii tot cam pe... acolo.

Bun.

Dar de ce salarii beneficiază cei câteva zeci care conduc întreprinderi, direcţii, agenţii sau centre?
Răspunsul: „mulţi dintre noi nici nu au auzit”.

Ce să audă - auzim?

Găsiţi revista respectivă şi-i veţi afla.

Ca să vă înlesnesc treaba, vă voi reproduce doar două nume, de asemenea „directori de milioane”, după cum îi califică Ziarul Naţional: „Iulian Scorpan, director general al ÎS „Air Moldova. Salariul lunar: 100.614 lei”. „Ala Sârbu, director general SA „Tutun—CTC”. Salariul lunar: 97.184 lei”. Şi aşa, tot aşa, mai la vale... O galerie întreagă de... bieţi bugetari!

P.S. Ce ziceţi: ar dori vreunul din ei să sprijine editarea vreunei reviste de... cultură? Că doar dlui director al „Air Moldova” banii îi vin de unde, dacă nu din... AER? Iar dnei directoare de la TUTUN-CTC de unde i se adună atâtea parale la sfârşit de lună, dacă nu din fumul ţigărilor fumate şi răsfumate, începând cu pruncii abia rupţi de la ţâţa mamei şi până la boşorogii ce-s cu un picior în groapă, nemaivorbind de domnişoarele, cărora CTCl e oferă cele mai elegante produse, subţiri ca... andreaua, comod de a fi ţinute între degete parfumate, cu unghii ojate şi scuturate de scrum cu gesturi arhiaristocratice...

Ar fi o recompensă pentru... sprijinirea... culturii?

22 martie 2014
XS
SM
MD
LG