Nici chiar faptul ca e vorba de o sentinta inca nedefinitiva, care mai presupune doua cai de atac la dispozitia condamnatului, nu descumpaneste increderea comentatorilor: este ”cea mai dură lovitură dată Sistemului”, spune Dan Andronic de la „Evenimentul zilei”.
Poate fi ”momentul ieşirii vieţii publice româneşti din mlaştina morală a tranziţiei”, scrie Cristian Câmpeanu in „România liberă”.
Justitia româneasca a trecut unul dintre cele mai importante teste si, prin aceasta condamnare - o citam pe Ioana Ene de la Ziare.com - ”ne explica limpede cristal scopul tuturor actiunilor politice demente din ultimul an”.
Dan Andronic reaminteste ca Dan Voiculescu ”a încercat să pună mâna pe România din 1990 încoace. Folosindu-se de banii lui Ceaușescu, de fricile lui Iliescu și de slăbiciunile fostului presedinte Emil Constantinescu aproape a reușit”.
Nu e de uitat nici prin ce metode a ajuns de trei ori la putere minusculul Partid Conservator, din 2004 incoace. Alianță cu PSD în 2004: prin santajarea cu trustul Antena.
Alegerile locale din vara lui 2004 le-au aratat social-democratilor ca nu pot castiga legislativele fara sustinerea televiziunii lui Voiculescu.
Nici Băsescu n-a putut să facă guvern fără el în 2004 (”celebra solutie imorala”!), dupa cum nici alianța aflata acum la guvernare, Uniunea Social Liberala, n-a putut fi creată fără conservatori. In plus, mai spune editorialistul de la „Evenimentul zilei”, ”n-a existat tentativă de suspendare a Președintelui fără ca mașinăria mediatică a lui Voiculescu să fie, cu arma la picior și cu degetele lipite de vipușcă, pe baricadele anti-Băsescu”.
Condamnarea lui Voiculescu îmbunătăţeşte cu câteva grade calitatea morală a societăţii româneşti şi a vieţii publice, considera Cristian Câmpeanu, de la „România liberă”.
”Vremea capitalismului de jaf care a caracterizat tranziţia şi care a fost controlat de vechea gardă a Securităţii, s-a încheiat.
Privatizarea frauduloasa a Institutului de Cercetari Alimentare poartă toate semnele unei tranzacţii supravegheate şi aprobate de Securitate şi, de aceea, condamnarea lui Voiculescu are, pe lângă valoarea intrinsecă, şi una simbolică, chiar poetică.
E semnalul că timpul vechii gărzi securiste s-a scurs şi că vremurile acelea sunt apuse” (a fost de asemenea un citat din „România liberă”).
