Linkuri accesibilitate

„E timpul să ne „reprofilăm” și să ne căutăm prieteni în Vest”


Moldova, Valeriu Gonta, journalist

Moldova, Valeriu Gonta, journalist

Jurnalul săptămânal cu Valeriu Gonta.



Născut la 24 februarie 1991 în localitatea de baştină a lui Eugeniu Coşeriu, satul Mihăileni, raionul Râşcani. A absolvit liceul Vasile Alecsandri din Bălţi. Un an de liceu l-a petrecut în Statele Unite. Este absolvent al Universităţii Alexandru Ioan Cuza din Iaşi, specializarea Relaţii internaţionale şi studii europene. Actualmente este corespondent pentru versiunea engleză a portalului de ştiri Moldova.org.


Luni

E o zi promițătoare. O arată soarele care a răsărit după zile întregi de vânt și ploi. Realizez că mă așteaptă o săptămână foarte agitată din toate punctele de vedere: muncă în redacție, interviuri, călătorii prin Moldova. De fapt, e un fel de „Descoperă Moldova” pentru mine, deoarece vreau să vizitez locuri pe care încă, spre rușinea mea, n-am reușit să le descopăr.

Moldovenii întotdeauna au subminat patrimoniul național și l-au apreciat pe cel străin. Chiar dacă nu avem un turism foarte bine dezvoltat, acesta trebuie valorificat până la valoarea sa maximă. Să recunoaștem, plaiurile mioritice au ce arăta, doar că nu știm cum să le promovăm.

De multe ori, chiar eu am fost acela care le-a povestit străinilor cu atâta ardoare despre Orheiul Vechi, Cetatea Sorocii sau faimoasele noastre vinării, locuri pe care nu le-am vizitat. Este timpul să fac o schimbare.

Gândurile infinite despre călătorii mi-au acaparat majoritatea timpului. Însă nu am neglijat comentariile constante venite din capitalele occidentale. Strasbourgul a anuntat că Jean-Claude Mignon, președintele Adunării Parlamentare a Consiliului Europei va efectua o vizită de lucru în Moldova. Din punctual meu de vedere e un semn că avem un sprijin solid din partea partenerilor din Vest. Să vedem cu ce mesaje oficialul vine la Chișinău. Cu siguranță însă nu vor fi de genul celor aduse de Rogozin luna trecută. Până la urmă, totul e politică, oamenii rămân la status-quo, cel puțin pentru o vreme.

Marți

Mă trezesc bine dispus. Îmi zic: va fi o zi plină, dar una deosebită, dat fiind faptul că vizitez Orheiul Vechi pentru prima dată. Noroc că a venit un prieten din Irlanda care a insistat să-i arăt „celebrul” nostru punct turistic. Până la ora mesei mă aflu în redacție pentru rutina mea de la Moldova.org. Surprinzător sau nu, Rusia devine reticentă și la merele moldovenești. Nimic nou, nimic impresionant. E timpul să ne „reprofilăm” și să ne căutăm prieteni în Vest, căci, precum a declarat și un oficial polonez pentru redacția la care lucrez, Rusia a devenit un partener pe care nu te mai poți baza. Și cred că are dreptate.

Prea multe lucruri negative am moștenit din est. Avem nevoie și de lucruri din Vest. Și nu, nu sunt adeptul filmelor americane sau produselor modificate genetic. În Moldova este o nevoie acută de cultură.

De ce zic asta? După-amiază am mers la Orheiul Vechi. Am avut parte de o vedere splendidă. Dar am rămas, totuși, dezamăgit. Nu credeam că turismul moldovenesc este la pământ. Nu știam că ai noștri nu sunt în stare să-și promoveze puținele „produse turistice” pe care le mai au. Pe lângă faptul că nu există o infrastructură eficientă până acolo, nu există indicatoare, nu au birouri turistice care să ofere informații vizitatorilor, șoferii care duc spre și dinspre complexul nostru istoric sunt niște profitori, care încearcă să-și câștige pâinea într-un mod necinstit, abuzând de banii turiștilor – asta în cazul în care nu ai bilet și nu știi cât costă o călătorie.

Culmea e că, chiar dacă ai bilet, respectiv rezervare, riști să nu te mai ia șoferul pentru că … nu ai venit cu jumătate de oră înainte să-ți ocupi loc. Da, colegul irlandez a rămas foarte dezamăgit de modul „nesimțit” precum l-a denumit chiar el, al șoferului care ne-a condus din Butuceni până la șoseaua centrală care duce spre Chișinău. Culmea, după ce am achitat aproape 100 de lei, ne-a lăsat și la o margine de pădure, de unde a trebuit să mai mergem pe jos.

Cetățeanul irlandez mi-a zis: dacă e să recomand unui turist din Irlanda o țară pe care s-o viziteze, Moldova ar fi ultima din listă.

Miercuri

Ploaia torențială matinală nu-mi oferă prea multă inspirație. Dar îmi zic: asta nu-mi va zădărnici planurile. Colegii din redacția Moldova.org au publicat un interviu cu ambasadorul Germaniei la Chișinău. De ceva timp nu mai auzisem nimic de la germani. Dar iată că și de această dată, nemții au reiterat faptul că Moldova trebuie să lupte împotriva corupției.

Cum să lupți cu acest flagel când salariile abia de-ți asigură un prânz și o cină preț de o lună? Cum să nu fie un medic motivat să ia mită în momentul în care nu-și permite să-și întrețină familia din salariul câștigat dintr-un job de prestigiu? Bineînțeles că vor fi motivați să ia mită, sporindu-și astfel veniturile considerabil.

Avem nevoie de o schimbare radicală a sistemului, dar nu în ultimul rând de o schimbare a mentalității care începe din familie, continuă în școală și se termină în societate.

În concluzie, avem de lucru!

Joi

Mă macină numeroase gânduri. Încerc să-mi fac ordine în idei. Vreau să înțeleg de ce unele lucruri în țara asta sunt așa cum sunt. Oameni iresponsabili care aruncă gunoiul pe stradă prin geamul mașinii, ipocriți care încearcă să te înșele la orice pas, profitori care vor să aibă beneficii de pe seama cuiva, inculți care te ofensează pe stradă sau în transportul public, egoiști care sunt în stare să oprească un autobuz plin cu pasageri doar de dragului unui conflict de interese cu șoferul.

Oare de ce suntem așa? Cum se face că în unele țări civilizate, precum Germania, Austria, Suedia și multe altele, oamenii sunt mult mai decenți și politicoși?

După contemplări complicate asupra stării națiunii m-am apucat de lucru. Am demarat pregătirile pentru un interviu important care urmează să aibă loc vineri. O interesantă provocare, îmi zic, mai ales că interlocutorul, de origine finlandez, a ajuns recent în Moldova și urmează să-mi povestească recentele sale experiențe și impresii, precum și planuri de dezvoltare a țărișoarei noastre dragi.
Spre seară îmi dau întâlnire cu o veche prietenă pe care am cunoscut-o la facultate în Iași. Nici aici n-am avut astâmpăr și am insistat să am o conversație despre gândurile care mă măcinau de dimineață. Ajung la concluzia că nu sunt doar eu cel derutat de tot ce văd în jurul meu.

Concluzia: e timpul să plecăm din țară. Confortul psihologic lipsește. Iar dacă acesta nu este prezent, înseamnă că nu vei reuși să te simți împlinit indiferent de suma de bani pe care-ai câștiga-o. Banii nu fac tot. Cultura este elementul care ne fundamentează ca oameni.

Vineri

Încep pregătirile pe ultima sută de metri pentru interviul cu ambasadorul Uniunii Europene la Chişinău. Sunt presat de timp, însă încântat în acelaşi timp de ceea ce urmează. Îmi iau colega de redacţie şi mergem la sediul delegaţiei UE. După ce am petrecut aproximativ o oră în incinta misiunii, ne-am întors la redacţie. Mă aşteaptă o zi grea: transcrierea şi apoi traducerea în română a interviului.

Mai spre seară, în drum spre casă, întâlnesc pe stradă o fostă colegă de liceu. Bineînţeles că am stat şi am povestit de-ale vieţii. Ai o satisfacţie enormă când, peste ani, întâlneşti persoane cu care te-ai format ca om, cu care ai petrecut momente de neuitat. Dar iată că vine momentul când trebuie să ne luăm rămas bun de la unii oameni. Şi asta pentru că un capitol al vieţii s-a încheiat, iar altul urmează să se deschidă.
Orice-ar fi, trebuie să ne continuăm drumul.
XS
SM
MD
LG