Linkuri accesibilitate

„I have a Dream” şi activiştii pentru drepturile omului din fostul spaţiu sovietic


La ce visează astazi activiştii pentru drepturile omului din fosta Uniunea Sovietica sau din Balcani.



Cu 50 de ani in urmă, la Washington, 250 de mii de persoane participau la un marş împotriva discriminării, pentru dreptate socială şi drepturi egale. În faţa Memorialului Lincon, pastorul Martin Luther King le-a vorbit despre visele sale, spunînd: „Visez ca într-o zi, cei patru nepoţi ai mei vor trăi într-o ţară în care nu vor fi judecaţi după culoarea pielii, dar după character. Astăzi, am un vis”…
.
O sută de ani după Proclamaţia de Emancipare a preşedintelui Abraham Lincon (1863), marşul de la Washington pentru „Locuri de muncă si Libertate” marca unul dintre momentele cheie ale mişcării pentru drepturi civile din Statele Unite. Iar discursul de 15 minute al lui Martin Luther King a fost o inspiraţie pentru generaţiile care au urmat.
50 de ani mai tirziu, declaraţia lui Martin Luther King că „o nedreptate oriunde este o nedreptate pretutindeni” rămâne la fel de actuală. Aşa că Europa Liberă a vrut să afle la ce visează astazi încă, activiştii pentru drepturile omului din fosta Uniunea Sovietica sau de aiurea.

Anastasia Danilova are 30 de ani si este director executiv la Genderdoc.M - singura organizaţie neguvernametală din Republica Moldova care luptă pentru drepturile comunităţii gay, ale lesbienelor, bisexualilor si trans-sexualilor - pe scurt LGBT. Născută în Rusia, Danilova a venit în Moldova în 2004 ca să trăiască împreună cu iubita sa. La început a fost discriminată, a avut nenumărate probleme cu autorităţile, parţial şi pentru că nu ştia ce drepturi are şi cum să şi le apere.

A intrat în contact cu Genderdoc-M întâmplător, când părinţii ei, vrând să divoreţeze, au căutat sprijin juridic. A început să lucreze ca voluntară, după scurt timp a devenit membră a organizaţiei neguvernamentale. Şi s-a angajat în promovarea legii antidiscriminare, adoptată recent, lege contestată în continuare, uneori violent, de cercuri conservatoare si de Biserica Ortodoxă.

„Visul oricărui avocat al drepturilor omului poate fi rezumat la un vis simplu, chiar banal: drepturi egale pentru toata lumea” - spune Anastasia Danilova. „Si ca apărătoare a drepturilor comunitatii LGBT in Moldova, este exact ce-mi doresc pentru ţara mea. Aş vrea ca oamenii să se respecte, indiferent de diferenţe. Aş vrea ca statul să respecte, fără nici o excepţie, drepturilor tuturor cetăţenilor. Aş vrea să văd încredere în sine în ochii celor care acum sunt trataţi ca cetăţeni de categoria a doua.”

Şi continuă Anastasia Danilova: „Sper că într-o zi, feţele religioase din Moldova vor predica numai dragostea, nu ura, iar politicienii vor susţine drepturi egale pentru toată lume nu numai în Europa dar si acasă”.

Anastasia Danilova visează la ziua când în centrul Chişinăului va avea loc un marş pentru drepturi egale, la care vor participa gay si lesbiene, romi si găgăuzi, ortodocşi si musulmani. „Sunt convinsă că aceste schimbari vor avea loc şi vreau să fiu martora acestor schimbări în Moldova”, mai declară Anastasia Danilova, director executive la Genderdoc-M.

Dimitri Makarov are 31 de ani şi conduce Mişcarea Tinerilor pentru Drepturile Omului din Rusia. Prin campaniile duse a reuşit să impună adoptarea unor reguli care au schimbat radical relaţia poliţiei cu cetăţenii. A militat şi pentru prezenţa observatorilor independenţi la audierile guvernamentale sau la procese.

Dimitri Makarov visează la o ţară în care drepturile individului sunt mai presus decât interesele locale sau nationale. Respectarea drepturilor omului, în viziunea lui Makarov, nu însemnă decât respectarea unor standarde minime, care să permită oamenilor să trăiască în demnitate, în libertate.

Visele Nataşei Kandic, din Serbia, sunt legate de memoria victimelor războaielor civile din anii 90. Nataşa Kandic, în vârsta de 67 de ani, este una din fondatoarele Centrului Juridic pentru Drepturile Omului, organizaţie care a furnizat informaţii cheie în timpul proceselor de la Haga împotriva criminalilor de război din fosta Iugoslavie. Nataşa Kandic si organizaţia sa militează pentru reconciliere între fostii duşmani dar mai ales pentru dreptul victimelor de a avea o faţă, o identitate.

„Mă gândesc mereu cum să dau un nume victimelor din fosta Iugoslavie, cum să reuşesc să rup tăcerea despre trecut si despre victime” - marturiseşte Nataşa Kandic. „Visez la ziua când noi toţi, din fosta Iugoslavie dar si din lumea întreagă, vom cunoaşte numele victimelor crimelor comise in timpul razboaielor” - încheie Nataşa Kandic.

Pe aceeași temă

XS
SM
MD
LG