Unicul post de radio din Republica Moldova, cu transmisie prin fir poate fi ascultat în comuna Chişcăreni din raionul Sângerei. Moştenit din timpul Uniunii Sovietice, radioul a început să emită din nou în anul 1998. De atunci, pentru o parte din săteni, acesta a devenit unica sursă de informare despre tot ceea ce se întâmplă în comunitate. Cum este întreţinută emisia unui post de radio în sat, cum se acoperă salariile angajaţilor şi alte cheltuieli, a încercat să afle Tamara Grejdeanu:
Locuitorii din comuna Chişcăreni consideră că postul local de radio este cartea lor de vizită, care îi imprimă şi localităţii unicitate. Dincolo de valoarea practică, radioul are pentru o bună parte din săteni şi valoare spirituală. Cei mai fideli ascultători sunt persoanele trecute de vârsta de pensionare, pentru care aparatele de radio, numite pe timpuri radiotochka, le amintesc de anii de tinereţe, spune directoarea radioului Larisa Grosu. Acum staţia de radio are în jur de 600 de abonaţi care plătesc un abonament lunar de 20 de lei. Chiar dacă informaţia difuzată la radio îi ajută pe localnici să fie la curent cu toate noutăţile din sat, cei mai mulţi abonaţi rămân a fi vârstnicii întrucât tinerii, în mare parte, pleacă din localitate. Iată de ce, Larisa Grosu recunoaşte că ezită să ceară o majorarea de plată, deşi radioul cu greu face faţă cheltuielilor:
„Avem o taxă de abonament şi din asta practic rezistăm. Dar, din an în an, la sat tot mai puţini tineri rămân. Practic, să mărim numărul de abonaţi de acum nu mai este posibilitate. Dar preţurile cresc, sunt şi taxe, şi impozite. Din an în an, se măresc cheltuielile, veniturile sunt tot acelaşi, noi să mărim taxa de abonament nu prea ne permitem.”
Şi autorităţile locale strâng din umeri atunci când vine vorba de susţinerea radioului, mai spune Larisa Grosu. Dacă acum câţiva ani în grila de emisie erau câteva emisiuni, acum a rămas doar una care se difuzează seara şi conţine dedicaţii muzicale şi diverse ştiri şi informaţii utile de la primărie, de la medicii de familie sau de la poliţie:
„Două săptămâni la rând, acum cu compensaţiile acestea, sau ce dau subvenţii - statul. Am făcut anunţuri în toată seara, populaţia să vină, să ridice sau să depună cererea care trebuie pentru ca să obţină acele subvenţii. Deseori, au informaţii pe care trebuie să le aducă la cunoştinţa oamenilor. Au fost perioade când am transmis şi în direct şedinţele consiliului. Vreau să vă zic că la noi oamenii sunt deprinşi, numai ceva se întâmplă, - că îi tehnică, se mai strică, se mai arde un transformator, nu-i lumină chiar, - şi încep a suna, de ce nu lucrează radioul.”
Alteori, în bugetul postului de radio ajung nişte bani încasaţi pentru difuzarea unor anunţuri publicitare. Ce-i drept, un astfel de chilipir se întâmpla destul de rar. Chiar dacă este unicul radio cu transmisie prin fir, ca şi în cazul celorlalţi radiodifuzori, administraţia plăteşte toate taxele, cum ar fi cele pentru drepturi de autor sau pentru licenţa de emisie.
Marian Pocaznoi, preşedintele Consiliului Coordonator al audiovizualului spune că potrivit unui proiect de lege, taxa pentru licenţa de emisie, care este pentru toţi radiodifuzorii aceeaşi, de 2.500 de lei, va fi modificată funcţie de reţeaua de acoperire. Preşedintele CCA a dat asigurări că în toamnă, din Fondul de susţinere a radiodifuzorilor se vor aloca bani, care să acopere necesităţile radioului din Chişcăreni:
Noi vom anunţa la finele lunii septembrie un concurs de proiecte şi va fi un proiect înaintat special pentru postul de radio prin fir, prin care să susţinem crearea unor emisiuni sau ceea de ce au ei nevoie. Pentru că este doar unul din Republica Moldova, poate să facem ceva în formă de muzeu, post de radio prin fir unic în Moldova.”
Staţia de radio din Chişcăreni este una dintre puţinele rămase pe întreg teritoriul fostei Uniuni Sovietice. De-a lungul anilor, postul de radio a fost nu doar o sursă de informare, dar şi de mobilizare a sătenilor. Cutumele ideologice interziceau accesul persoanelor străine în încăperea unde se făcea emisia, iar vegherea conţinutului tuturor anunţurilor date pe post era pusă în seama comisarilor singurului partid existent pe atunci, cel comunist.
