Dacă e să credem datelor statistice, tinerii reprezintă peste 30% din totalul şomerilor înregistraţi în Republica Moldova, iar opt din zece consideră că dreptul la muncă le este încălcat sau respectat doar parţial. Aceleaşi statistici sugerează că tinerii de la sate ar fi mai defavorizaţi în găsirea unei slujbe spre deosebire de semenii lor de la oraş. „Muncă decentă pentru tineri” este un proiect lansat de Asociaţia „Făclia” din Ungheni care şi-a propus să instruiască tinerii din regiune cum să-şi găsească un loc de muncă şi mai ales cum să-şi apere drepturile când acestea le sunt încălcate. Mai multe aflăm de la preşedinta Asociaţei, Angela Ciocîrlan.
Europa Liberă: Cu ce probleme se confruntă tinerii atunci când îşi caută un loc de muncă?
Angela Ciocîrlan: „Dacă e să pornim de la problemele şi provocările pe care le întâmpină tinerii din mediul rural atunci când îşi caută un loc de muncă, am cercetat, am aflat de la ei înşişi că, de fapt, nu îşi cunosc pe deplin drepturile atunci când e vorba de angajarea în câmpul muncii. De asemenea, ei confirmă că le sunt încălcate drepturile, că sunt discriminaţi pe piaţa muncii. Pe de altă parte, tinerii sunt totuşi predispuşi riscului de a fi şomeri şi în acelaşi timp tinerii sunt slab motivaţi ca să participe. Puţini cunosc de componenta de asociere, fie în sindicat, fie într-o organizaţie neguvernamentală. Iată, de fapt, pornind de la aceste probleme am lansat în Ungheni un proiect mare, care va avea durata de doi ani şi care va contribui la îmbunătăţirea situaţiei social-economice a tinerilor şi a societăţii civile din Republica Moldova.”
Europa Liberă: Dar Dumneavoastră unde vedeţi motivele unei asemenea situaţii?
Angela Ciocîrlan: „Motivele situaţiei sunt diverse, dar dacă e să punctăm câteva, este vorba atunci când tânărul merge la angajare, nu cunoaşte pe deplin ce înseamnă cum
Europa Liberă: Cât de mare este diferenţa dintre mediul urban şi cel rural în privinţa angajării tinerilor?
Angela Ciocîrlan: „Aveţi dreptate, există diferenţe doar atunci când e vorba de pregătirea lor şi de încrederea în forţele proprii, aş zice. Un tânăr din mediul rural, care nu are studii superioare, un tânăr care a absolvit fie o şcoală profesională, fie liceul, mai puţin este încrezut în forţele proprii atunci când îşi caută un loc de muncă. Există încă teama. Vedem când discutăm cu ei că salariul le este foarte mic şi tinerii din mediul rural sunt mai predispuşi plecării peste hotare, sunt mai predispuşi să meargă la lucru „la negru”, cu ziua, sau altceva – o muncă necalificată. Pe când tinerii din Chişinău au mai multe oportunităţi. Au mai multe locuri de muncă, o mai mare varietate de a-şi alege. Pe când cei de la ţară au mai puţină încredere în forţele proprii.”
Europa Liberă: Spuneţi că mulţi preferă să plece peste hotare. Pe de altă parte, angajatorii, inclusiv cei din localităţile rurale se plâng că nu pot lucra la capacitate maximă pentru că nu au muncitori calificaţi. Iar tinerii nu merg să lucreze atâta timp cât nu pot spera la un câştig suficient, din punctul lor de vedere. Dumneavoastră ce ieşire vedeţi din această situaţie?
Angela Ciocîrlan: „Aveţi mare dreptate când spuneţi că aşteptările angajatorului sunt mari şi cu adevărat aşteaptă competenţe din partea tinerilor. Pot să zic că există această discrepanţă şi atunci când vorbim despre creşterea competenţei, avem mult de lucru la acest capitol, ca tinerii să-şi pună în valoare ceea ce au învăţat, ceea ce pot, ca angajatorul cu adevărat să înţeleagă că el este o valoare.
Acest proiect îşi propune prin activităţile sale, pornind de la o cercetare pe care vrem să o aducem pe masa angajatorului, atunci când e vorba de valoarea adăugată pe care o pot aduce tinerii companiei sale, activităţii pe care o dezvoltă. Această cercetare va demonstra şi va convinge, va încerca să-i convingă pe angajatori că tinerii pot, doar trebuie să le ofere şansa, să nu pună pe primul plan faptul că nu au experienţă. Să le dea posibilitatea să se manifeste. O spun cu toată certitudinea – sunt tineri în Republica Moldova foarte bine pregătiţi, în diferite domenii. Dar încă există stereotipurile că angajatorii au rezerve: eşti prea tânăr, mai acumulează experienţă şi multe alte de acest gen.
Prin training-urile pe le propunem noi, pe de o parte, vom lucra în acest proiect cu actorii socio-economici, mă refer la toţi cei din organizaţiile neguvernamentale, cu cei din sindicate, cu patronatele şi nu în ultimul rând cu autorităţile publice locale, îi vom încuraja şi în continuare să promoveze drepturile. Pe de altă parte cu tinerii, să-şi crească competenţele.”
Europa Liberă: În ce localităţi veţi realiza acest proiect? Ce regiuni veţi cuprinde?
Angela Ciocîrlan: „Proiectul, de fapt, este focusat pe patru regiuni ale Republicii Moldova. La Ungheni – asociaţia obştească „Făclia” deja implementează proiecte în domeniul angajării timp de patru ani, lucrând de asemenea cu organizaţia din Olanda despre care vă spuneam C&V International. Iar proiectul acesta îşi propune patru regiuni, ne-am gândit că avem suficientă experienţă, putem s-o împărtăşim începând cu raioanele vecine, Făleşti şi Călăraşi şi ne-am propus şi un oficiu-antenă la Căuşeni. De ce la Căuşeni, deoarece dorim cumva ecoul acestor obiective majore pe care le avem să fie auzite şi de tinerii din Bender, Tiraspol, de ce nu, să participe şi ei la activităţile noastre. Vom crea o reţea a tinerilor care vor promova drepturile socio-economice. Eu îl văd ca un clopoţel pe toată ţara noastră, care vor zice – respectaţi drepturile tinerilor atunci când este vorba de angajarea lor.”
Europa Liberă: Dacă unui tânăr se pomeneşte în situaţia în drepturile îi sunt încălcate, ce i-aţi sugera Dumneavoastră ce i-aţi sugera să facă?
Angela Ciocîrlan: „Uitaţi, chiar prin acest proiect ne-am propus şi avem un site activ www.muncadecenta.md – acolo avem mai multe opţiuni pentru tineri, pentru orişicine care atunci când îi sunt încălcate drepturile, de exemplu, avem o ferestruică unde ar putea un tânăr să scrie cum i-au fost încălcate drepturile. Avem consilii consultative ale proiectului în fiecare regiune unde lucrăm şi avem şi un consiliu naţional al proiectului unde ar putea să-şi spună problema pe care o are, iar noi, în dependenţă de competenţa pe care o avem, vom direcţiona acest tânăr, concret, să primească răspuns la acea problemă pe care a avut-o atunci când a fost angajat sau eliberat, sau a întâmpinat o problemă.”
